problema mea...

[silent assasin]

Si eu simt asta de multe ori.Sunt in aceeasi situatie ca si tine.Nu trebuie sa pui suflet.Asta e principalul lucru.Stiu ca e involuntar dar eu am reusit catusi de putin sa scap de aceste ganduri chiar daca se rade pe seama mea.Alta solutie ar fi ca pur si simplu sa-ti faci un prieten/prietena in care stii ca ai baza.Unul si bun.Decat mai multi si rau.Eu o perioada am stat mai mult in casa.Lecturam ma rugam Lui Dumnezeu si ma simteam din ce in ce mai bine asa.Mereu echilibrez.Cand am treaba stau acasa cand pot ies,cand ies sunt cat se oate de serios ,adica incearca sa nu devii antipatica,da sfaturi celolrlalti si se vor lipi de tine.Fii cat se poate de buna cu ceilalti,pune sufet in fiecare cuvant acordat.Apoi observai.In asta as putea avea baza,in asta nu,cutare profita ca-l ajut deci il voi evita,cutare merita ajutor etc.Iar parintii,ce pot sa spun,e clar ca te iubesc,sfatuiestete si cu un duhovnic si te va ajuta mult.
Iti urez mult succes!Doamne ajuta!

[Kronos]

În prealabil postat de silent assasin

cand ies sunt cat se poate de serios ,adica incearca sa nu devii antipatica,da sfaturi celolrlalti si se vor lipi de tine

Da, poate chiar asta e problema: seriozitatea. E bine să știi să dai sfaturi, dar trebuie să știi și când să le dai. Nu toți acceptă, pentru că nu toți te vor atât de apropiat încât să te bagi în viața lor. Cu cât ai simțul umorului mai dezvoltat, cu atât mai mulți oameni atragi în jurul tău. Cu cât e mai rafinat, cu atât mai educați vor fi și cei care rămân lângă tine. S-ar putea să gândești prea matur pentru vârsta ta sau să fii prea crispată în prezența celorlalți (fobie socială) și să nu poți să te bucuri, să faci glume, să râzi la glumele altora, să reacționezi... normal, detașată. N-ați observat că cei „populari” râd mai mereu într-un grup? De-asta și sunt plăcuți: pentru că știu să binedispună omul. Au un mod de abordare a problemelor mai lejer, nu duc toate gândurile pe un tărâm existențial al profunzimii.