preceptii gresite sau mituri rautacioase despre credintele altora

În prealabil postat de N.Priceputu

Aţi descris, de fapt, sincretismul. Am spus de nenumărate ori că e o aberaţie. Ecumenismul nu înseamnă altceva, în opinia mea, decât discuţii întreolaltă despre adevărurile de credinţă. Nu e vorba de negocieri şi de compromisuri; ci de dorinţa ca toţi să mărturisim un singur adevăr.

Dacă n-aş crede că Ortodoxia a păstrat adevărul curat, n-aş fi ortodox. Şi dacă ea l-a păstrat, atunci nu are cum să renunţe la el. Dar, prin deschiderea către ceilalţi, prin acceptarea dialogului, printr-o dorinţă sinceră ca toţi să se mântuiască, îl poate face cunscut şi celor care, la rândul lor, îl caută cu o inimă sinceră.

Ceea ce am încercat eu să subliniez este faptul că pentru a ne înţelege întreolaltă este nevoie nu doar de gândire, nu doar de o formulare cât mai precisă a unor dogme, ci de o deschidere totală faţă de interlocutor, de prietenie reală, de a-i ieşi în întâmpinare. Asta înseamnă, în opinia mea, a avea o credinţă vie, lucrătoare.

În tema acestui fir e vorba tocmai de malentendu-uri şi de cauzele care duc la acestea. E vorba de faptul că nu ne înţelegem între noi, catolici cu ortodocşi, cu protestanţi ş.a. pentru că îi privim pe ceilalţi de pe o poziţie de adversitate, de cele mai multe ori cu suspiciune. Nu le acordăm credit; considerăm din start că ei nu pot fi sinceri în credinţa lor. Pornim, altfel spus, de la prezumţia de vinovăţie. Nu le aplicăm acelaşi tratament pe care ni-l aplicăm nouă; nu suntem sinceri, nu-i iubim ca pe noi înşine.

Nu înseamnă că dacă am face acestea am începe să vorbim ca ei, să credem ce cred ei. Nu înseamnă că dacă încerc să văd lumea prin ochii unui musulman, de exemplu, îi voi împărtăşi şi credinţa. Din contră, mi-o voi preciza mai bine pe a mea în raport cu el; în plus, comparând perspectiva pe care o are el despre relaţia cu Dumnezeu cu perspectiva mea, voi putea să-i arăt în ce constă inferioritatea credinţei lui, lipsurile pe care le are şi, dacă el ar avea încredere în sinceritatea preocupării mele pentru el, ar putea să-mi acorde credit.

Pozitie de adversitate fata de cine? De cele mai multe ori fata de Sfintii Parinti, care sunt citati si a caror parere o exprimam in raspunsurile noastre.
Ecumenism, da, dar numai pe baza adevarului de credinta. Mai multe adevaruri, nici un adevar.
Pe de alta parte, credinta ne-o da Dumnezeu. Stie Dumnezeu de ce unora le da dreapta credinta si pe altii ii lasa sa creada ce vor ei, mantuirea nefiind obligatorie si nu se face cu forta.
"Inferiritatea credintei lui, lipsurile pe care le are"? Discutia esueaza deja de la aceste cuvinte.

În prealabil postat de Miha-anca

"Inferiritatea credintei lui, lipsurile pe care le are"? Discutia esueaza deja de la aceste cuvinte.

Nu înţeleg. Nu eşti de părere că Ortodoxia este superioară altor credinţe? Superioritate care nu derivă din superioritatea membrilor ei, evident, ci din faptul că este Biserica apostolică, păstrând neschimbat adevărul pe care l-a mărturisit de la început.

[catalin2]

În prealabil postat de N.Priceputu

Nu înţeleg. Nu eşti de părere că Ortodoxia este superioară altor credinţe? Superioritate care nu derivă din superioritatea membrilor ei, evident, ci din faptul că este Biserica apostolică, păstrând neschimbat adevărul pe care l-a mărturisit de la început.

Cred ca se referea la faptul ca ortodoxia nu numai ca e superioara altor credinte, e si singura. Acel "the one and only".

În prealabil postat de Miha-anca

"Inferioritatea credintei lui, lipsurile pe care le are"? Discutia esueaza deja de la aceste cuvinte.

În prealabil postat de N.Priceputu

Nu înţeleg. Nu eşti de părere că Ortodoxia este superioară altor credinţe? Superioritate care nu derivă din superioritatea membrilor ei, evident, ci din faptul că este Biserica apostolică, păstrând neschimbat adevărul pe care l-a mărturisit de la început.

Noi ortodocsii stim ca ortodoxia este dreapta credinta si putem motiva acest lucru; dar daca incepi un dialog cu membrii altor culte si le spui acest lucru, ma indoiesc ca vor mai sta d<e vorba, ei insisi vrand sa convinga pe celalat de adevarul lor de credinta. Acest topic si multe altele sunt dovada ca nimeni nu este dispus sa accepte superioaritatea altei credinte.

[Mihailc]

Acum, când ştim că şi erorile se pot justifica logic , e greu să demonstrezi superioritatea unei credinţe asupra altora. Poţi, cel mult, să-i determini să reflecteze la nişte argumente de bun simţ.
Am observat că sunt cam trei tipuri de atitudine în faţa celuilalt:

- exclusiviştii (noi deţinem adevărul integral restul sunt eroare absolută)
- toleranţii (noi suntem cei mai adevăraţi, restul sunt mai puţin adevăraţi în funcţie de raportarea la doctrina mea, dar şi ei ceva adevăr în credinţa)
- sincretiştii (eu deţin un adevăr parţial restul alte adevăruri parţiale, care împreună alcătuiesc un adevăr mare şi tare în pofida diferenţelor ireconciliabile dintre "adevăruri").

Aceste tipuri (foarte generale) de atitudine faţă de credinţele celorlaţi se pot distinge în toate taberele implicate în discuţie. Trebuie remarcat faptul că adepţii excusivişti ortodocşi sunt în total dezacord cu adepţii toleranţi şi (mai ales) cu sincretiştii ortodocşi. La heterodocşi e mai greu să observăm tendinţele exclusiviste pe un forum ortodox din motive uşor de înţeles. Ei sunt obligaţi de înprejurări să se poziţioneze ca toleranţi şi sincretişti, deci să se abţină de la radicalisme.

[catalin2]

În prealabil postat de Mihailc

- exclusiviştii (noi deţinem adevărul integral restul sunt eroare absolută)
- toleranţii (noi suntem cei mai adevăraţi, restul sunt mai puţin adevăraţi în funcţie de raportarea la doctrina mea, dar şi ei ceva adevăr în credinţa)
- sincretiştii (eu deţin un adevăr parţial restul alte adevăruri parţiale, care împreună alcătuiesc un adevăr mare şi tare în pofida diferenţelor ireconciliabile dintre "adevăruri").

Corecta clasificarea ta, cu nuantarea ca la prima categorie nici ortodocsii nu cred ca ceilalti sunt in eroare absoluta, pentru ca si Arie sau altii credeau 90% adevarat dar asta nu avea nicio importanta.