preceptii gresite sau mituri rautacioase despre credintele altora

În prealabil postat de N.Priceputu

Aţi descris, de fapt, sincretismul. Am spus de nenumărate ori că e o aberaţie. Ecumenismul nu înseamnă altceva, în opinia mea, decât discuţii întreolaltă despre adevărurile de credinţă. Nu e vorba de negocieri şi de compromisuri; ci de dorinţa ca toţi să mărturisim un singur adevăr.

Dacă n-aş crede că Ortodoxia a păstrat adevărul curat, n-aş fi ortodox. Şi dacă ea l-a păstrat, atunci nu are cum să renunţe la el. Dar, prin deschiderea către ceilalţi, prin acceptarea dialogului, printr-o dorinţă sinceră ca toţi să se mântuiască, îl poate face cunscut şi celor care, la rândul lor, îl caută cu o inimă sinceră.

Ceea ce am încercat eu să subliniez este faptul că pentru a ne înţelege întreolaltă este nevoie nu doar de gândire, nu doar de o formulare cât mai precisă a unor dogme, ci de o deschidere totală faţă de interlocutor, de prietenie reală, de a-i ieşi în întâmpinare. Asta înseamnă, în opinia mea, a avea o credinţă vie, lucrătoare.

În tema acestui fir e vorba tocmai de malentendu-uri şi de cauzele care duc la acestea. E vorba de faptul că nu ne înţelegem între noi, catolici cu ortodocşi, cu protestanţi ş.a. pentru că îi privim pe ceilalţi de pe o poziţie de adversitate, de cele mai multe ori cu suspiciune. Nu le acordăm credit; considerăm din start că ei nu pot fi sinceri în credinţa lor. Pornim, altfel spus, de la prezumţia de vinovăţie. Nu le aplicăm acelaşi tratament pe care ni-l aplicăm nouă; nu suntem sinceri, nu-i iubim ca pe noi înşine.

Nu înseamnă că dacă am face acestea am începe să vorbim ca ei, să credem ce cred ei. Nu înseamnă că dacă încerc să văd lumea prin ochii unui musulman, de exemplu, îi voi împărtăşi şi credinţa. Din contră, mi-o voi preciza mai bine pe a mea în raport cu el; în plus, comparând perspectiva pe care o are el despre relaţia cu Dumnezeu cu perspectiva mea, voi putea să-i arăt în ce constă inferioritatea credinţei lui, lipsurile pe care le are şi, dacă el ar avea încredere în sinceritatea preocupării mele pentru el, ar putea să-mi acorde credit.

Pozitie de adversitate fata de cine? De cele mai multe ori fata de Sfintii Parinti, care sunt citati si a caror parere o exprimam in raspunsurile noastre.
Ecumenism, da, dar numai pe baza adevarului de credinta. Mai multe adevaruri, nici un adevar.
Pe de alta parte, credinta ne-o da Dumnezeu. Stie Dumnezeu de ce unora le da dreapta credinta si pe altii ii lasa sa creada ce vor ei, mantuirea nefiind obligatorie si nu se face cu forta.
"Inferiritatea credintei lui, lipsurile pe care le are"? Discutia esueaza deja de la aceste cuvinte.