Pozitia parintelui Cleopa la Bisericile Ortodoxe pe stil vechi

[dobrin7m]

În prealabil postat de cz4000

Sfinta Manastire Esphigmenou este in Athos si il pomeneste pe Ips Kallinikos.

Manastirile din Athos tin intr-adevar calendarul bisericesc, dar Manastirea Vatopedu a umblat dupa Stilul Nou intre 1924 si 1971.

Calendarul Bisericesc este dogma pentru ca asa au lasat Sfintii Parinti. Vezi sigilionul de 1583, punctul VII:

Orişicine nu ar urma hotărârile Bisericii statuate în cele Şapte Soboare Ecumenice şi Sfintele Paşti socotite pentru a le urma, ci vrea să urmeze noua invenţie a pascaliei şi a noului calendar al astronomilor atei papişti, şi vor să răstălmăcească şi să distrugă dogmele şi tradiţia Bisericii care noi le-am moştenit de la Sfinţii Părinţi, anatema unora ca aceştia şi să fie îndepărtaţi de Biserică şi de împărtăşirea credinţei.

Dupa cum observi, a schimba calendarul inseamna a "rastalmaci si distruge dogmele si traditia Bisericii", deci este de ne-schimbat, adica dogma, chiar daca nu este explicit definit asa.

Canonul 7 din Pidalion afirma si el (ceea ce Sfinta ta BO a Finlandei nu pare sa fii auzit):

Dacă vreun Episcop, ori Presbiter, ori Diacon, sfânta zi a Paştilor mai-nainte de primăvăreasca Isimerie cu Iudeii o va săvârşi, să se caterisească.

Si cine au fost atunci luminati de Duhul Sfint daca nu Parintii Bisericii Ortodoxe: Papa si masonii Metaxakis, Papadopoulis si Cristea?

Toate astea ti le-am mai spus in repetate rinduri. Facind pe prostul nu cred ca iti rezolvi problema.

Vrei sa ai ultimul cuvint? Esti liber sa il ai...

De ce priviti doar litera asa cum fac neoprotestantii?
Cu iertare va spun.

"Totuşi, după sfârşitul primului Război Mondial (1918) aproape toate ţările lumii, în plan civil, au adoptat acest calendar gregorian şi astfel în ţările ortodoxe a apărut un dublu calendar: unul bisericesc – iulian, şi altul civil – gregorian.
În cele din urmă, patriarhul Meletie Metaxakis (cunoscut prin tendinţele lui inovatoare) convoacă la Constantinopol în 1923 o Conferinţă teologică interortodoxă, adunând reprezentanţi din toate Bisericile Ortodoxe pentru a hotărî problema calendarului. Această conferinţă nu a avut valoare de sinod, pentru că la ea nu au participat decât doar câţiva episcopi (şi nu din toate ţările), la ei adăugându-se mai mulţi profesori de teologie şi oameni de ştiinţă. Unele Biserici locale (Rusă – în primul rând) nu şi-au trimis reprezentanţi la conferinţă. Din partea Bisericii Ortodoxe Române au participat doar doi profesori de teologie. Totuşi această conferinţă a hotărât ca fiecare Biserică Autocefală să treacă la calendarul iulian îndreptat, asemănător cu cel gregorian, dar „mai perfect”. Conform calendarului iulian îndreptat, dintre anii seculari (care se împart la 100), vor fi bisecţi doar cei a căror cifră, împărţită cu 9, dă rest 2 sau 6, ceilalţi fiind socotiţi comuni. În acest fel, eroarea calendaristică este de o zi, la câteva zeci de mii de ani.


Bisericile care au adoptat acest calendar iulian îndreptat sunt:

Patriarhia de Constantinopol – 1924
Patriarhia de Alexandria – 1928
Patriarhia de Antiohia – 1924
Patriarhia Română – 1924
Patriarhia Bulgară – 1968
Bisericile Autocefale din:

Grecia (cu excepţia Sfântului Munte)
Cipru
Cehoslovacia
Polonia
Finlanda şi majoritatea Bisericilor Ortodoxe din Occident.

Au rămas după calendarul iulian vechi, „neîndreptat”:

Patriarhia Ierusalimului
Patriarhia Rusă[9] (cu unele mici excepţii în Ucraina şi Republica Moldova)
Patriarhia Georgiei
Patriarhia Serbiei (azi o parte trec la calendarul nou)
Sfântul Munte, dependent de Patriarhia Ecumenică.

În anul 1948, în cadrul Conferinţei teologice la Moscova a avut loc şi o şedinţă Sinodală panortodoxă la care s-a hotărât ca toate Bisericile Ortodoxe să sărbătorească Paştile după calendarul vechi, aşa cum sărbătoreşte Biserica Ierusalimului (aceasta mai ales datorită minunii coborârii Sfintei Lumini care se coboară la Slujba Vecerniei din Sâmbăta Mare), iar în privinţa celorlalte sărbători – fiecare Biserică să ţină de calendarul adoptat deja, fără ca aceasta să se considere o abatere canonică sau dogmatică. Calendarul vechi sau nou nu este un motiv de dezbinare; Bisericile pe stil nou sunt şi ele Ortodoxe, toate Tainele sunt valabile la cei pe stil nou ca şi la cei pe stil vechi, şi toţi au şanse egale de mântuire. În acest sens, Sinodul de la Moscova din 1948 ridică vechile anateme asupra celor care urmează calendarul nou, în scopul menţinerii unităţii Bisericii Ortodoxe de pretutindeni.

Calendarul este ceva important, dar nu esenţial în Biserică, de aceea, în duhul Sfinţilor Părinţi, trebuie mai degrabă de a lucra la păstrarea unităţii Bisericii Ortodoxe decât la accentuarea unor diferenţe minore, mai ales că Biserica Ortodoxă nu se leagă foarte mult de timp, ci ţinteşte veşnicia.

Desigur, atunci când este o problemă dogmatică – situaţia este cu totul alta. Se greşeşte dogmatic în privinţa Calendarului doar atunci când Paştile este sărbătorit înaintea Paştilor iudaice sau odată cu acesta[14], ceea ce ar contraveni adevărului biblic, chiar dacă astăzi şi evreii au rămas în urmă faţă de Calendarul tropic, iar noi (într-un fel) suntem nevoiţi să aşteptăm mai întâi Paştile lor, greşind din punct de vedere astronomic, căci ajungem tocmai în a doua lună plină după echinocţiul de primăvară, dar păstrând adevărul dogmatic. De aceea este nevoie de multe cunoştinţe teologice şi mult discernământ duhovnicesc pentru a deosebi esenţialul de secundar şi pentru a proceda corect, fără a face vreo dezbinare în Biserică.

Iată de ce şi noi, cei din Biserica Ortodoxă de stil vechi, nu avem dreptul să-i osândim pe cei ce ţin stilul nou, fiind în acelaşi timp buni ortodocşi (cu dogmele şi fapta). Să nu-i ascultăm pe cei care zic că ierarhii, preoţii şi mirenii care ţin stilul nou nu au har sau că se vor mântui. O asemenea afirmaţie nu este în duhul Ortodoxiei, iar cei care o fac, ei înşişi nu au har şi îşi periclitează mântuirea, rupând cămaşa lui Hristos. Bineînţeles, nu este un secret că schimbarea calendarului a fost o greşeală instrumentată de forţe ostile Ortodoxiei, menite să dezbine Biserica. Noi însă nu trebuie intrăm în logica acestor forţe masonice, arătându-le că în ciuda eforturilor lor de a dezbina Ortodoxia, noi am rămas uniţi şi aşa vom rămâne până la sfârşitul, cu harul lui Dumnezeu."
Ieromonah protosinghel Petru Pruteanu doctor in liturgica si dogmatica

cautati pe net si veti gasi lucrarile dumnealui.

In ceea ce ne priveste pe noi romanii care tinem de Biserica ortodoxa romana si deci dupa calendarul pe stil nou, eu cred si asa inteleg ca trebuie sa ne avem ca fratii in sanul Bisericii ortodoxe cu cei de pe stil vechi care nu fac din calendar mijloc de dezbinare si sa nu lasam loc de ingaduinta celor care incearca sa dezbine Biserica ortodoxa profitand de lipsa de informatii ale ortodocsilor simpli.
Daca studiem atent aceasta problema a calendarului, vom vedea ca aparitia calendarului gregorian nu are legatura cu dogma sau credinta ci pur simplu s-a vrut sa fie o corectura din pdvr a timpului, timp care ne defineste pe noi muritorii.
De aceea, în creştinism în general, dar mai ales în cultul liturgic al Bisericii, timpul are o valoare mistagogică (tainică) şi eshatologică – el marcând pe de o parte anumite momente concrete şi precise din viaţa Bisericii, iar pe de altă parte, tinzând a deveni un „prezent continuu” al Împărăţiei lui Dumnezeu, adică veşnicie. Toată viaţa liturgică a Bisericii se desfăşoară acum dar şi pururea şi în vecii vecilor…, prin aceasta făcându-se prezentă în timp lucrarea lui Hristos prin Tainele Bisericii, dar nu în vederea accentuării timpului, ci a depăşirii lui spre Împărăţia veşnică a lui Dumnezeu. Chiar şi evenimentele care au avut loc în trecut – „în vremea aceea” – prin cultul liturgic sunt aduse într-un prezent real, spre un viitor înveşnicit şi mai real (datorită caracterului netrecător).
Cine continua sa dezbine cu acest prilej al calendarului nu dovedeste decat ca este condus de un duh al dezbinarii.