Pozitia parintelui Cleopa la Bisericile Ortodoxe pe stil vechi

[catalin2]

Iata cum s-au intors la Biserica Ortodoxa mai multi calugari ce tineau vechiul calendar de la Muntele Athos. Trebuie spus ca la inceput stilistii nu erau chiar schismatici, doar ca nu il mai pomeneau pe patriarhul ecumenic. Apoi s-au rupt de tot de BO.
http://www.razbointrucuvant.ro/2009/...si-calendarul/

"Într-o primă accepţiune, la Sfântul Munte, zelotişti s-au numit toţi aceia care, neprimind noul calendar, au încetat şi pomenirea patriarhului de la Constantinopol (atitudine adoptată în primă fază şi de Cuvios). Cu timpul, s-a cristalizat un zelotism extremist, caracterizat prin neascultarea faţă de ierarhie, tăgăduirea valabilităţii Sfintelor Taine ale tuturor acelora care slujesc „pe nou” şi respingerea comuniunii cu toate Bisericile Ortodoxe „oficiale”.

În chip asemănă*tor, puţin mai târziu, Stareţul Iosif a auzit în timp ce se ruga o voce dumnezeiască, zicându-i:

„Biserica se află la Patriarhia Ecumenică, la Constantinopol”.
Astfel, au înţeles că lucrurile nu stă*teau aşa cum spuneau vechii calendarişti şi că Tainele celor de pe stilul nou sunt valide. Atunci au hotărât să-i ceară mitropolitului Florinei iertare în scris.
Când s-a trezit a înţeles tâlcuirea visului şi de atunci a început a tăgădui co*rectitudinea poziţiei sale de mai înainte.

Dar şi părintele Efrem Katunakiotul, când s-a rugat pentru aceeaşi problemă, a fost înştiinţat de o voce puternică, care i-a spus:

„În persoana lui Hrisostom al Florinei ai renegat toată Biserica”.
Astfel, începând cu anul 1937, Stareţul a început să primească ambele calenda*re, deşi a continuat să rămână zelotist.
Puţin mai târziu însă, la 13/26 martie 1950, a fost emisă o nouă enciclică semnată de patru episcopi vechi-calendarişti: Hrisostom al Florinei, Gherman al Cicladelor, Hristofor al Hristianopolului şi Policarp al Diavliei.
Scria in acea enciclica: „Tainele săvârşite de cei de pe stilul nou, ca unii ce sunt schismatici, sunt lip*site de Harul sfinţitor. "

- S-a terminat! Ne retragem! Aceştia au căzut pe dinafară. Nu se poate ca ade*vărul lui Dumnezeu să fie acesta. Va trebui să luăm poziţia mănăstirilor. Dar mai în*tâi vom face rugăciune ca să vedem ce ne va spune Dumnezeu. Fiilor, rugăciune! Rugăciune, părinţilor, ca să ne descopere Dumnezeu şi să nu facem vreo greşeală. Ceea ce ne va descoperi Dumnezeu, aceea vom primi.

În a treia zi Staretul s-a închis în coliba sa si toată noaptea s-a rugat varsand siroaie de lacrimi. Iar noi îl asteptam afară pe Staret, ca pe un alt Moise, ca să ne dea rezultatele „sinodului”.

După rugăciune se pare că a avut o descoperire, căci, iesind afară, ne-a spus:

„Câti sunteti credinciosi…”. Părintilor, s-a terminat! Am primit vestire că trebuie să trecem de partea mănăstirilor. Acesta e adevărul. Zelotistii sunt înselati!
Cu adevărat, mare si bruscă a fost întoarcerea Starețului, căci fusese zelotist si încă unul înfocat.
Tu, părinte Atanasie, ia-ti traista si mergi la Lavra si spune-le că ne vom supune mănăstirii si Patriarhiei. Veti merge acolo ca să vă înscrieti. Repede! S-a terminat. Veti lua buletine si vom deveni în mod oficial monahi ai Mănăstirii Lavra. Aceasta este calea lui Dumnezeu. Zelotistii au pierdut calea. Auzi, să spună că Tainele nu au Har si că noii calendaristi sunt osânditi!
Şi astfel, părintele Atanasie a pornit spre Lavra cu traista în spate, dar plin de gânduri. Se gândea: „Oare, Staretul are dreptate ori nu?”. Si asa cum mergea prin pădure, a obosit si s-a asezat ca să se odihnească putin. Atunci a adormit si a avut o vedenie care l-a încredintat despre pozitia corectă a Staretului. Când s-a trezit a pornit îndată înapoi si plin de entuziasm a spus Stareţului:

- Gheronda, mă supun. Şi pe Patriarh îl pomenesc si fac orice îmi spuneti. Ceea ce am văzut… este voia lui Dumnezeu.

[catalin2]

Continui cu acea carte si mai ales cu marturia despre har a calugarilor.

Când Staretul a adormit întru cuviosie si sfintenie, iar noi, fiii săi duhovnicesti, ne-am învrednicit să dobândim obsti cu multi ucenici, zelotistii au fost nevoiti să mărturisească:

Da, într-adevăr, astfel de călugări!… Atât de multi părinti virtuosi! Trebuie să recunoaştem că Staretul a avut dreptate, fiindcă nu se poate ca rădăcina să fie putredă si să scoată astfel de roade si să se adune astfel de obsti. „După roade se cunoaşte pomul”. Prin urmare, noi am greşit, iar Bătrânul Iosif avea dreptate, era Sfânt.
Când ne-am alăturat celorlalti părinti athoniti si i-am lăsat pe zelotisti, am cunoscut din experientă puterea Harului Tainelor săvârsite de noii calendaristi. De aceea, atunci când Staretul ne spunea că vede Harul umplând biserica, noi nu-l întelegeam. Și aceasta până când l-am văzut si noi. În orice caz, atunci când i-am părăsit pe zelotisti, cu totii am văzut Harul cu ochii cei trupeşti.

„Când ne-am întors la calea urmată de mănăstiri, încă nu pomeneam pe Patriarh. Însă atunci când am venit la Noul Schit, a trebuit odată să liturghisesc la Mănăstirea Sfântului Pavel si negreşit trebuia să pomenesc pe Patriarh.

- Ce să fac acum, Gheronda? l-am întrebat pe Staret.

- Mergi si pomeneste! Iar când te vei întoarce îmi vei spune ce-ai simtit.

Cu adevărat pot să vă spun că arareori am primit atât de mult Har în timpul Sfintei Liturghii. Suvoaie de lacrimi am vărsat pe toată durata ei. Nici măcar ecfonisele nu le puteam rosti. Când m-am întors, Staretul mi-a spus:

- Cu sigurantă că te-ai umplut de Har.

- Da, Gheronda. Asta şi asta mi s-a întâmplat.

- Vezi, fiul meu, că nu păcătuieşti când îl pomeneşti pe Patriarh, orice ar spune sau face, până ce nu este caterisit şi câtă vreme nu există Potir comun”.

Cum pot spune vechii calendaristi ca Tainele noastre sunt nelucratoare? In 1947, in timp ce faceam slujba Sfintirii si cantam „Slavit esti Tu, Doamne, si slavite sunt lucrurile Tale”, un abur a iesit din potir si apa s-a incalzit. Chiar si in cupele ce era tinute de crestinii evlaviosi, s-a incalzit apa. Cum poti sa-mi zici atunci ca Tainele sunt nelucratoare?

Cum poate face Dumnezeu minuni pe noul calendar, daca este de osanda? Cum se putea petrece minunea Sfantului Visarion, din satul Dusiko? Este indeajuns, ca sa ne arate ca dreapta credinta, dragostea si tinerea poruncilor joaca un rol important in sfintirea omului. Nu iau in considerare nimic altceva. Am scris despre problema aceasta Parintelui Filotei Zervakos (ucenicul Sfantului Nectarie) si mi-a raspuns cu dreptate – si la fel cred si eu, cel neinvatat, din experienta mea de viata – ca treisprezece zile nici nu te vor indeparta, nici nu te vor aseza in Imparatia Cerurilor...

I-am intrebat si pe Arhangheli despre aceasta, si ei mi-au zis: „Ramai unde esti”.

[catalin2]

Ce spune Fericitul Filotheos Zervakos despre cei care contesta Tainele de pe stilul nou: http://www.razbointrucuvant.ro/2009/...-vechi-si-noi/

“Nu sunt de acord cu acei creştini de stil vechi care predică şi trâmbiţează că Tainele celor de pe stilul nou nu sunt valabile, deoarece nu ţin calendarul vechi. Într-adevăr, n-ar fi valabile, dacă preoţii ar cere ca noul sau vechiul calendar să se pogoare din cer pentru a sfinţi Cinstitele Daruri; însă ei cheamă Sfântul Duh, care sfinţeşte Cinstitele Daruri şi credincioşii se împărtăşesc cu Trupul şi Sângele lui Hristos. Ceea ce spun ei este o mare amăgire şi erezie. Vai preoţilor nevrednici, şi mai mult celor care au vrăjmăşii între ei. Sfinţii îngeri participă la sfintele slujbe şi Liturghii cu frică şi spaimă, în vreme ce noi, oamenii păcătoşi, ne purtăm ca fiarele şi după aceea ne mândrim că suntem ortodocşi autentici, pentru că mergem după calendarul vechi şi credem că asta e de ajuns ca să ne mântuim.

Hristos, care a venit în lume, nu ne-a învăţat despre calendarul vechi şi nou. Ne-a învăţat despre iubire, smerenie, blândeţe, răbdare, dreptate, înfrânare, cuminţenie. Citeşte Sfânta Evanghelie, izvorul adevărului şi luminii, şi vei vedea că nicăieri nu este scris despre calendare. Sfinţii Părinţi s-au sfinţit nu prin calendare, ci prin rugăciuni, posturi, privegheri şi alte nevoinţe, pe care le-au răbdat cu smerenie, pentru iubirea lui Dumnezeu. Şi cei ce se vor mântui, se vor mântui nu prin calendare, ci prin credinţa şi iubirea lor fierbinte pentru Dumnezeu şi prin faptele lor bune."

Iata si doua minuni care arata unde este adevarul: http://www.razbointrucuvant.ro/2009/...l-ci-pocainta/

[cz4000]

În prealabil postat de catalin2

Iata cum s-au intors la Biserica Ortodoxa mai multi calugari ce tineau vechiul calendar de la Muntele Athos. Trebuie spus ca la inceput stilistii nu erau chiar schismatici, doar ca nu il mai pomeneau pe patriarhul ecumenic. Apoi s-au rupt de tot de BO.
http://www.razbointrucuvant.ro/2009/...si-calendarul/

"Într-o primă accepţiune, la Sfântul Munte, zelotişti s-au numit toţi aceia care, neprimind noul calendar, au încetat şi pomenirea patriarhului de la Constantinopol (atitudine adoptată în primă fază şi de Cuvios). Cu timpul, s-a cristalizat un zelotism extremist, caracterizat prin neascultarea faţă de ierarhie, tăgăduirea valabilităţii Sfintelor Taine ale tuturor acelora care slujesc „pe nou” şi respingerea comuniunii cu toate Bisericile Ortodoxe „oficiale”.

În chip asemănă*tor, puţin mai târziu, Stareţul Iosif a auzit în timp ce se ruga o voce dumnezeiască, zicându-i:

„Biserica se află la Patriarhia Ecumenică, la Constantinopol”.
Astfel, au înţeles că lucrurile nu stă*teau aşa cum spuneau vechii calendarişti şi că Tainele celor de pe stilul nou sunt valide. Atunci au hotărât să-i ceară mitropolitului Florinei iertare în scris.
Când s-a trezit a înţeles tâlcuirea visului şi de atunci a început a tăgădui co*rectitudinea poziţiei sale de mai înainte.

Dar şi părintele Efrem Katunakiotul, când s-a rugat pentru aceeaşi problemă, a fost înştiinţat de o voce puternică, care i-a spus:

„În persoana lui Hrisostom al Florinei ai renegat toată Biserica”.
Astfel, începând cu anul 1937, Stareţul a început să primească ambele calenda*re, deşi a continuat să rămână zelotist.
Puţin mai târziu însă, la 13/26 martie 1950, a fost emisă o nouă enciclică semnată de patru episcopi vechi-calendarişti: Hrisostom al Florinei, Gherman al Cicladelor, Hristofor al Hristianopolului şi Policarp al Diavliei.
Scria in acea enciclica: „Tainele săvârşite de cei de pe stilul nou, ca unii ce sunt schismatici, sunt lip*site de Harul sfinţitor. "

- S-a terminat! Ne retragem! Aceştia au căzut pe dinafară. Nu se poate ca ade*vărul lui Dumnezeu să fie acesta. Va trebui să luăm poziţia mănăstirilor. Dar mai în*tâi vom face rugăciune ca să vedem ce ne va spune Dumnezeu. Fiilor, rugăciune! Rugăciune, părinţilor, ca să ne descopere Dumnezeu şi să nu facem vreo greşeală. Ceea ce ne va descoperi Dumnezeu, aceea vom primi.

În a treia zi Staretul s-a închis în coliba sa si toată noaptea s-a rugat varsand siroaie de lacrimi. Iar noi îl asteptam afară pe Staret, ca pe un alt Moise, ca să ne dea rezultatele „sinodului”.

După rugăciune se pare că a avut o descoperire, căci, iesind afară, ne-a spus:

„Câti sunteti credinciosi…”. Părintilor, s-a terminat! Am primit vestire că trebuie să trecem de partea mănăstirilor. Acesta e adevărul. Zelotistii sunt înselati!
Cu adevărat, mare si bruscă a fost întoarcerea Starețului, căci fusese zelotist si încă unul înfocat.
Tu, părinte Atanasie, ia-ti traista si mergi la Lavra si spune-le că ne vom supune mănăstirii si Patriarhiei. Veti merge acolo ca să vă înscrieti. Repede! S-a terminat. Veti lua buletine si vom deveni în mod oficial monahi ai Mănăstirii Lavra. Aceasta este calea lui Dumnezeu. Zelotistii au pierdut calea. Auzi, să spună că Tainele nu au Har si că noii calendaristi sunt osânditi!
Şi astfel, părintele Atanasie a pornit spre Lavra cu traista în spate, dar plin de gânduri. Se gândea: „Oare, Staretul are dreptate ori nu?”. Si asa cum mergea prin pădure, a obosit si s-a asezat ca să se odihnească putin. Atunci a adormit si a avut o vedenie care l-a încredintat despre pozitia corectă a Staretului. Când s-a trezit a pornit îndată înapoi si plin de entuziasm a spus Stareţului:

- Gheronda, mă supun. Şi pe Patriarh îl pomenesc si fac orice îmi spuneti. Ceea ce am văzut… este voia lui Dumnezeu.

Chiar daca am spus ca am incheiat discutia cu tine trebuie sa revin pentru ca vad ca nu te poti abtine de la a scrie aiureli care, evident, nu pe mine ma afecteaza (mai mult decit de a-mi stirni risul), ci pe cei care pot fi tentati sa te creada, si care, iarasi, normal, nu pe mine ma descalifica, ci pe tine, cel care le posteaza.

Nu stiu daca ai terminat inca scoala sau nu, insa, din pacate, observ si la tine aceleasi deprinderi “intelectuale” ca si la studentul vivi, adica ai damblaua scrisului despre lucruri pe care nu le cunosti si nu le intelegi.

Cind spui “Dar şi părintele Efrem Katunakiotul, când s-a rugat pentru aceeaşi problemă, a fost înştiinţat de o voce puternică, care i-a spus: “În persoana lui Hrisostom al Florinei ai renegat toată Biserica,”” nu realizezi ca de fapt aduci un argument extraordinar de puternic chiar in defavoarea ta. Ips Hrisostom al Florinei a fost incepind cu 1935 (si pina la moarte, in 1955) in Sfintului Sinod al Bisericii Ortodoxe – celei adevarate – a Greciei. Parintele Efrem Katunakiotul l-a urmat in schisma pe episcopul Matei (care s-a despartit de Hrisostom). Deci, in noul context, ce concluzie iti inchipui ca ar putea fi trasa?!

Mai zici: “Citeşte Sfânta Evanghelie, izvorul adevărului şi luminii, şi vei vedea că nicăieri nu este scris despre calendare”, probabil ca sa-mi demonstrezi ca toata “ortodoxia” ta de parada nu-i decit protestantism de cel mai curat soi prin sola scriptura. Ca doar ce-ti pasa tie de sinoade ecumenice si canoane (care vorbesc de pascalii, isimerii si sinaxare)?!

[catalin2]

În prealabil postat de cz4000

Chiar daca am spus ca am incheiat discutia cu tine trebuie sa revin pentru ca vad ca nu te poti abtine de la a scrie aiureli care, evident, nu pe mine ma afecteaza (mai mult decit de a-mi stirni risul), ci pe cei care pot fi tentati sa te creada, si care, iarasi, normal, nu pe mine ma descalifica, ci pe tine, cel care le posteaza.

Nu stiu daca ai terminat inca scoala sau nu, insa, din pacate, observ si la tine aceleasi deprinderi “intelectuale” ca si la studentul vivi, adica ai damblaua scrisului despre lucruri pe care nu le cunosti si nu le intelegi.

Cind spui “Dar şi părintele Efrem Katunakiotul, când s-a rugat pentru aceeaşi problemă, a fost înştiinţat de o voce puternică, care i-a spus: “În persoana lui Hrisostom al Florinei ai renegat toată Biserica,”” nu realizezi ca de fapt aduci un argument extraordinar de puternic chiar in defavoarea ta. Ips Hrisostom al Florinei a fost incepind cu 1935 (si pina la moarte, in 1955) in Sfintului Sinod al Bisericii Ortodoxe – celei adevarate – a Greciei. Parintele Efrem Katunakiotul l-a urmat in schisma pe episcopul Matei (care s-a despartit de Hrisostom). Deci, in noul context, ce concluzie iti inchipui ca ar putea fi trasa?!

Mai zici: “Citeşte Sfânta Evanghelie, izvorul adevărului şi luminii, şi vei vedea că nicăieri nu este scris despre calendare”, probabil ca sa-mi demonstrezi ca toata “ortodoxia” ta de parada nu-i decit protestantism de cel mai curat soi prin sola scriptura. Ca doar ce-ti pasa tie de sinoade ecumenice si canoane (care vorbesc de pascalii, isimerii si sinaxare)?!

Probabil iti starneste rasul, dar ai vazut ce spun parintii, ca si ingerul cazut se strica de ras vazand cearta pe calendar.
Din pacate pentru tine si din fericire pentru ea, "studentul" vivi este o fata ce doreste sa sa marite cu un stilist si intrase pe forum sa afle informatii mai multe despre stilisti. Cu aceasta ocazie si tu ai ajutat sper prin agresivitatea ta sa-si cristalizeze o perceptie negativa despre stilism si sa ramana astfel in dreapta credinta.

In rest nu cred ca ai inteles ca eu nu ti-am scris nimic in acele mesaje, erau doar citate din acele materiale cu parintii induhovniciti de la Muntele Athos.
Povestea cu Hrisostom al Florinei era putin mai lunga, eu am dat doar un citat din material, nu ai avut rabdarea sa il citesti pe tot.
"Însă în 1935 episcopul Florinei, Hrisostom Kavouridis, s-a rupt de Biserica oficială şi a intrat în cea a vechilor calendarişti.
Până în 1937, printre vechii calendarişti a existat o mare nedumerire: dacă cei de pe stilul nou trebuie să fie socotiţi schismatici sau nu.
Astfel, prin enciclica sa oficială Hrisostom a declarat că maica vechilor calendarişti era Biserica Greciei şi că de acolo primeau Harul şi că poziţia lor era una de protest."

" Însă atunci când a declarat că Tainele celor de pe stilul nou sunt valide, vechii calendarişti s-au despărţit în două tabere vrăjmaşe: cei moderaţi, care îl urmau pe Hrisostom al Florinei, şi cei extremişti, care îl urmau pe Matei Karpathakis şi susţineau că Tainele Bisericii oficiale sunt nevalide. Între cele două tabere exista destulă vrăjmăşie. Desigur, zelotiştii aruncau asu*pra lui Hrisostom al Florinei nu puţine anateme şi blesteme."

Asadar in 1937 Hrisostom a declraat ca ei nu sunt schismatici si ca recunosc BO, ci doar protesteaza fata de patriarhul Constantinopolului si nu il mai pomeneau la slujba. In carte parintele spune de zeloti, care erau diferiti de stilisti. Abia in 1950 e al doilea episod, in care cei patru episcopi zeloti printre care si hrisostom dau un comunicat in care spun ca nu recunosc Tainele din Sfanta Biserca Ortodoxa, intrand astfel in schisma. Atunci calugarii hotarasc sa nu-i mai urmeze si sa revina si din zelotism, pomenind pe patriarhul Constantinopolului.

In concluzie actiunile unor monahi e a nu-l mai recunoaste pe patriahul ecumenic nu inseaman schisma si stilism, ci zelotism, dar ramanere in BO.

[catalin2]

O sa redau si cele doua povestiri de aici: http://www.razbointrucuvant.ro/2009/...l-ci-pocainta/

În satul lui Partenie era un tânăr oarecare pe care câţiva vechi calendarişti, în Paros, l-au convins să nu meargă la Biserică, să nu se spovedească, să nu se împărtăşească cu preacuratele Taine, pentru că va merge în iad, pentru că prin noul calendar nu există Liturghie, nici Taine. Câţi merg la Biserică după noul calendar, se spovedesc şi se împărtăşesc, toţi sunt ai iadului. Îngrozit, tânărul s-a îndepărtat de Biserică şi de Sfânta Împărtăşanie şi a păţit nefericitul ceea ce zice Sfântul Chiril: „Cei ce se îndepărtează pe ei înşişi de Biserică şi de Sfintele Taine se fac vrăjmaşi ai lui Dumnezeu şi prieteni ai diavolului”. Însă înduratul Dumnezeu nu l-a lăsat să se piardă, pentru că din simplitate a fost rătăcit de către vechii calendarişti. Şi atunci când s-a îmbolnăvit şi s-a apropiat de moarte, într-o zi, a intrat in camera sa o mulţime de demoni, îl îmbrăţişau şi-i spuneau: Am venit să te luăm, eşti al nostru. În prezenţa şi la vederea necuraţilor demoni, tânărul s-a îngrozit şi a strigat cu glas mare: Ajutor! Ajutor! Scoateţi-i pe aceşti negri care au venit să mă ia! Părinţii alergară îngroziţi, la fel şi vecinii, şi-l întrebară ce a păţit. Acesta mai tare striga: Scoateţi-i pe negrii care au venit să mă ia!

Părinţii şi cei care veniseră în grabă nu vedeau pe nimeni şi încercau să-l mângâiem dar el tremura continuu, plângea şi striga să-i scoată afară. După ce a văzut că niciun ajutor nu i-au dat, a spus către părinţii săi: Aduceţi-mi-l pe preotul Filotei ca să mă spovedesc! Şi pentru că i-au spus că lipseşte, le-a zis: Aduceţi-l pe preotul Manole. I-au zis: Este nou-calendarist, iar tu nu ai fost niciodată la Biserică, pentru că era nou-calendarist şi nici nu-l salutai. Cum îl convingi acum să vină? Am greşit, am greşit! Aduceţi-l ca să mă spovedesc.

I-au adus la cunoştinţă, a venit, iar tânărul s-a spovedit. Când a intrat insa preotul, demonii au ieşit şi stăteau la uşă. Iar când preotul i-a citit rugăciunea de iertare, negrii şi urâţii demoni au fugit plângând, şi intrând câţiva tineri frumoşi, minunaţi la înfăţişare, l-au îmbrăţişat şi i-au spus: Pentru că te-ai spovedit curat, am venit în ajutorul tău. Tânărul a încetat să mai plângă, să se mai teamă şi cu glasuri de mulţumire, cu faţa luminoasă şi liniştită, îi chema pe părinţi şi pe vecini ca să vadă strălucirea şi frumuseţea acelor tineri, dar ca nişte nevrednici aceia nu-i vedeau. După trei zile a spus părinţilor săi: Aduceţi-i la cunoştinţă părintelui Manole ca mâine la orele 9 să vină să mă împărtăşească, pentru că tinerii care mi-au vorbit, mi-au spus că mă vor lua cu ei. Astfel s-a şi întâmplat şi a plecat zâmbind şi cu nădejdi bune în Ierusalimul cel de sus.

[catalin2]

A doua povestire:

În Syros erau doi ieromonahi-duhovnici fanatici şi zelotişti, foarte râvnitori ai calendarului vechi, care îi sfătuiau şi îi învăţau pe oameni, pe creştini, să nu se mai ducă la Biserică, să nu se mai împărtăşească cu Preacuratele Taine. În loc să se împărtăşească, să prefere să umple un pahar de vin şi să afunde în el o felie de pâine şi să mănânce, aceasta ar fi mai de preferat. De asemenea, copiilor lor, în loc să-i boteze preoţii nou-calendarişti, să prefere să le facă o baie în mare sau să pună într-o vană apă şi să-i spele. Iar unul mai fanatic spunea că împărtăşania nou-calendariştilor o pune jos şi o calcă în picioare şi spunea şi un cuvânt ruşinos. Şi aveau între ei atâta ură, invidie şi răutate încât nu se ocupau cu nimic altceva, cât de mult îi preocupa să meargă la oamenii cunoscuţi lor şi la cei necunoscuţi, să se judece unul pe altul, cu judecăţi înfricoşătoare şi cu clevetiri groaznice. Se făcuse o mare sminteală în oraşul Syros.

Câţiva oameni cuminţi şi cu frică de Dumnezeu mă roagă să-i împac. Am încercat să-i conving că sunt datori ca creştini şi, mai mult, ca ieromonahi şi duhovnici, să se ierte, să se împace, să zădărnicească invidia şi duşmănia, ca să nu moară în duşmănie. A fost însă imposibil. Pe unul prin multe pilde şi învăţături din Evanghelie, l-am convins să se ierte. Celălalt a fost imposibil de înduplecat, de aceea i-am spus: Dacă nu-l ierţi, să nu mai liturghiseşti, pentru că Hristos spune: Mai întâi să te împaci cu vrăjmaşul tău şi atunci să-ţi aduci darul şi jertfa ta. Eu, îmi spune, voi liturghisi… Dar în loc să liturghisească, după puţine zile după ce i-am spus să nu liturghisească, a luat un cuţit şi s-a dus să junghie pe nepotul unui negustor pentru că îi luase banii. Şi pentru că poliţistul l-a închis pentru câteva zile şi l-a ameninţat să nu se mai atingă vreodată de nepotul aceluia, pentru că îl va pedepsi, s-a dus ca un alt Iuda şi a luat o funie şi şi-a făcut un ştreang ca să se sugrume. Dar în clipa aceea l-a văzut o femeie care a strigat şi au alergat de i-au tăiat funia şi a fost salvat.

Dar pentru că hulea, l-au închis la azil. Şi astfel a murit neîmpărtăşit, el care zicea că Împărtăşania nou-calendariştilor o pune jos şi o calcă în picioare şi o amestecă în necurăţii. Iar când l-au dezgropat l-au găsit neputrezit. Cadavrul lui era negru, răspândea un miros greu, gura îi era deschisă şi limba îi atârna în afara gurii.

[catalin2]

Perintele Filotheos de la care avem marturisirea si cele doua povestiri incheie srisoarea astfel:
" Îţi scriu acestea ca să nu fii înşelat şi ca să nu crezi că le zic întru apărarea noului calendar. De la început am fost, sunt şi voi fi împotriva introducerii noului calendar în mod imprudent, anticanonic şi ilegal. M-am luptat, mă lupt şi voi lupta până la sfârşit pentru revenirea la vechiul calendar, nu pentru că accept calendarul, că doar el mă va mântui. Mă lupt pentru un singur gând (înţelegere), pentru unitatea şi pacea Bisericii în afara cărora şi neamul şi Biserica vor naufragia…"

[catalin2]

Iata si spusele Parintelui Epifanie tot de la Muntele Athos: http://www.razbointrucuvant.ro/2007/...pta-socoteala/

"Am vazut aici ce atitudine categorica, severa si fara echivoc a manifestat parintele Epifanie fata de ecumenism si fata de abaterile grave de la credinta ale Patriarhului Ecumenic Atenagora. Dar pentru ca intransigenta sa nu fie interpretata gresit si sa conduca la atitudini “revolutionare”, de razvratire si ruptura, asadar pentru a nu da in niciun un fel “apa la moara” zelotistilor, extremistilor si super-corectilor “canonici” (impotriva carora, in America, dar in aceeasi perioada, a scris si Parintele Seraphim Rose foarte mult!) a tinut sa ia o pozitie la fel de ferma si dura fata de cealalta ratacire, aflata la polul extrem anti-ecumenist, si anume ratacirea stilista."

“rau, foarte rau ca s-a facut schimbarea calendarului. Dar de la acest punct pana la punctul de a vedea calendarele ca dogme de credinta si sa legam de ele validitatea Tainelor si dobandirea mantuirii distanta este abisala“.
"pentru a putea noi insine sa ne gasim dreapta masura si sa vedem, prin exemple graitoare si imbatabile din Istoria Bisericii care a fost duhul in care aceasta a luptat, de-a lungul vremii, prin indelunga-rabdare si iconomie, dinaluntrul sau, pentru a marturisi in acelasi timp Adevarul fara niciun compromis, pentru a se amenda si delimita de ratacirile episcopilor (fie ei si patriarhi) fara teama, dar si pentru a se pazi cat se poate de mult de producerea unor schisme sau a unor “lupte” fratricide."

Una este adoptarea de către Biserică, de dragul iconomiei, a unei oarecare învăţături străine şi includerea ei în dogmele Bisericii ca adevăr şi cu totul altceva este îngăduinţa arătată faţă de persoane rău slăvitoare şi care învaţă învăţături străine. Primul lucru este de neconceput şi niciodată nu s-a petrecut şi nici nu se va petrece, pentru că Biserica este „stâlp şi temelie a adevărului“, nu vistierie de rătăciri şi de erezii.
Al doilea lucru însă, adică îngăduinţa arătată faţă de persoane rău slăvitoare, s-a făcut de multe ori. Întrebi de unde am cules informaţia? Din Istoria Bisericească, prea iubitule.

Schisma, iubiţi fraţi, nu au pricinuit-o abaterile de la linia exactă a Sfintelor Canoane, ci întreruperea împărtăşirii şi a legăturii cu celelalte Biserici Ortodoxe şi renegarea de către acelea.

[mihailt]

Eu am vazut care e tactica,sunt trimisi unii de ii inseala dracii,de se zic membri ai nu stiu carei biserici ortodoxe de ii zice "de stil vechi" dar de fapt nu sunt si incep sa scrie diverse absurditati,vis-a-vis de Bisericile ortodoxe oficiale.
Cum sa nu recunoasca Sfintele Taine din Bisericile ortodoxe oficiale bisericile pe stil vechi,cand doar spre exemplu BOSV daca trece un crestin ortodox din BOR,la ei nu ii repeta botezul?
Iar daca trece un preot,cu credinciosii nici nu ii repeta hirotonia?
Ia zi mai frate de iti zici cz400,cam din ce biserica ortodoxa pe stil vechi faci fratia ta parte?
Sau te-au trimis unii pe aci de i-au inselat dracii care vor sa semene dezbinare intre crestini ortodocsi?