![]() |
![]() |
|
#21
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Nu stiu ce valoare are sa duci o viata "traditionala" (stai acasa sau muncesti part time pt a te dedica familiei) daca nu faci acest lucru stiind ca aste supui astfel lui Dumnezeu si respecti o ordine fireasca a lumii. Altfel spus, eu stiu femei care s-au dedicat familiei dar fie nu au crescut copiii in credinta si frica de Dumnezeu, fie dupa trecerea tineretii au "rabufnit" impotriva familiei ("eu am facut totul pt voi, am renuntat la aia si la ailalta pt voi etc.."), iesind la suprafata tot felul de dorinte ascunse care le-au macinat, frustrare ca nu si-au urmat "cariera" si nu au castigat independenta etc.. Si eu lucram in weekenduri in tinerete (adica inainte de copii) si aveam discutii infinite cu sotul ca ajungeam tarziu acasa si nu aveam timp de gatit si alte lucruri.. Iar el provine din o familie "traditionala" in care parintii l-au invatat ca barbatul nu face nimic in casa. Asa ca in cateva luni de la nunta ne puneam intrebarea daca va rezista casnicia noastra (eu mai plecam si in delegatii in strainatate). Probabil ca aparitia copilului a salvat situatia. Dupa ce a aparut copilul era f nemultumita ca nu puteam face nimic pentru mine si nu primeam sprijin de nicaieri. Vroiam sa ma intorc la munca, dar cine sa aiba grija de copil? Ma simteam pacalita (de familia extinsa de unde nu primeam nici un ajutor), revoltata, eram cu copilul permanent in brate (plangea daca il lasam in patut), gateam cu el in brate, faceam curat cu el in brate, cumparaturi cu el in brate.. De fiecare data cand incercam sa-l lasa cu altcineva se intampla cate ceva neplacut. Incercasem pana si varianta sa merg cu el la lucru.. am reusit sa ma intorc la munca part time, dar lasat in grija strainilor, copilul s-a imbolnavit grav (era sa moara in spital). Abia cand am vazut copilul in suferinta am inteles (am acceptat) ca de fapt singura mea grija trebuie sa fie copii, iar nu jobul si acela a fost momentul in care am reusit sa ma eliberez de enorma tensiune resimtita din cauza ca-mi stric viitorul carieristic. .. dar pentru altele nu este atat de usor. In primul rand ca astazi se asteapta ca femeile sa castige bani, iar cine nu reuseste sa o faca este considerata lenesa, lipsita de vointa, ambitie etc.. o fiinta slaba, in general. Munca in casa nu este considerata in general, munca. Nu conteaza ca femeia se straduieste ore intregi sa gateasca nu numai necesarul, dar si o prajitura sau ceva in plus sa rasfete familia.. Acel timp nu se pune, nu te crede nimeni ca daca este curat in casa si e mancare pe masa, chiar a fost investit efort si timp in asa ceva. La fel, faptul ca iti educi copiii, ca faci teme cu ei, ca te implici in organizarea timpului lor, ca le citesti sau ii inveti istorie etc.. sunt lucruri ce trec neobservate ("vai ce copii destepti are aia.. si ea e varza, nu face nimic"). Pe scurt, o femeie care se ingrijeste de familia ei va fi tratata ca un looser, un om slab. Nici un merit nu are si nimeni nu va vrea sa-i urmeze exemplul. De aceea eu cred ca este imposibil sa te incadrezi onest in modelul traditional daca nu ai o educatie crestina. O mama crestina a declarat pe blogul ei ca atunci cand isi slujeste familia o face cu daruire pentru ca pe Dumnezeu il slujeste prin familia ei. |
Thread Tools | |
Moduri de afișare | |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
feminism | erzbet | Generalitati | 236 | 19.04.2012 12:07:06 |
|