Istorii cu talc

A fost odata ca niciodata un om caruia Dumnezeu ii daduse patru fii.Omul,batrin si intelept,privind in urma,la valurile vietii,si-a dorit ca fii sai sa nu judece niciodata pripit lucrurile.De aceea i-a trimis pe fiecare,pe rand,in cate un anotimp,sa priveasca un par.Primul s-a dus iarna,al doilea primavara,cel mai mare vara si mezinul toamna.

Cand au revenit batrinul i-a adunat si i-a pus pe toti sa descrie ce au vazut.Primul a zis ca era urat,cu crengi uscate,golase si dezgolite.Al doilea a spus ca era acoperit cu muguri verzi si ca promitea un rod bogat.Al treilea spuse ca era plin de flori ce raspandeau un parfum dulce,cum nu mai vazuse pana atunci.Cel mic spuse ca a vazut pomul incarcat de roade,fructe coapte,implinit si plin de viata.

Batrinul le-a explicat atunci ca fiecare avea dreptate pentru ca fiecare a vazut doar un anotimp din viata copacului.Le-a mai spus ca nu poti judeca pe nimeni cunoscandu-l doar o anumita perioada.Asta este esenta firii,a bucuriei si a dragostei pe care ti-o da viata si pe care nu o poti masura decat la sfarsitul tuturor anotimpurilor.