Istorii cu talc

[laviniu]

Un rege îşi puse curtea la încercare pentru un post important. Numeroşi oameni puternici şi înţelepţi se aflau în jurul lui.
- Înţelepţilor, spuse regele, am o problemă şi vreau să văd care dintre voi este în stare să o rezolve.

Îi conduse pe oameni la o uşă enormă, mai mare decât văzuse cineva vreodată. Regele le replică:
- Aici vedeţi cea mai mare şi cea mai grea uşă din regatul meu. Care dintre voi poate să o deschidă?

Unii dintre curteni scuturară doar din cap. Alţii, care se numărau printre cei înţelepţi, se uitară la uşă mai de aproape, dar recunoscură că nu pot să o facă. Atunci când înţelepţii spuseră asta, restul curţii consimţi că această problemă era prea dificil de rezolvat.

Un singur vizir se duse la uşă. O examină cu ochii şi cu degetele, încercă mai multe modalităţi de a o deschide şi, în cele din urmă, o trase cu o smucitură puternică. Şi uşa se deschise.

Fusese lăsată întredeschisă numai, nu închisă complet, şi nimic altceva nu fusese necesar, decât bunăvoinţa de a realiza ceva şi curajul de a acţiona cu îndrăzneală.

Regele spuse:
- Vei primi postul de la curte, pentru că tu nu te bizui doar pe ceea ce vezi sau auzi; tu îţi pui propriile puteri în joc şi ai riscat o încercare.