Inceputul credintei...

[Man Teo]

"Dintru inceput, Dumnezeii face cerurile si pamantul.
Pamantul era gol pe dinafara si gol pe dinauntru;
era intunerec pe linia apelor ce-l alcatuia;
doar Dragostea creatorului invaluia pamantului goliciunea,
Si face lumina..."

Un bob de viata care cade prea adanc se hraneste cu pamant si apa (trup si cuvinte),
dar fara lumina (credinta) mucegaieste.
Un bob de viata, care cade prea la suprafata pamantului,
se usuca in trupul lui de lut.
Un bob de viata ce primeste apa si caldura,
cauta sa creada...
Si nu poate crste daca nu sunt langa el alte boabe, jertfite in tarana dar cu viata in lumina.

Crede ca pe fata pe care l-a mangaiat apa,
pe acolo trebuie sa si rasara;
Crede ca prin locurile unde a simtit caldura,
pe acolo e lumina (chiar daca nu o vede).

Un bob de grau i-si da viata, pentru celelalte zece din varful spicului!
caci fara Fiul, nu ar mai exista nimic...

[Mihailc]

În prealabil postat de Man Teo

"Dintru inceput, Dumnezeii face cerurile si pamantul.
Pamantul era gol pe dinafara si gol pe dinauntru;
era intunerec pe linia apelor ce-l alcatuia;
doar Dragostea creatorului invaluia pamantului goliciunea,
Si face lumina..."

Un bob de viata care cade prea adanc se hraneste cu pamant si apa (trup si cuvinte),
dar fara lumina (credinta) mucegaieste.
Un bob de viata, care cade prea la suprafata pamantului,
se usuca in trupul lui de lut.
Un bob de viata ce primeste apa si caldura,
cauta sa creada...
Si nu poate crste daca nu sunt langa el alte boabe, jertfite in tarana dar cu viata in lumina.

Crede ca pe fata pe care l-a mangaiat apa,
pe acolo trebuie sa si rasara;
Crede ca prin locurile unde a simtit caldura,
pe acolo e lumina (chiar daca nu o vede).

Un bob de grau i-si da viata, pentru celelalte zece din varful spicului!
caci fara Fiul, nu ar mai exista nimic...

De data asta am să-ţi răspund în proză foarte scurtă. Dacă ai de spus ceva, fă bine şi încearcă să te exprimi ca toţi ceilalţi fără fandoseala asta liricoidă. Dacă vrei deschide un topic special unde să scri câte poeme doreşti şi să faci literatură în stil mare.
Sper să înţelegi corect ce ţi-am scris acum, altfel îţi promit că o să facem împreună poezie postmodernistă până la adânci bătrâneţi!

[vsovivi]

În prealabil postat de Mihailc

De data asta am să-ţi răspund în proză foarte scurtă. Dacă ai de spus ceva, fă bine şi încearcă să te exprimi ca toţi ceilalţi fără fandoseala asta liricoidă. Dacă vrei deschide un topic special unde să scri câte poeme doreşti şi să faci literatură în stil mare.
Sper să înţelegi corect ce ţi-am scris acum, altfel îţi promit că o să facem împreună poezie postmodernistă până la adânci bătrâneţi!

De ce-i iei omului plăcerea?
Nu vezi cum capătă pe zi ce trece un profil supraponderal frumuşel? Lasă-l să creadă că e celebrusc... nu-l pune la respect... căci am impresia că avem de-aface cu un tocilar notoriu. Problema apare atunci când vrei să scapi de funcţia de impostor, aşa că... pentru ce te oftici? Eu nu m-am ofticat ci l-am aplaudat. I-am sus-tras nişte palme... de pământ.

[Man Teo]

Nu fiecare pom creste in voia Lui,
dupa legile Dumnezeului?
De ce trebuie tuns, rupte crengile de pe el, si frunzelei verzi,
cand el i-si lasa rodul de bunavoie, la timpul potrivit?
poate nu e locul potrivit...

De ce sarpele incolaceste caprioara,
si nu o lasa sa adulmece de buna voie?
poate nu adulmeca unde a trebuit...

poate nu e toata iarba verde

de ce nu se leaga (are rima) Cuvantul, cum era in prima scriere?

[Mihailc]

În prealabil postat de Man Teo

Nu fiecare pom creste in voia Lui,
dupa legile Dumnezeului?
De ce trebuie tuns, rupte crengile de pe el, si frunzelei verzi,
cand el i-si lasa rodul de bunavoie, la timpul potrivit?
poate nu e locul potrivit...

De ce sarpele incolaceste caprioara,
si nu o lasa sa adulmece de buna voie?
poate nu adulmeca unde a trebuit...

poate nu e toata iarba verde

de ce nu se leaga (are rima) Cuvantul, cum era in prima scriere?

Pacea minţii nu e totuna cu somnul
şi nici Cuvântul cu statuia unui zeu şezând pe munte

Chipul omului,
de demiurg schimosit în adorarea sinelui
are deschisă mereu o poartă
spre tristeţea-terapie şi spre izvorul
lacrimilor care fac să crească
iertarea, ca un pom al vieţii niciodată veşted

[Man Teo]

În prealabil postat de Mihailc

Pacea minţii nu e totuna cu somnul
şi nici Cuvântul
cu statuia unui zeu
şezând pe munte

Chipul omului,
de demiurg schimosit
în adorarea sinelui
are deschisă mereu o poartă
spre tristeţea-terapie
şi spre izvorul
lacrimilor
care fac să crească
iertarea,
ca un pom al vieţii niciodată
veşted

Pacea mintii e atunci
cand mintea tace...
Atunci cand dormi...
mintea (cunostinta) sta.
Atunci cand crezi,
cunostintele nu au valoare,
dar te ispitesc...
Poti sa-ti amintesti dimineata,
si sa te vezi totusi,cum dormi?
Poti sa te vezi in oglinda,
atunci cand dormi?
Nu vorbesc de la mine...
Ci de la Cel plin de mila,
care m-a trimis...

[Mihailc]

În prealabil postat de Man Teo

Pacea mintii e atunci
cand mintea tace...
Atunci cand dormi...
mintea (cunostinta) sta.
Atunci cand crezi,
cunostintele nu au valoare,
dar te ispitesc...
Poti sa-ti amintesti dimineata,
si sa te vezi cum dormi?
Poti sa te vezi in oglinda,
atunci cand dormi?
Nu vorbesc de la mine...
Ci de la Cel plin de mila,
care m-a trimis...

Te-a trimis un neîndurător
cu oamenii
Nu Cel plin de iubire
În El nu e mândrie
Nici vicleşug de vorbe-amestecate
ca păsări negre în copaci bătrâni
croncănind a foame de atenţie
Cuvintele tale
nimicuri strălucitoare sunt
şi mieunat de fiară
înfometată de priviri