Pacatul

[George.m]

În prealabil postat de cristiboss56

Important sa nu deznadajduim in lupta cu pacatul , sa nu ne predam , sa nu ne consideram invinsi , chiar si in clipele cele mai grele ale vietii noastre . Lupta cu pacatul , draga George , este continua , caci nu pot spune ca azi am biruit raul , si maine sa stau linistit fara pasare , caci ispititorul are si acest viclesug al sau sa-ti dea impresia ca l-ai invins si s-a departat de tine . Toata speranta si increderea sa ne-o punem in Dumnezeu , caci El este izbavitorul nostru , chiar daca uneori avem impresia ca ne-a parasit , dar El nu-si paraseste faptura niciodata !
Citeam de curand din Sfantul Chiril al Ierusalimului , si mi-a ramas un pasaj in minte care suna cam asa : " Pacatele tale nu vor birui vreodata marirea milostivirii lui Dumnezeu . Ranile tale nu vor depasi niciodata puterea lui tamaduitoare . Doar daruieste-te Lui prin credinta , marturiseste-ti patima , graieste si tu impreuna cu profetul David:
<<Marturisi-voi faradelegea mea Domnului>> , si atunci va urma ceea ce spune in continuare acelasi stih:
<<Si Tu , Doamne , ai iertat nelegiurea pacatului meu >>

Frumoase cuvinte! Intr-adevar, luptam cu pacatul pana la ultima suflare. Bine e ca cel ce sta, sa aiba grija sa nu cada, dupa cum citim in Scriptura; iar cel ce a cazut, sa-L strige cu putere pe Dumnezeu pentru a-l ridica.

Nu-L suparam atat de mult pe Dumnezeu pentru faptul ca suntem pacatosi, cat pentru acela ca nu vrem sa ne pocaim.
Nu exista boala pe care Dumnezeu sa nu o poata vindeca. Nu exista mort pe care Hristos sa nu-l poata invia.

E minunat ca Dumnezeu nu se scarbeste de noi, oricat de intinati sufleteste am fi. El nu ne intoarce spatele, oricat de multa rautate am acumula intru noi. Intr-o clipa ne poate da mantuirea. Intr-o clipa ne poate darui viata cea adevarata. Dar cu o conditie: sa ne dorim si noi asta.