Chipul ca o catapeteasma

[costel]

În prealabil postat de mela me

"Am auzit/citit undeva, ca acelora care s-au apropiat de Hristos, li se intipareste imaginea Mantuitorului pe fata. Este adevarat?

Nu e de ajuns sa te apropii de El, trebuie sa te si unesti cu El. Iar celor ce s-au unit cu El le-a dat mai mult, nu o intiparire a chipului Sau, ci Trupul si Sangele Sau.

Asa ca nu stiu unde ai citit tu si ce ai citit, dar sfintii nu au chipul lui Hristos. Lucru acesta se vede si din icoane - sfintii nu sunt reprezentati cu fata lui Hristos. Ceea ce au toti si izvoraste din Hristos, este lumina dumnezeiasca, reprezentata la sfinti prin nimbul din jurul capului.

[LaPetiteMoc]

În prealabil postat de Marius22

Acesta este titlul uneia dintre cartile scrise de catre Costion Nicolescu. Mi-a placut tare mult aceasta comparatie. Fiecare dintre noi intrupam, uneori fara a constientiza, aceasta teologie a "chipului", acesta taina a sa, pe care, dintre toate religiile lumii, o poate pune in evidenta numai crestinismul.

"Chipul este catapeteasma sufletului. Dincolo de el, se junghie pe altarul inimii Cuvantul-Paine la flacara cuvintelor imnice. Taina chipului este una dintre cele mai paradoxale pe care omul le intalneste. Chipul arata si ascunde, des-valuie si in-valuie, descopera si acopera. Cele dinauntru si cele din afara se intalnesc pe chip, miscandu-l. De aici si fascinatia chipului. Cat de frumos, cat de adevarat, cat de apropiat este un chip linistit pe care se preling lacrimi, ranit fiind de milostiva sagetare a Duhului! Nu pentru noi ne este dat chipul, ci pentru intalnirea cu ceilalti. Pentru noi sunt chipurile celorlalti. Ne este viata presarata cu chipuri dragi. Chipul bunicilor, chipul parintilor, chipul prietenilor de tot felul... Chipuri peste tot. O lume de chipuri. Chipuri pe pamant, chipuri in cer. Privesc rapit vechi fotografii cu chipuri de tarani, care ma smeresc. Chipuri fascinante de femei, cu o frumusete frusta, uneori aspra, totdeauna neostentativa. Chipuri de batrani arate de timp, brazdate adanc, cu priviri care vad "dincolo”. Chipuri de copii princiari, cu priviri uimite, in descoperirea tuturor acestor taine care compun fermecator lumea domestica. Chipuri de barbati adevarati, indarjiti si hotarati in lucrarea lor neintrerupta, mereu panditi de varii primejdii, mereu purtatori de paterne raspunderi. Chipuri de tineri, verigi sanatoase, aratand o constitutie interioara cristalina, o pornire increzatoare pe firul mosilor lor. Fericita lor intalnire are loc in Biserica, in jurul Chipului lui Hristos."

Marius, esti o comoara ce descopera comori. Unde a stat ascuns acest topic pana acum?

Imi dai, te rog, mai multe detalii asupra acestui volum? (editie, an, editura etc)

Multumesc!

[MariS_]

În prealabil postat de Marius22

Asa este. Fiul lui Dumnezeu a luat fata omeneasca pentru a arata, cu atat mai mult, ca fiecare chip uman reprezinta o icoana.

Aceasta este taina persoanei, pe care de foarte multe ori nu reusim sa o traim cum se cuvine. Vedem in ceilalti ori idoli, or prezente lipsite de sens. In fiecare caz, din adacul de taina al lor, desi noi nu-L intrezarim, ne priveste insa Hristos.

Stiu ca de mic copil m-au atras chipurile oamenilor, eram fermecat de ele. In tinerete si maturitate, pana la a deveni credincios, studiam chipurile tuturor celor cu care ma intalneam, chiar si chipurile trecatorilor ocazionali, si incercam sa descopar povestea din spatele lor. Era ca un fel de joc si ma experimentasem asa de mult incat puteam spune, in linii mari, povestea acelui om sau caracterul sau. Acum nu mai sunt pasionat de asa ceva, dar tot privesc cu insistenta chipul omului de langa mine, dar nu pentru a-i descoperi povestea, ci pentru a-L descoperi pe EL, pe Hristos, in spatele chipului. De multe ori Il descopar si atunci ma bucur nespus, uneori, insa, nu-L zaresc si atunci ma intristez, dar nu pentru acel om, pentru ca eu stiu sigur ca el il are, ci pentru neputinta mea, pentru valul negru de pe ochii mei. Atunci stiu sigur ca sunt un mare pacatos.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[mircea59]

De ce in unele parohi in pastii se pune vin rosu si in unele parohi se pune vin alb.
Ce vin trebuie pus: Alb sau rosu?
Doamne ajuta-ne!

[Iorest]

În prealabil postat de mircea59

De ce in unele parohi in pastii se pune vin rosu si in unele parohi se pune vin alb.
Ce vin trebuie pus: Alb sau rosu?
Doamne ajuta-ne!

Doamne Ajută!

Nu am văzut să se pună vin alb în Litia care se împarte de Paști și are termenul popular de „paști”, e doar o Litie care să întărească credincioșii după vreo 46 de zile de postire.

[Mihailc]

Adevărat a înviat!

Azi am văzut o postare pe facebook prin care un cuplu de dreptmăritori creștini își informează audiența că noaptea precedentă au luat lumină de la biserică, apoi iute s-au întors acasă fiindcă era cam „friguț” afară, iar dimineața după ce s-au trezit din somn s-au „împărtășit cu sfintele paști”, trei lingurițe de căciulă, că așa a auzit de la mă-sa partea feminină a cuplului.

mircea59: nu contează ce vin pui de vreme ce vorbim despre un premiu de consolare pentru cei care nu s-au interesat de adevărata împărtășanie. Poate să și lipsească fără ca praznicul să fie păgubit cu ceva.

[Iorest]

Nu cred că e vina enoriașilor, nu s-a explicat că așazisele paști - e Litia sfințită în Sîmbăta mare, un fel de întăritor după ce nu ai mâncat carne 46 de zile + săptămâna lăsatului sec la carne, cine a respectat-o.

În Grecia nu se face confuzia asta, oare de ce ?

[Demetrius]

În prealabil postat de Iorest

Doamne Ajută!

Nu am văzut să se pună vin alb în Litia care se împarte de Paști și are termenul popular de „paști”, e doar o Litie care să întărească credincioșii după vreo 46 de zile de postire.

Termenul popular de ”paști” se referă mai mult ca sigur la mana cerească cu ajutorul careia (”ajutor” venit din partea lui Dumnezeu) evreii au reușit să supraviețuiască ieșirii din Egipt pe parcursul celor 40 de ani de pribegie spre tărâmul făgăduit.

”La bază, mana este, conform definiției, un „lichen comestibil care crește pe stânci în forma unor mici gheme cenușii, purtate uneori de vânt în locuri foarte depărtate, unde cad ca o ploaie, rod, abundență, surpriză plăcută, belșug obținut fără efort”.

Ei bine, originea expresiei(mană cerească) vine din perioada în care poporul evreu era în pribegie și Dumnezeu le-a făcut o surpriză, dându-le hrană gustoasă zi de zi, dimineaţa şi seară şi gata preparată pe gustul fiecăruia.

Cu alte cuvinte, mana era o substanţă care a constituit hrana de bază a israeliţilor în timpul pribegiei de patruzeci de ani prin pustie.

„Această hrană a israeliţilor era o pâine materială şi de folos trupului, creată de Dumnezeu, asemănătoare cu grăunţele, măruntă, ca sămânţa de coriandru, la gust ca turta cu miere, de culoare albă, asemenea cristalului sau gheţii curate. Poporul o aduna şi o măcina ori o pisa, apoi o punea în oale şi o făcea turte pe care le cocea în spuză”, explică pentru publicația adevarul.ro Arhim. Luca Diaconu.

”Sărbătorile Pascale” nu sunt creștine și totuși se practică de creștini, Învierea este sărbătoare creștină, înviere care a avut loc în aceeași perioadă.

Hristos a înviat!

[CristianR]

Hristos a înviat!

Nici la noi nu se face confuzie, în general, de către cei care frecventează biserica și ascultă cu atenție ce spune preotul. Confuzia este întreținută între cei care merg doar la marile evenimente ale Bisericii, în virtutea unui obicei moștenit, și care vine la pachet cu un mod defectuos de a ne raporta la cele sfinte, perpetuând o credință magică (superstițioasă), în care semnificația gestului lipsește ori este denaturată.

Totuși, de dragul limpezirii semnificațiilor și înțelesurilor în conștiința credincioșilor, cred că n-ar fi rău dacă Biserica ar renunța la obiceiul distribuirii "paștilor" în noaptea de Înviere, lăsându-l pentru momentul de după Împărtășanie, în loc de anafură – așa cum se practică, de altfel, în unele biserici. Căci este greu să faci pe toată lumea să înțeleagă că paștile simbolizează Cina cea de Taină, în vreme ce Împărtășania este Trupul și Sângele Domnului.