Chipul ca o catapeteasma

[mela me]

"Chipul arata si ascunde, des-valuie si in-valuie, descopera si acopera. Cele dinauntru si cele din afara se intalnesc pe chip, miscandu-l."


Ce frumos se spune: descopera si acopera.
Domnul sa ne invredinceasca sa vedem doar cele bune pe chipul aproapelui.
Am auzit/citit undeva, ca acelora care s-au apropiat de Hristos, li se intipareste imaginea Mantuitorului pe fata. Este adevarat?

[costel]

În prealabil postat de mela me

"Am auzit/citit undeva, ca acelora care s-au apropiat de Hristos, li se intipareste imaginea Mantuitorului pe fata. Este adevarat?

Nu e de ajuns sa te apropii de El, trebuie sa te si unesti cu El. Iar celor ce s-au unit cu El le-a dat mai mult, nu o intiparire a chipului Sau, ci Trupul si Sangele Sau.

Asa ca nu stiu unde ai citit tu si ce ai citit, dar sfintii nu au chipul lui Hristos. Lucru acesta se vede si din icoane - sfintii nu sunt reprezentati cu fata lui Hristos. Ceea ce au toti si izvoraste din Hristos, este lumina dumnezeiasca, reprezentata la sfinti prin nimbul din jurul capului.

[sophia]

Sa inteleg ca vorbim despre chip si modul in care se reflecta in el interiorul omului, sufletul, credinta.
Eu il am ca exemplu pe parintele Galeriu. Cam asa mi-l inchipui eu pe Dumnezeu-Tatal.

A avea chipul lui Iisus pe fata?
Mai intai cum arata El de fapt? Nu stie nimeni.
Fiecare l-a pictat si il picteaza si azi, asa cum si-l imagineaza si il simte.
Si in majoritatea icoanelor si picturilor, nu are chip de iudeu. De fapt ce are tipic un iudeu?
Unii il vad blond, sau saten cu ochii albastri, altii brunet cu ochii negri.
Unii il vad feminin, frumos, luminos, altii dimpotriva masculin,intunecat, macinat de suferinta.
Din ceea ce scrie in scripturi rezulta ca multi nu l-au recunoscut. Li se parea un om obisnuit, de-al lor.
Inteleg atunci ca nu ii statea nici Lui credinta scrisa pe chip, ci mai degraba in suflet, fapta, gandire.

[Marius22]

Un cuvant al Scripturii ne spune ca "Dumnezeu nu cauta la fata omului". Dar acest lucru nu anuleaza teologia chipului. Dumnezeu nu cauta la chip, pentru ca nu se opreste la el, ci vede dincolo de acesta cunoscand taina fiintei noastre.

Noi insa avem nevoie sa privim la chipul celui de langa noi, sa meditam asupra lui, nu pentru ca ni s-au solicitat favoruri, ci pentru ca prin el sa cunoastem taina lui Hristos.

De noi tine - de modul cum ne raportam la Dumnezeu, semeni si lume - ca de astazi sa nu mai intalnim chipuri care nu ne spun nimic, ci care ne fac partase lui Hristos, care salasluieste dincolo de fiecare "catapeteasma".

[George.m]

"Fata omeneasca este prin ea insasi mijlocul de comunicare intre oameni. Fata nu e data omului pentru o existenta a lui in izolarea individualista.

Fata tine de om, pentru ca el este pentru altii si prin fata isi arata trebuinta sa fie cu ei, sa se intereseze de ei si altii sa stie ca el se intereseaza de ei. Fata nu apartine cuiva in izolare. Fata e proiectia inevitabila a insului spre ceilalti. Ea tine de el, pentru ca el tine de ceilalti.

De aceea a luat Fiul lui Dumnezeu fata omeneasca. El a aratat prin aceasta interesul Lui fata de noi, vointa de a comunica cu noi.

Fata lui Hristos i-a convins pe Apostoli ca e fata lui Dumnezeu insusi, dar a unui Dumnezeu care nu inspaiminta, caci apropierea Lui maxima de oameni e apropiere a nesfirsitei Lui iubiri si bunatati in chip uman" (Parintele Dumitru Staniloae).

[Marius22]

În prealabil postat de George.m

De aceea a luat Fiul lui Dumnezeu fata omeneasca. El a aratat prin aceasta interesul Lui fata de noi, vointa de a comunica cu noi..

Asa este. Fiul lui Dumnezeu a luat fata omeneasca pentru a arata, cu atat mai mult, ca fiecare chip uman reprezinta o icoana.

Aceasta este taina persoanei, pe care de foarte multe ori nu reusim sa o traim cum se cuvine. Vedem in ceilalti ori idoli, or prezente lipsite de sens. In fiecare caz, din adacul de taina al lor, desi noi nu-L intrezarim, ne priveste insa Hristos.

[MariS_]

În prealabil postat de Marius22

Asa este. Fiul lui Dumnezeu a luat fata omeneasca pentru a arata, cu atat mai mult, ca fiecare chip uman reprezinta o icoana.

Aceasta este taina persoanei, pe care de foarte multe ori nu reusim sa o traim cum se cuvine. Vedem in ceilalti ori idoli, or prezente lipsite de sens. In fiecare caz, din adacul de taina al lor, desi noi nu-L intrezarim, ne priveste insa Hristos.

Stiu ca de mic copil m-au atras chipurile oamenilor, eram fermecat de ele. In tinerete si maturitate, pana la a deveni credincios, studiam chipurile tuturor celor cu care ma intalneam, chiar si chipurile trecatorilor ocazionali, si incercam sa descopar povestea din spatele lor. Era ca un fel de joc si ma experimentasem asa de mult incat puteam spune, in linii mari, povestea acelui om sau caracterul sau. Acum nu mai sunt pasionat de asa ceva, dar tot privesc cu insistenta chipul omului de langa mine, dar nu pentru a-i descoperi povestea, ci pentru a-L descoperi pe EL, pe Hristos, in spatele chipului. De multe ori Il descopar si atunci ma bucur nespus, uneori, insa, nu-L zaresc si atunci ma intristez, dar nu pentru acel om, pentru ca eu stiu sigur ca el il are, ci pentru neputinta mea, pentru valul negru de pe ochii mei. Atunci stiu sigur ca sunt un mare pacatos.
Har, smerenie si jertfa de sine.