Dogma este obligatorie pentru mantuire

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de valentin.viliga

pentru asta exista preotii ca printre altele sa si invete poporu nu doar sa-l mulga...

Preoţii nu predică dogme complicate în faţa altarului, deoarece oamenii nu au cunoştinţele de bază pentru a le înţelege. Tot preoţii ar trebui să înveţe poporul şi fundamentul credinţei, dar nu prea o fac. De ce? Nu ştiu. Se pare că nu le pasă sau nu le cunosc nici ei.

Se pune problema, ca să revin la titlul topicului: care sînt dogmele foarte importante fără de care mîntuirea nu este posibilă? Dar fără să cădem în gnosticism!

[catalin2]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Preoţii nu predică dogme complicate în faţa altarului, deoarece oamenii nu au cunoştinţele de bază pentru a le înţelege. Tot preoţii ar trebui să înveţe poporul şi fundamentul credinţei, dar nu prea o fac. De ce? Nu ştiu. Se pare că nu le pasă sau nu le cunosc nici ei.

Se pune problema, ca să revin la titlul topicului: care sînt dogmele foarte importante fără de care mîntuirea nu este posibilă? Dar fără să cădem în gnosticism!

Unii preoti nici nu cred ca au timp. Parerea mea e ca e necesara o catehizare generala, macar credinciosii sa cunoasca invatatura ortodoxa. Chiar patriarhii au evidentiat aceasta, aratand ca in perioada dinaintea comunismului toti invatau la scoala si religia, iar in timpul comunismului aceasta s-a pierdut. De aceea Patriarhul Teoctist a insistat pentru introducerea religiei in scoli, acesta s-a mai redus din cauza protestelor unor atei, culmea e ca e doar o singura organizatie, a lui Remus Cernea sub diferite nume.

Parerea mea e ca preotul poate tine o data pe saptamana o ora de catehizare, nu cred ca e mult pentru niciun preot. Sau si mai frumos ar fi sa mearga personal la cei din comunitatea unde pastoreste si sa explica cateva minute. Ar exista si o solutie sa numeasca o persoana sau doua din parohie care sa spuna cate ceva, cineva mai instruit. Ca altii o fac, de exemplu neoprotestantii. Daca mai intai preotul a trecut si el pe la acea casa mai stau acestia sa asculte pe cei ce vin sa propovaduiasca din alte culte?
P.S. fac o gramada de greseli de tastare.

[anna21]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Preoţii nu predică dogme complicate în faţa altarului, deoarece oamenii nu au cunoştinţele de bază pentru a le înţelege. Tot preoţii ar trebui să înveţe poporul şi fundamentul credinţei, dar nu prea o fac. De ce? Nu ştiu. Se pare că nu le pasă sau nu le cunosc nici ei.

Se pune problema, ca să revin la titlul topicului: care sînt dogmele foarte importante fără de care mîntuirea nu este posibilă? Dar fără să cădem în gnosticism!

Referitor la cat intelege crestinul din dogme, eu am gasit o formulare interesanta la Ierom. Savatie Bastovoi: dogmele sunt "cheaguri ale vietii duhovnicesti", sunt materializari ale duhului.
Adica pe masura ce-ti ridici viata la o anumita inaltime duhovniceasca, ai posibilitatea sa intelegi cu adevarat dogmele.
Altfel poti fi eretic chiar daca ti se pare ca stii ceva. Incerc sa caut citatul, sa nu creez confuzii.

[anna21]

Odată stăteam de vorbă cu părintele Rafail despre aceasta, şi el a zis: „Sfinţii Părinţi, când numeau pe cineva eretic, o făceau în Duhul Sfânt, adică vedeau cu duhul că este eretic, dar noi o facem după mintea noastră. După cărţile citite, din răutate. De aceea ei zideau, dar noi ucidem“.
Noi îi lepădăm de la inima noastră, dar încă nu-i vremea. Şi sfinţii au căzut în erezii. Unii pentru simplitate, alţii pentru rătăcire, dar s-au întors, pentru că Dumnezeu este pu ternic. Toate se fac cu sfat, cu dragoste. Să nu-i lăsam în ispită. Da, există erezie, să mă iertaţi, dar omul, când spune ceva, nu poţi să-l declari îndată eretic. Dacă aş merge în biserică şi i-aş lua la bani mărunţi pe fiecare, iertaţi-mă, dar nouă din zece sunt eretici. Nu numai dintre oamenii simpli, dar şi dintre clerici, pentru că dogmele noastre sunt cheaguri ale vieţii duhovniceşti. Înţelegeţi? Sunt materializări ale Duhului. Şi, pentru ca să trăieşti dogmele aşa cum sunt ele, trebuie să fii pe înălţimea părinţilor care le-au formulat, pe înălţimea Duhului care a insuflat dogmele. Noi suntem nişte puturoşi şi ne pare că mărturisim drept credinţa. […] Pocăinţă nu avem, smerenie nu avem, cu dragostea nici nu înţelegem despre ce-i vorba, în schimb la teologie ne învârtim prin Treime, Biserică şi ni se pare că toate le ştim. Ne rătăcim!

[anna21]

Citatul postat anterior este parte a unui interviu cu par. Savatie Bastovoi - e preluat din lumeacredintei.com

[iustin10]

În prealabil postat de anna21

Odată stăteam de vorbă cu părintele Rafail despre aceasta, şi el a zis: „Sfinţii Părinţi, când numeau pe cineva eretic, o făceau în Duhul Sfânt, adică vedeau cu duhul că este eretic, dar noi o facem după mintea noastră. După cărţile citite, din răutate. De aceea ei zideau, dar noi ucidem“.
Noi îi lepădăm de la inima noastră, dar încă nu-i vremea. Şi sfinţii au căzut în erezii. Unii pentru simplitate, alţii pentru rătăcire, dar s-au întors, pentru că Dumnezeu este pu ternic. Toate se fac cu sfat, cu dragoste. Să nu-i lăsam în ispită. Da, există erezie, să mă iertaţi, dar omul, când spune ceva, nu poţi să-l declari îndată eretic. Dacă aş merge în biserică şi i-aş lua la bani mărunţi pe fiecare, iertaţi-mă, dar nouă din zece sunt eretici. Nu numai dintre oamenii simpli, dar şi dintre clerici, pentru că dogmele noastre sunt cheaguri ale vieţii duhovniceşti. Înţelegeţi? Sunt materializări ale Duhului. Şi, pentru ca să trăieşti dogmele aşa cum sunt ele, trebuie să fii pe înălţimea părinţilor care le-au formulat, pe înălţimea Duhului care a insuflat dogmele. Noi suntem nişte puturoşi şi ne pare că mărturisim drept credinţa. […] Pocăinţă nu avem, smerenie nu avem, cu dragostea nici nu înţelegem despre ce-i vorba, în schimb la teologie ne învârtim prin Treime, Biserică şi ni se pare că toate le ştim. Ne rătăcim!

Pai asta e problema,ca dogmele fara dragoste pot ucide sufletul,prin aerul lor de obligatie.
Doar pentru cel ce priveste rigid,ele par a spune :daca nu faci asa esti pierdut.
Pentru cel care are sufletul deschis,si stie ca Dumnezeu este in primul rind iubire,dogmele vin doar ca o completare a aprinderii din sufletul sau.El nu le indreapta impotriva nimanui,nici macar a sa insusi,ci cauta in toate punctul de unire al intelepciunii cu dragostea.
Cu alte cuvinte, cauta sa le inteleaga.

[dobrin7m]

În prealabil postat de iustin10

Pai asta e problema,ca dogmele fara dragoste pot ucide sufletul,prin aerul lor de obligatie.
Doar pentru cel ce priveste rigid,ele par a spune :daca nu faci asa esti pierdut.
Pentru cel care are sufletul deschis,si stie ca Dumnezeu este in primul rind iubire,dogmele vin doar ca o completare a aprinderii din sufletul sau.El nu le indreapta impotriva nimanui,nici macar a sa insusi,ci cauta in toate punctul de unire al intelepciunii cu dragostea.
Cu alte cuvinte, cauta sa le inteleaga.

Frumos ati spus si adevarat.
Daca imi dati voie sa spun si eu cum simt si inteleg . Cu iertare

Cea mai frumoasa invatatura a dogmei o primim prin Duhul Sfant. Atunci cand Duhul Sfant ne lumineaza nevointa si curatirea de pacate, atunci incepem sa simtim dogma. Si atunci mintea se deschide. intelegerea se dezleaga. Si te bucuri ca ti se dezvaluie dogma pas cu pas. Si la fiecare intelegere noua salti de bucurie. si pasesti mai mult in ea.
Dupa aceea Domnul da daruri. Unuia ii da darul plansului, pentru pacatele sale si ale lumii, altuia ii da darul poeziei iubitoare de Dumnezeu, si scrie frumos cum a scris de exemplu Sf. Ioan Iacob Hozevitul, altuia ii da darul vorbirii, de a spune lumii ce simte , altuia ii da darul ascezei, altuia ii da darul nebuniei dupa Hristos. Si toate sunt rezultatul aprinderii de care vorbeai. Si toate nu se indreapta cu rau impotriva nimanui , ci cu bine, cu iubirea din ele.

Sa ne suparam de poezia celui ce striga noua? sa ne suparam pe plansul ce este si pentru noi? sa ne suparam pe vorba celui ce ne vorbeste de Hristos? sa ne suparam pe asceza care este si pentru noi? sa ne suparam pe nebunul ce rade si se stramba in fata strambului?

insa daca poezia e scrisa fara dar, plansul este facut fara dar, vorba e spusa fara dar, nebunia este fara dar, atunci: poezia , plansul, vorba, nebunia e doar o poezie, un plans o vorba si o nebunie.

[dobrin7m]

Va rog sa ascultati cuvantul lui Siluan Atonitul. Eu prima data cand am ascultat am plans neputinta mea.

http://www.youtube.com/watch?v=3PxbM...eature=feedlik

"O Duhule Sfinte, salasluieste in noi pururea caci bine ne este noua sa fim impreuna cu Tine. Dar nu atat de bine este pentru suflet, fiindca pentru mandrie harul se pierde si atunci suspin cum suspina Adam dupa raiul cel pierdut si zic: unde esti tu Lumina mea, unde esti tu Bucuria mea, de ce m-ai lepadat si se chinuie inima mea, de ce te-ai ascuns de mine si se intristeaza sufletul meu. Cand ai venit in sufletul meu mi-ai mistuit pacatele. Vino si acum in sufletul meu si mistuie pacatele mele care mi Te ascund asa cum noua ne ascunzi soarele. Vino si bucura-ma cu venirea Ta." Sf. Siluan Atonitul

[iustin10]

În prealabil postat de dobrin7m

Cea mai frumoasa invatatura a dogmei o primim prin Duhul Sfant. Atunci cand Duhul Sfant ne lumineaza nevointa si curatirea de pacate, atunci incepem sa simtim dogma. Si atunci mintea se deschide. intelegerea se dezleaga. Si te bucuri ca ti se dezvaluie dogma pas cu pas.

Mie mi-a fost de folos ce spuneti referitor la rolul harului in primirea dogmei. Daca puneti fata in fata mesajele noastre,eu imi arat neputinta de a ma bucura de dogme,desi recunosc utilitatea lor,iar dv imi aratati calea:"Atunci cand Duhul Sfant ne lumineaza nevointa si curatirea de pacate, atunci incepem sa simtim dogma" Deci dogmele nu pot fi intelese doar prin puteri proprii,ci e nevoie de ajutorul Duhului.Pentru ca ele insele au fost inspirate de Duhul lui Dumnezeu si trebuie sa avem puternica credinta aceasta,ca vin de la Duhul prin gura oamenilor alesi .Iar ca sa primesti harul Duhului,si deci al intelegerii,careia sa ii urmeze in mod firesc si bucuria,trebuie sa te curatesti de patima pacatului.

[dobrin7m]

În prealabil postat de iustin10

Mie mi-a fost de folos ce spuneti referitor la rolul harului in primirea dogmei. Daca puneti fata in fata mesajele noastre,eu imi arat neputinta de a ma bucura de dogme,desi recunosc utilitatea lor,iar dv imi aratati calea:"Atunci cand Duhul Sfant ne lumineaza nevointa si curatirea de pacate, atunci incepem sa simtim dogma" Deci dogmele nu pot fi intelese doar prin puteri proprii,ci e nevoie de ajutorul Duhului.Pentru ca ele insele au fost inspirate de Duhul lui Dumnezeu si trebuie sa avem puternica credinta aceasta,ca vin de la Duhul prin gura oamenilor alesi .Iar ca sa primesti harul Duhului,si deci al intelegerii,careia sa ii urmeze in mod firesc si bucuria,trebuie sa te curatesti de patima pacatului.

Exact asa si este. Aceasta este invatatura patristica. aceasta este viata duhovniceasca. Cea mai frumoasa si adevarata cale este aceasta. prin traire crestina, nevointa, curatire, sa primesti Duhul si sa intelegi dogma. Este calea sigura spre mantuire. Fara Dumnezeu nimic nu vom putea face. Nici macar sa intelegem dogma. Fara voia lui Dumnezeu, care se descopera cui voieste si cand voieste, atentie - fie barbat fie femeie, cunoasterea lui Dumnezeu este imposibila.

Cealalta cale ,de cunoastere a dogmei si apoi dobandirea Harului este o cale ocolitoare , dupa mine, pentru ca poti sa ramai doar la cunoasterea dogmei , deci doar la litera, fara sa incepi nevointa. De obicei se intampla asa pentru ca cei care cunosc litera cad in pacatul mandriei si chiar daca s-ar nevoi, prin pacatul mandriei Harul nu va fi dobandit.