Dogma este obligatorie pentru mantuire

[iustin10]

În prealabil postat de anna21

Odată stăteam de vorbă cu părintele Rafail despre aceasta, şi el a zis: „Sfinţii Părinţi, când numeau pe cineva eretic, o făceau în Duhul Sfânt, adică vedeau cu duhul că este eretic, dar noi o facem după mintea noastră. După cărţile citite, din răutate. De aceea ei zideau, dar noi ucidem“.
Noi îi lepădăm de la inima noastră, dar încă nu-i vremea. Şi sfinţii au căzut în erezii. Unii pentru simplitate, alţii pentru rătăcire, dar s-au întors, pentru că Dumnezeu este pu ternic. Toate se fac cu sfat, cu dragoste. Să nu-i lăsam în ispită. Da, există erezie, să mă iertaţi, dar omul, când spune ceva, nu poţi să-l declari îndată eretic. Dacă aş merge în biserică şi i-aş lua la bani mărunţi pe fiecare, iertaţi-mă, dar nouă din zece sunt eretici. Nu numai dintre oamenii simpli, dar şi dintre clerici, pentru că dogmele noastre sunt cheaguri ale vieţii duhovniceşti. Înţelegeţi? Sunt materializări ale Duhului. Şi, pentru ca să trăieşti dogmele aşa cum sunt ele, trebuie să fii pe înălţimea părinţilor care le-au formulat, pe înălţimea Duhului care a insuflat dogmele. Noi suntem nişte puturoşi şi ne pare că mărturisim drept credinţa. […] Pocăinţă nu avem, smerenie nu avem, cu dragostea nici nu înţelegem despre ce-i vorba, în schimb la teologie ne învârtim prin Treime, Biserică şi ni se pare că toate le ştim. Ne rătăcim!

Pai asta e problema,ca dogmele fara dragoste pot ucide sufletul,prin aerul lor de obligatie.
Doar pentru cel ce priveste rigid,ele par a spune :daca nu faci asa esti pierdut.
Pentru cel care are sufletul deschis,si stie ca Dumnezeu este in primul rind iubire,dogmele vin doar ca o completare a aprinderii din sufletul sau.El nu le indreapta impotriva nimanui,nici macar a sa insusi,ci cauta in toate punctul de unire al intelepciunii cu dragostea.
Cu alte cuvinte, cauta sa le inteleaga.

[dobrin7m]

În prealabil postat de iustin10

Pai asta e problema,ca dogmele fara dragoste pot ucide sufletul,prin aerul lor de obligatie.
Doar pentru cel ce priveste rigid,ele par a spune :daca nu faci asa esti pierdut.
Pentru cel care are sufletul deschis,si stie ca Dumnezeu este in primul rind iubire,dogmele vin doar ca o completare a aprinderii din sufletul sau.El nu le indreapta impotriva nimanui,nici macar a sa insusi,ci cauta in toate punctul de unire al intelepciunii cu dragostea.
Cu alte cuvinte, cauta sa le inteleaga.

Frumos ati spus si adevarat.
Daca imi dati voie sa spun si eu cum simt si inteleg . Cu iertare

Cea mai frumoasa invatatura a dogmei o primim prin Duhul Sfant. Atunci cand Duhul Sfant ne lumineaza nevointa si curatirea de pacate, atunci incepem sa simtim dogma. Si atunci mintea se deschide. intelegerea se dezleaga. Si te bucuri ca ti se dezvaluie dogma pas cu pas. Si la fiecare intelegere noua salti de bucurie. si pasesti mai mult in ea.
Dupa aceea Domnul da daruri. Unuia ii da darul plansului, pentru pacatele sale si ale lumii, altuia ii da darul poeziei iubitoare de Dumnezeu, si scrie frumos cum a scris de exemplu Sf. Ioan Iacob Hozevitul, altuia ii da darul vorbirii, de a spune lumii ce simte , altuia ii da darul ascezei, altuia ii da darul nebuniei dupa Hristos. Si toate sunt rezultatul aprinderii de care vorbeai. Si toate nu se indreapta cu rau impotriva nimanui , ci cu bine, cu iubirea din ele.

Sa ne suparam de poezia celui ce striga noua? sa ne suparam pe plansul ce este si pentru noi? sa ne suparam pe vorba celui ce ne vorbeste de Hristos? sa ne suparam pe asceza care este si pentru noi? sa ne suparam pe nebunul ce rade si se stramba in fata strambului?

insa daca poezia e scrisa fara dar, plansul este facut fara dar, vorba e spusa fara dar, nebunia este fara dar, atunci: poezia , plansul, vorba, nebunia e doar o poezie, un plans o vorba si o nebunie.

[dobrin7m]

Va rog sa ascultati cuvantul lui Siluan Atonitul. Eu prima data cand am ascultat am plans neputinta mea.

http://www.youtube.com/watch?v=3PxbM...eature=feedlik

"O Duhule Sfinte, salasluieste in noi pururea caci bine ne este noua sa fim impreuna cu Tine. Dar nu atat de bine este pentru suflet, fiindca pentru mandrie harul se pierde si atunci suspin cum suspina Adam dupa raiul cel pierdut si zic: unde esti tu Lumina mea, unde esti tu Bucuria mea, de ce m-ai lepadat si se chinuie inima mea, de ce te-ai ascuns de mine si se intristeaza sufletul meu. Cand ai venit in sufletul meu mi-ai mistuit pacatele. Vino si acum in sufletul meu si mistuie pacatele mele care mi Te ascund asa cum noua ne ascunzi soarele. Vino si bucura-ma cu venirea Ta." Sf. Siluan Atonitul

[iustin10]

În prealabil postat de dobrin7m

Cea mai frumoasa invatatura a dogmei o primim prin Duhul Sfant. Atunci cand Duhul Sfant ne lumineaza nevointa si curatirea de pacate, atunci incepem sa simtim dogma. Si atunci mintea se deschide. intelegerea se dezleaga. Si te bucuri ca ti se dezvaluie dogma pas cu pas.

Mie mi-a fost de folos ce spuneti referitor la rolul harului in primirea dogmei. Daca puneti fata in fata mesajele noastre,eu imi arat neputinta de a ma bucura de dogme,desi recunosc utilitatea lor,iar dv imi aratati calea:"Atunci cand Duhul Sfant ne lumineaza nevointa si curatirea de pacate, atunci incepem sa simtim dogma" Deci dogmele nu pot fi intelese doar prin puteri proprii,ci e nevoie de ajutorul Duhului.Pentru ca ele insele au fost inspirate de Duhul lui Dumnezeu si trebuie sa avem puternica credinta aceasta,ca vin de la Duhul prin gura oamenilor alesi .Iar ca sa primesti harul Duhului,si deci al intelegerii,careia sa ii urmeze in mod firesc si bucuria,trebuie sa te curatesti de patima pacatului.

[dobrin7m]

În prealabil postat de iustin10

Mie mi-a fost de folos ce spuneti referitor la rolul harului in primirea dogmei. Daca puneti fata in fata mesajele noastre,eu imi arat neputinta de a ma bucura de dogme,desi recunosc utilitatea lor,iar dv imi aratati calea:"Atunci cand Duhul Sfant ne lumineaza nevointa si curatirea de pacate, atunci incepem sa simtim dogma" Deci dogmele nu pot fi intelese doar prin puteri proprii,ci e nevoie de ajutorul Duhului.Pentru ca ele insele au fost inspirate de Duhul lui Dumnezeu si trebuie sa avem puternica credinta aceasta,ca vin de la Duhul prin gura oamenilor alesi .Iar ca sa primesti harul Duhului,si deci al intelegerii,careia sa ii urmeze in mod firesc si bucuria,trebuie sa te curatesti de patima pacatului.

Exact asa si este. Aceasta este invatatura patristica. aceasta este viata duhovniceasca. Cea mai frumoasa si adevarata cale este aceasta. prin traire crestina, nevointa, curatire, sa primesti Duhul si sa intelegi dogma. Este calea sigura spre mantuire. Fara Dumnezeu nimic nu vom putea face. Nici macar sa intelegem dogma. Fara voia lui Dumnezeu, care se descopera cui voieste si cand voieste, atentie - fie barbat fie femeie, cunoasterea lui Dumnezeu este imposibila.

Cealalta cale ,de cunoastere a dogmei si apoi dobandirea Harului este o cale ocolitoare , dupa mine, pentru ca poti sa ramai doar la cunoasterea dogmei , deci doar la litera, fara sa incepi nevointa. De obicei se intampla asa pentru ca cei care cunosc litera cad in pacatul mandriei si chiar daca s-ar nevoi, prin pacatul mandriei Harul nu va fi dobandit.

[catalin2]

În prealabil postat de dobrin7m

Cealalta cale ,de cunoastere a dogmei si apoi dobandirea Harului este o cale ocolitoare , dupa mine, pentru ca poti sa ramai doar la cunoasterea dogmei , deci doar la litera, fara sa incepi nevointa. De obicei se intampla asa pentru ca cei care cunosc litera cad in pacatul mandriei si chiar daca s-ar nevoi, prin pacatul mandriei Harul nu va fi dobandit.

Asta doar daca ne referim la cunoasterea in amanuntime a dogmelor, dar altfel nu e deloc adevarata, nu se poate boteza sau numi credincios cineva care nu stie nimic despre crestinism sau ortodoxie.
De asta se si numesc credinciosi, pentru ca ei cred macar in dogmele de baza, macar in Dumnezeu, adica in Dumnezeul Treimic. Nu e credincios cel ce crede ca girafa are gatul lung, ci cel ce crede cateva dogme macar de baza.
De aceea avem revelatia, pentru ca noi nu mai putem afla adevarul prin revelatie, trebuie sa il auzim sau citim. Un om care se naste si nu aude niciodata adevarul nu are cum sa il stie decat daca il cauta si il aude/citeste.
Mai exista si revelatia, dar oamenii obisnuiti au parte de acest mod de aflare a adevarului? Ca Avraam, Moise, etc.

In schimb cineva afla adevarul tot datorita ajutorului lui Dumnezeu. Avem explicatia foarte frumoasa in pasajul cu sfantul sutas Corneliu. Ingerul spune ca i-a vazut faptele bune si de aceea Domnul il aduce la cunoasterea adevarului. Adica il lumineaza. Iar Sf. Petru cand vine ii povesteste crezul si ei primesc harul crezand, inainte chiar sa fie botezati.

Ca apoi noi ne induhovnicim si crestem in intelegere e dupa aceea, dupa ce inanteaza cineva pe calea credintei. dar nu inainteaza fara sa stie nimic, crede in ceva abstract.
Cum am mai repetat, e nevoie concomitent de credinta, fapte si har. Cineva crede in Zeus si face fapte bune. Se mantuieste?
Sau japonezii nu isi iubesc si ei copii si familia? Numai crestinii?
Cred ca asta cu accentul pe fapte e de la catolici, de aceea protestantii au protestat si au cazut in extrema cealalta, doar credinta si har.

[dobrin7m]

În prealabil postat de catalin2

Asta doar daca ne referim la cunoasterea in amanuntime a dogmelor, dar altfel nu e deloc adevarata, nu se poate boteza sau numi credincios cineva care nu stie nimic despre crestinism sau ortodoxie.
De asta se si numesc credinciosi, pentru ca ei cred macar in dogmele de baza, macar in Dumnezeu, adica in Dumnezeul Treimic. Nu e credincios cel ce crede ca girafa are gatul lung, ci cel ce crede cateva dogme macar de baza.
De aceea avem revelatia, pentru ca noi nu mai putem afla adevarul prin revelatie, trebuie sa il auzim sau citim. Un om care se naste si nu aude niciodata adevarul nu are cum sa il stie decat daca il cauta si il aude/citeste.
Mai exista si revelatia, dar oamenii obisnuiti au parte de acest mod de aflare a adevarului? Ca Avraam, Moise, etc.

In schimb cineva afla adevarul tot datorita ajutorului lui Dumnezeu. Avem explicatia foarte frumoasa in pasajul cu sfantul sutas Corneliu. Ingerul spune ca i-a vazut faptele bune si de aceea Domnul il aduce la cunoasterea adevarului. Adica il lumineaza. Iar Sf. Petru cand vine ii povesteste crezul si ei primesc harul crezand, inainte chiar sa fie botezati.

Ca apoi noi ne induhovnicim si crestem in intelegere e dupa aceea, dupa ce inanteaza cineva pe calea credintei. dar nu inainteaza fara sa stie nimic, crede in ceva abstract.
Cum am mai repetat, e nevoie concomitent de credinta, fapte si har. Cineva crede in Zeus si face fapte bune. Se mantuieste?
Sau japonezii nu isi iubesc si ei copii si familia? Numai crestinii?
Cred ca asta cu accentul pe fapte e de la catolici, de aceea protestantii au protestat si au cazut in extrema cealalta, doar credinta si har.

Da, la asta m-am referit. la cunoastrea in amanuntire a dogmei , la cercetarea ei in amanunt fara traiere si la pericolul caderii in pacatul mandriei si deci al nedobandirii Harului.
De acord, spunem acelasi lucru dar diferit. E nevoie concomitent de credinta , fapte si Har. Asa spun si eu.

[mihailt]

În prealabil postat de catalin2

Asta doar daca ne referim la cunoasterea in amanuntime a dogmelor, dar altfel nu e deloc adevarata, nu se poate boteza sau numi credincios cineva care nu stie nimic despre crestinism sau ortodoxie.
De asta se si numesc credinciosi, pentru ca ei cred macar in dogmele de baza, macar in Dumnezeu, adica in Dumnezeul Treimic. Nu e credincios cel ce crede ca girafa are gatul lung, ci cel ce crede cateva dogme macar de baza.
De aceea avem revelatia, pentru ca noi nu mai putem afla adevarul prin revelatie, trebuie sa il auzim sau citim. Un om care se naste si nu aude niciodata adevarul nu are cum sa il stie decat daca il cauta si il aude/citeste.
Mai exista si revelatia, dar oamenii obisnuiti au parte de acest mod de aflare a adevarului? Ca Avraam, Moise, etc.

In schimb cineva afla adevarul tot datorita ajutorului lui Dumnezeu. Avem explicatia foarte frumoasa in pasajul cu sfantul sutas Corneliu. Ingerul spune ca i-a vazut faptele bune si de aceea Domnul il aduce la cunoasterea adevarului. Adica il lumineaza. Iar Sf. Petru cand vine ii povesteste crezul si ei primesc harul crezand, inainte chiar sa fie botezati.

Ca apoi noi ne induhovnicim si crestem in intelegere e dupa aceea, dupa ce inanteaza cineva pe calea credintei. dar nu inainteaza fara sa stie nimic, crede in ceva abstract.
Cum am mai repetat, e nevoie concomitent de credinta, fapte si har. Cineva crede in Zeus si face fapte bune. Se mantuieste?
Sau japonezii nu isi iubesc si ei copii si familia? Numai crestinii?
Cred ca asta cu accentul pe fapte e de la catolici, de aceea protestantii au protestat si au cazut in extrema cealalta, doar credinta si har.

Mai frate tocmai aceasta zice IPS Kallistos acolo si asta e credinta BO,ca omul este mantuit,dar se zice este mantuit in sensul in care cineva se apuca si construieste o casa si se zice de casa ca este construita,dar nu ca e terminata de construit.
Adica omul este mantuit,dar nu s-a terminat de lucrat mantuirea sa.
Aceasta mentalitate e foarte daunatoare la viata duhovniceasca,de a te crede mantuit deja.
Asa ii inseala duhurile rele pe unii neoprotestanti sa creada,care duce la rigorism si la indepartarea celor care gresesc din comunitatea lor duce la clasificarea oamenilor in buni si rai etc.
Iar referitor la cei ne-crestini,daca vor fi mantuiti sau nu ,mantuirea e o taina,nu poti sa afirmi cu certitudine ca nu vor fi mantuiti acestia,asa ii inseala duhurile rele pe unii catolici sa zica.
Dumnezeu Iisus Hristos si lucrarile sale sunt fara sfarsit,nu sunt numai in bisericile ortodoxe vazute.
E exemplu cu parintele Savatie Bastovoi,care inainte de a deveni monah crestin ortodox,era ateist.Ca asa fusese educat acasa.
Era un tanar poet ateist.
La un moment dat,tanarul Stefan Bastovoi a cazut in coma alcoolica si acolo Dumnezeu Iisus Hristos i s-a aratat.
Apoi tanarul Stefan Bastovoi a inceput sa creada in Dumnezeu Iisus Hristos si mai incolo s-a calugarit si a fost hirotonit si ieromonah.

[catalin2]

În prealabil postat de mihailt

Mai frate tocmai aceasta zice IPS Kallistos acolo si asta e credinta BO,ca omul este mantuit,dar se zice este mantuit in sensul in care cineva se apuca si construieste o casa si se zice de casa ca este construita,dar nu ca e terminata de construit.
Adica omul este mantuit,dar nu s-a terminat de lucrat mantuirea sa.
Aceasta mentalitate e foarte daunatoare la viata duhovniceasca,de a te crede mantuit deja.
Asa ii inseala duhurile rele pe unii neoprotestanti sa creada,care duce la rigorism si la indepartarea celor care gresesc din comunitatea lor duce la clasificarea oamenilor in buni si rai etc.
Iar referitor la cei ne-crestini,daca vor fi mantuiti sau nu ,mantuirea e o taina,nu poti sa afirmi cu certitudine ca nu vor fi mantuiti acestia,asa ii inseala duhurile rele pe unii catolici sa zica.
Dumnezeu Iisus Hristos si lucrarile sale sunt fara sfarsit,nu sunt numai in bisericile ortodoxe vazute.
E exemplu cu parintele Savatie Bastovoi,care inainte de a deveni monah crestin ortodox,era ateist.Ca asa fusese educat acasa.
Era un tanar poet ateist.
La un moment dat,tanarul Stefan Bastovoi a cazut in coma alcoolica si acolo Dumnezeu Iisus Hristos i s-a aratat.
Apoi tanarul Stefan Bastovoi a inceput sa creada in Dumnezeu Iisus Hristos si mai incolo s-a calugarit si a fost hirotonit si ieromonah.

Nu am ascultat acel video, am citit doar fraza aceea. Desigur ca e adevarat ce spune IPS Kallistos in privinta asta, nimeni nu stiu daca ai inteles, nimeni nu sustine ca deja mantuit. Daca trebuie credinta, fapte si har, faptele nu se fac inainte, se fac pe parcursul vietii, deci sunt o necunoscuta. Pana murim nu stim daca ne mantuim sau nu, asta nu contesta nimeni.

In rest tocmai de aceea am scris acest topic, pentru a combate ideile ecumeniste. Din ce am citit in mesajele tale din urma tu ai unele idei ecumeniste, deci aici nu o sa fim de acord.
Catolicii sustin niste idei ecumeniste, le-au adpotat la Conciliul Vatican II, noi nu am avut acest conciliu si sper ca nu vom avea ceva de tipul asta, asa ca BO sustien exact ce a sustinut timp de aproape 2000 de ani.
Am scris despre mantuirea in afara ortodoxiei, nu mai caut mesajul. Ideea era ca doar in mod exceptionalse poate mantui cineva in afara BO. Iisus este Mantuitorul, si nu unul din mantuitori. De aceea a facut Biserica Sa, ca oamenii sa se poata mantui.
Desigur ca oamenii care vin la credinta au parte mai intai de un fel de luminare, chiar daca sunt atei. Citim la Sf. sutas Corneliu, cand era pagan ii apare ingerul si ii spune ca faptele si rugaciunile sale au fost remarcate, sa vina in Biserica.

[catalin2]

În prealabil postat de iustin10

Pai asta e problema,ca dogmele fara dragoste pot ucide sufletul,prin aerul lor de obligatie.
Doar pentru cel ce priveste rigid,ele par a spune :daca nu faci asa esti pierdut.
Pentru cel care are sufletul deschis,si stie ca Dumnezeu este in primul rind iubire,dogmele vin doar ca o completare a aprinderii din sufletul sau.El nu le indreapta impotriva nimanui,nici macar a sa insusi,ci cauta in toate punctul de unire al intelepciunii cu dragostea.
Cu alte cuvinte, cauta sa le inteleaga.

Cum ar putea sa ucida sufletul adevarul? Dimpotriva, cunoasterea adevarului nu ucide sufletul. Nu sunt o completare, ele sunt baza, de la ele pornim. La botez nasii nu spun Crezul? Sunt baza, de la ele pornim si crestem. Sa ne inchipuim un crestin care nu stie nimic despre religie, este el crestin? Macar atat lucru trebuie sa stie, In numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh.