Dogma este obligatorie pentru mantuire

[MariS_]

În prealabil postat de ioan cezar

S-a intamplat ieri, la Sfanta Liturghie.
Tudor, baiatul meu de 5 ani a venit si mi-a spus: tata, cand am inceput sa ma rog, acolo sus langa cantaret, parca m-a ridicat ceva, m-a dus in sus ... si am urcat... si am urcat... si nu intelegeam nimic, nu mai gandeam, desi imi dadeam seama ce se intampla ... eram si nu eram in biserica... si am fost urcat pana ... m-am speriat, da o frica asa, nu stiu cum sa iti spun, blanda, ca o mangaiere, ca o muzica frumoasa. Apoi am revenit si m-am uitat cu alti ochi la oamenii din jur ... Si parca acum stiu ceva important dar nu stiu cum sa iti spun... Un lucru e sigur: ca lucrurile NU sunt asa cum credeam pana azi, ca Dumnezeu nu este asa cum am crezut eu ca este.

Asa mi-a spus copilul, cred ca am redat aproape integral.
(Cat despre mine, am plans mult si am multumit lui Dumnezeu ca mi-a fost dat sa aud, nefericitul de mine, aceste cuvinte.)

Da, frate, ai descris exact simtamantul de inaltare si nu este de necrezut la un copil de 5 ani tocmai pentru ca nu stiinta sau cunoasterea ne ridica pe astfel de inaltimi duhovnicesti, ci CURATIA inimii. Sfintii datorita curatiei inimii au atins acea stare de cunoastere prin necunoastere si nu prin multul studiu al cartilor.
Har, smerenie si jertfa de sine.