Iubeste aproapele ca pe tine insuti

[adam000]

Nici mie nu imi plac contrazicerile si nici eu nu le vad rostul, dar aici am sa explic, ca nu cumva careva vazand formularea, sa se sminteasca:

În prealabil postat de dobrin7m

Si din neputinta nu vedem multe suferinte ale altor

Deci tu initial vorbeai despre neputiinta observarii suferintei altora. Un fel de nu a fost in stare (nu l-a dus capul) sa observe si sa constientizeze ca aproapele sufera.
Aceasta neputiinta nu se refera la rautatea care se naste odata cu omul, nu este o rautate, ci o limitare a capacitatilor de intelegere.
Asa ceva nu poate sa fie pacat (nici chiar daca ne luam dupa explica pe care o dai tu - o sa o citez si eu mai jos).
Nu poate fi pacat pentru ca intelegerea este data in dar de Dumnezeu, iar intelegerea pe care o da Dumnezeu ridica limitarile capacitatilor de intelegere ale omului. Ori Sf apostol avea intelegerea data de Dumnezeu. Sfintii Apostoli, din pescari cu intelegere limitata omeneasca, au fost luminati de Dumnezeu in intelegere (chiar El le-a ridicat limitarile omenesti in capacitatea de intelegere) si facuti de Dumnezeu cei mai mari teologi. Astfel, luminati de Dumnezeu ei puteau vedea suferintele aproapelui. Deci nu este pacatul de care vorbeste apostolul.

Apoi zici ca asta este un pacat

În prealabil postat de dobrin7m

neputinta este un pacat fara voie.

Iar in explicatia pe care o dai (de ce ar fi un pacat), te referi la altceva:

În prealabil postat de dobrin7m

Celalalt fel de pacat este cel care traieste in om, dar nu il stapaneste pe om, si nu e altceva decat neputinta firii, trupul cu patimile si poftele, care se scoala impotriva duhului, stricaciunea si rautatea care se naste odata cu omul. Acestui pacat i se impotrivesc prin puterea credintei si a duhului cei evlaviosi, neingaduindu-le sa puna stapanire pe ei. Si cu toate ca cei evlaviosi se impotrivesc acestui pacat, fiind totusi biruiti de neputinta, adeseori fac ceea ce nu voiesc si nu stiu (Rom. 7, 19)"

[dobrin7m]

În prealabil postat de adam000

Nici mie nu imi plac contrazicerile si nici eu nu le vad rostul, dar aici am sa explic, ca nu cumva careva vazand formularea, sa se sminteasca:



Deci tu initial vorbeai despre neputiinta observarii suferintei altora. Un fel de nu a fost in stare (nu l-a dus capul) sa observe si sa constientizeze ca aproapele sufera.
Aceasta neputiinta nu se refera la rautatea care se naste odata cu omul, nu este o rautate, ci o limitare a capacitatilor de intelegere.
Asa ceva nu poate sa fie pacat (nici chiar daca ne luam dupa explica pe care o dai tu - o sa o citez si eu mai jos).
Nu poate fi pacat pentru ca intelegerea este data in dar de Dumnezeu, iar intelegerea pe care o da Dumnezeu ridica limitarile capacitatilor de intelegere ale omului. Ori Sf apostol avea intelegerea data de Dumnezeu. Sfintii Apostoli, din pescari cu intelegere limitata omeneasca, au fost luminati de Dumnezeu in intelegere (chiar El le-a ridicat limitarile omenesti in capacitatea de intelegere) si facuti de Dumnezeu cei mai mari teologi. Astfel, luminati de Dumnezeu ei puteau vedea suferintele aproapelui. Deci nu este pacatul de care vorbeste apostolul.

Apoi zici ca asta este un pacat



Iar in explicatia pe care o dai (de ce ar fi un pacat), te referi la altceva:

NEPUTÍNȚĂ, neputințe, s.f. 1. Faptul de a nu avea forța, posibilitatea, capacitatea, libertatea de a realiza ceva, de a acționa; incapacitate; imposibilitate. * Loc. adj. și adv. Cu neputință = a) imposibil; irealizabil; b) (în mod) imaginar, ireal. 2. Lipsă de putere fizică, de forță, de energie; slăbiciune, nevolnicie; spec. stare proastă, suferință provocată de boală sau de bătrânețe; p. ext. (mai ales la pl.) bătrânețe; boală; infirmitate. * Expr. (Fam.) A-l trece (pe cineva) neputința = a se scăpa pe el. - Ne- + putință.
Sursa : DEX '98

Neputinta nu este numai fizica sau mentala.

Insa e bine venita postarea ta, pentru mine. Despre neputinta cred ca ar fi frumos sa vorbim aici de cate feluri este neputinta, ce se intelege exact prin neputinta ce vine din fire, cand neputinta este pacat si cand nu. s.a.

Eu m-am gandit initial strict la faptul de a nu vedea suferinta cuiva din cauza unei neputinte , nedezvoltand aceasta neputinta si gandindu-ma doar strict: nu am ajutat, am pacatuit dar a fost din neputinta, care poate fi din fire sau nu.
Poate este din necunostiinta, poate este din lipsa de posibilitate. etc.

[dobrin7m]

si revenind la exemplul meu initial ajungem fara sa vrem sa constatam ca cel care e suferind de fapt este pacatosul, ca a osandit pe cel in neputinta, pentru ca nu l-a cercetat in suferinta lui.
de fapt asta si vroiam sa arat. Iubirea egoista a suferindului pe seamanul sau fara sa se gandeasca ca poate este neputincios. Deci neputinciosul poate sa nici nu fi facut vreun pacat tinand cont de neputinta privita in umbra explicatiei tale.
ma bucur de postarea dvs, ca imi este foarte de folos, adam000.