Depresia

[fallen]

În prealabil postat de ioan cezar

Eu cred, la modul cel mai serios, ca suferi de confuzie.
Se vede din ce scrii.
Ma voi referi la un singur aspect, deoarece il consider o cheie a depasirii situatiei in care te afli: negasirea rostului in viata e cu totul altceva decat ratarea.
Uite, de pilda, bebelusul nu si-a gasit inca rostul in viata. Asta inseamna ca e un ratat???
Ratatul, in schimb, si-a gasit rostul in viata (sau asa i se pare) dar nu a fost in stare sa il indeplineasca (sa cel putin asa crede el ori lumea de guracasca din jurul lui).
iarta-ma dar simt nevoia sa te indrum intr-un fel: lasa prostiile si treci la o viata concreta. daca nu stii cum e asta, intreaba. in stanga in dreapta si, desigur, in sus.
Domnul cu tine, cu noi toti! AMIN+

Da, si eu sunt in aceeasi situatie. Am crezut ca mi-am gasit rostul in viata, dar n-am fost in stare sa-l indeplinesc, o vreme am incercat sa-l reneg (sa zic ca nu-l mai vreau), dar acum imi pare rau ca nu l-am indeplinit si am renuntat la el. Si eu imi doresc "o viata concreta", dar nu stiu ce ar trebui sa fac sa nu imi reamintesc mereu de posibilitatile pe care le-am pierdut.
Uite, o vreme am zis "fac orice altceva decat faceam pana acum, nu ma intereseaza";acum am gasit un job care-mi reaminteste oarecum de ce faceam pana acum, dar e sub nivelul de pregatire si asta s-ar putea sa ma deranjeze. Teoretic ar trebui sa ma tina ocupata, 12 ore pe zi, fara calculator, si nu stiu cum voi rezista, mai ales ca vor fi si momente in care o sa stau degeaba si mintea o sa-mi zboare sloboda pe "aratura". Sunt curioasa daca si ce o sa mai scriu dupa ce o sa traiesc o vreme in conditiile astea.

[Mihailc]

Heaven şi sunray, de unde aţi luat informaţiile despre depresie? De pe wikipedia sau dintr-un curs "de specialitate" de la vreo facultate fantomă care organizează cursuri prin şcoli generale?
Decât să postaţi banalităţi din reviste pentru femei, mai bine stabiliţi o întâlnire cu persoana în cauză şi ajutaţi-o în mod real.

Noi aici pălăvrăgim foarte mult însă trebuie să ne stabilim şi limite. De exemplu unui depresiv, "părerea", "impresia personală" şi "sfătoşenia" pot face mai mult rău decât bine!

În prealabil postat de Mihailc

Heaven şi sunray, de unde aţi luat informaţiile despre depresie? De pe wikipedia sau dintr-un curs "de specialitate" de la vreo facultate fantomă care organizează cursuri prin şcoli generale?
Decât să postaţi banalităţi din reviste pentru femei, mai bine stabiliţi o întâlnire cu persoana în cauză şi ajutaţi-o în mod real.

Noi aici pălăvrăgim foarte mult însă trebuie să ne stabilim şi limite. De exemplu unui depresiv, "părerea", "impresia personală" şi "sfătoşenia" pot face mai mult rău decât bine!

Ce a scris heavan mai sus, si ce am spus si eu apoi (fara sa vad ca scrisese si ea mai inainte) sunt dovedide stiintific de medici , oameni de stiinta , dar si recomandate de sfintii parinti .
Oricine poate intelege ca alimentatia , stilul de viata (static, miscare excesiva, etc) , gandurile , starile emotionale etc, traite, contribuie fundamental la instalarea depresiei , dar si al altor boli.
aici din pacate vb numai de alimentatie .
http://www.youtube.com/watch?v=m9X7z...eature=related -
Apoi este si cartea Dr. Dimitri Avdeev, care confirma implicatia factorilor emotionali, gandirea - din care pleaca si faptele , dupa cum sunt gandurile - bune sau nebune - in etiologia depresiei
Si , da sunt niste sfaturi , sa ne ierte florina daca le stia deja .
Dar uneori, a ajuta concret pe cineva, asa cum spuneai tu mai sus, chiar daca te intalnesti fizic cu persoana , include si recomandari verbale , care sa aduca schimbarea.

[Mihailc]

Eu că intenţia a fost rea din partea voastră. Nu ştiu dacă aţi citit bine, dar florinna01 nu are nevoie de informaţii generale (şi inutile) despre depresie, ci ajutor de la persoane care fie au trecut prin aşa ceva şi pot să-i relateze experienţa lor, fie sunt dispuşi să-şi facă timp să o ajute în mod concret, organizând una sau mai multe întâlniri, invitaţie la o biserică unde n-a mai fost, la o întâlnire cu tinerii unei parohii etc.

[heaven]

În prealabil postat de Mihailc

Heaven şi sunray, de unde aţi luat informaţiile despre depresie? De pe wikipedia sau dintr-un curs "de specialitate" de la vreo facultate fantomă care organizează cursuri prin şcoli generale?
Decât să postaţi banalităţi din reviste pentru femei, mai bine stabiliţi o întâlnire cu persoana în cauză şi ajutaţi-o în mod real.

Noi aici pălăvrăgim foarte mult însă trebuie să ne stabilim şi limite. De exemplu unui depresiv, "părerea", "impresia personală" şi "sfătoşenia" pot face mai mult rău decât bine!

Personal le-am luat inclusiv din practica efectuata intr-un spital care se ocupa de pacienti care sufera de nevroze,depresii,dar si din studiile si practica altor oameni care au studiat si au tratat aceasta afectiune.
Dumneata pe ce iti bazezi afirmatiile?Si ce ar insemna mai concret sa stabilesti o intalnire cu persoana pentru a o ajuta in mod real?Imi poti da un exemplu de ajutor real in acest sens?
Iar referitor la pareri,imi pare rau,insa in cazul in care nu ai observat,ne aflam pe un forum public unde oamenii exact asta fac:cer si ofera pareri...

[Mihailc]

În prealabil postat de heaven

Personal le-am luat inclusiv din practica efectuata intr-un spital care se ocupa de pacienti care sufera de nevroze,depresii,dar si din studiile si practica altor oameni care au studiat si au tratat aceasta afectiune.
Dumneata pe ce iti bazezi afirmatiile?Si ce ar insemna mai concret sa stabilesti o intalnire cu persoana pentru a o ajuta in mod real?Imi poti da un exemplu de ajutor real in acest sens?
Iar referitor la pareri,imi pare rau,insa in cazul in care nu ai observat,ne aflam pe un forum public unde oamenii exact asta fac:cer si ofera pareri...

În afară afară de faptul că îţi sare ţandăra rapid şi disproporţionat , ce altceva cu sens mai ai de adăugat în mesajul tău?

În prealabil postat de heaven

Antonia,iarta-ma ca intervin,insa atunci cand dam un sfat cuiva,chiar e important sa ne gandim de zece ori inainte daca ii va face bine,pentru ca in caz contrar putem face rau!
Unui om care se lupta cu starile depresive,nu il ajuta sa ii induci sentimente de culpabilitate,ci il poate adanci si mai tare in ele.In plus,afirmatia pe care te bazezi nu are nici un fundament real,ci este o simpla presupunere.Tu nu stii ce traieste ea,nu ai nici cea mai vaga idee...
Cred ca este important sa devenim mai responsabili,mai ales atunci cand dorim sa ii ajutam pe ceilalti.Te rog,nu te supara pe mine,dar chiar era important sa iti spun asta tie,dar si altora care in cazuri similare mai rau pun paie pe foc si sare pe rana!
In rest,sfatul tau de a ne ruga pentru cei care ne-au gresit si sa cautam mai ales sa ii intelegem este unul bun si merita tinut in mintea si inimile noastre!

Cred ca numai florinna01 este in masura sa ma aprobe sau sa ma acuze ca nu i-as fi dat un sfat cu toata responsabilitatea. Iar daca se enerveaza putin pe mine, dar iese din aceasta stare, mi-am atins scopul. Autoculpabilizarea este indicata si de parintele Arsenie Boca. El recomanda ca atunci cand dam de un necaz sa spunem: ,,Asa-mi trebuie!"

Sper sa nu se supere pe mine ca am avertizat-o sa se fereasca de mandrie. Un om mandru crede ca necazurile sunt cai de mantuire bune doar pentru altii! Aceste lucruri sunt cam dure ce e drept, dar le-am aflat de la un duhovnic in varsta intr-un moment cand experimentam ,,cu succes'' depresia. Daca privim duhovniceste atat bucuriile cat si necazurile, atunci duhul rau al deznadejdii nu ne mai viziteaza. Prin necazuri, Dumnezeu ne atrage spre viata duhovniceasca autentica. De aceea, daca avem forta interioara de a-i multumi lui Dumnezeu si pentru necazuri, il lovim intre coarne pe diavolul deznadejdii. Iar Dumnezeu ne arata Calea, Adevarul si Viata. Exista multi oameni care-I multumesc lui Dumnezeu ca au avut necazuri mari. S-au agatat cu disperare de mila lui Dumnezeu si au reusit sa obtina ajutor, sa-si sfinteasca sufletele, iar unii chiar si trupurile.

Sfantul Nectarie, care in copilarie se numea Anastasis, a trecut printr-un moment dramatic. Iata relatarea:

[SIZE=4] Scrisoarea micului Anastasis[/SIZE]

[SIZE=5]D[/SIZE]omnul Temistocle vindea tablouri, rame si maruntisuri în pravalioara lui din Constantinopol. Tinea mult la familia lui si se chinuia sa-si vânda "nimicurile" pentru ca sa umple cinci guri flamînde. Deschidea dis-de-dimineata, îsi facea semnul crucii privind spre biserica Sfînta Sofia, atîrna ramele în cuiele ce se gaseau pe peretii din afara, lînga usa magazinasului, stergea praful ce se aseza din gros pe picturi - pravalioara se gasea pe o straduta strîmta, nepietruita - si asa îsi astepta clientii. Domnul Temistocle era un om bun, care simtea durerea celuilalt. Cînd intra vreun scolarel sa ia o bomboana, gîndea în sinea lui: "Saracutul, este galben ca ceara. Cine stie ce manînca". Cunostea bine faţa saraciei, dupa cum cunostea si sufletul omului, cu bunele si cu relele lui. Dintre toti copilasii de prin vecini, cel mai mult tinea la un baietel dulce si cuviincios pe nume Anastasis, care traia singur singurel într-o camaruta peste drum de casa lui. Saracutul, cu noaptea în cap pleca si cu noaptea în cap se întorcea. Dupa fata-i trasa si dupa hainutele si ghetutele lui rupte se putea usor vedea ca abia daca avea ce mînca.
Într-o dimineata de iarna, domnul Temistocle se îndrepta spre pravalioara lui. Era frig si zloata si mergea strîngîndu-si pe el paltonul, cînd îl vede pe micul Anastasis că se apropie pe trotuarul celalalt.
- Unde te duci, Anastasis? Ai alt drum astazi? Nu te duci la lucru? Baietelule, o sa racesti. Nu esti îmbracat gros.
- Ma duc la posta sa duc niste scrisori.
- Da-mi-le mie. Trec eu acum pe la posta. Hai, fugi înapoi la lucru, ca o sa racesti afara.
- Va multumesc mult, domnule, spuse micutul dîrdîind de frig.
Ce i-a venit domnului Temistocle, ca s-a uitat pentru cine sunt scrisorile. Una era pentru un negustor, alta pentru o fabrica de tutun, a treia era... "CATRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS, ÎN CER". S-a oprit locului si a început sa zîmbeasca.
- Saracul baietel! Ia sa vad ce cere... A deschis scrisoarea si a citit:
Hristoase al meu,
Hainele mi s-au rupt, pantofii mi s-au stricat si mi-e frig. Din ce-mi da stapînul nu-mi ajunge nici de mîncare. N-am reusit sa trimit aproape nimic mamei mele, care este saraca. Ce sa ma fac acum? Cum ies eu din iarna, Doamne? Ajuta-ma! Ma închin Tie. Robul Tau, Anastasis.
- Comoara scumpa, spuse domnul Temistocle si a plecat spre casa. A pregatit un pachet cu haine calduroase de iarna - flanelute, un palton, pantofi, sosete de-ale copiilor lui - si s-a dus apoi la posta.
Peste doua zile l-a si vazut îmbracat în haine calduroase. Îi veneau numai bine. Ochii copilului straluceau de bucurie. Ba luase pe chip si o adiere de lumina tainica, caci cine poate sti cîte nu si-au spus seara la rugaciune Domnul si micutul Sau rob...
Domnul Temistocle s-a bucurat mult sa-l vada fericit pe acel baietel, dar nu avea cum sa-i treaca atunci prin gînd ca Anastasis va ajunge cîndva Sfîntul Nectarie facatorul de minuni... De unde sa fi putut banui?...

[Laura178]

În prealabil postat de antoniap

Cred ca numai florinna01 este in masura sa ma aprobe sau sa ma acuze ca nu i-as fi dat un sfat cu toata responsabilitatea. Iar daca se enerveaza putin pe mine, dar iese din aceasta stare, mi-am atins scopul. Autoculpabilizarea este indicata si de parintele Arsenie Boca. El recomanda ca atunci cand dam de un necaz sa spunem: ,,Asa-mi trebuie!"

Sper sa nu se supere pe mine ca am avertizat-o sa se fereasca de mandrie. Un om mandru crede ca necazurile sunt cai de mantuire bune doar pentru altii! Aceste lucruri sunt cam dure ce e drept, dar le-am aflat de la un duhovnic in varsta intr-un moment cand experimentam ,,cu succes'' depresia. Daca privim duhovniceste atat bucuriile cat si necazurile, atunci duhul rau al deznadejdii nu ne mai viziteaza. Prin necazuri, Dumnezeu ne atrage spre viata duhovniceasca autentica. De aceea, daca avem forta interioara de a-i multumi lui Dumnezeu si pentru necazuri, il lovim intre coarne pe diavolul deznadejdii. Iar Dumnezeu ne arata Calea, Adevarul si Viata. Exista multi oameni care-I multumesc lui Dumnezeu ca au avut necazuri mari. S-au agatat cu disperare de mila lui Dumnezeu si au reusit sa obtina ajutor, sa-si sfinteasca sufletele, iar unii chiar si trupurile.

Sfantul Nectarie, care in copilarie se numea Anastasis, a trecut printr-un moment dramatic. Iata relatarea:

[SIZE=4] Scrisoarea micului Anastasis[/SIZE]

[SIZE=5]D[/SIZE]omnul Temistocle vindea tablouri, rame si maruntisuri în pravalioara lui din Constantinopol. Tinea mult la familia lui si se chinuia sa-si vânda "nimicurile" pentru ca sa umple cinci guri flamînde. Deschidea dis-de-dimineata, îsi facea semnul crucii privind spre biserica Sfînta Sofia, atîrna ramele în cuiele ce se gaseau pe peretii din afara, lînga usa magazinasului, stergea praful ce se aseza din gros pe picturi - pravalioara se gasea pe o straduta strîmta, nepietruita - si asa îsi astepta clientii. Domnul Temistocle era un om bun, care simtea durerea celuilalt. Cînd intra vreun scolarel sa ia o bomboana, gîndea în sinea lui: "Saracutul, este galben ca ceara. Cine stie ce manînca". Cunostea bine faţa saraciei, dupa cum cunostea si sufletul omului, cu bunele si cu relele lui. Dintre toti copilasii de prin vecini, cel mai mult tinea la un baietel dulce si cuviincios pe nume Anastasis, care traia singur singurel într-o camaruta peste drum de casa lui. Saracutul, cu noaptea în cap pleca si cu noaptea în cap se întorcea. Dupa fata-i trasa si dupa hainutele si ghetutele lui rupte se putea usor vedea ca abia daca avea ce mînca.
Într-o dimineata de iarna, domnul Temistocle se îndrepta spre pravalioara lui. Era frig si zloata si mergea strîngîndu-si pe el paltonul, cînd îl vede pe micul Anastasis că se apropie pe trotuarul celalalt.
- Unde te duci, Anastasis? Ai alt drum astazi? Nu te duci la lucru? Baietelule, o sa racesti. Nu esti îmbracat gros.
- Ma duc la posta sa duc niste scrisori.
- Da-mi-le mie. Trec eu acum pe la posta. Hai, fugi înapoi la lucru, ca o sa racesti afara.
- Va multumesc mult, domnule, spuse micutul dîrdîind de frig.
Ce i-a venit domnului Temistocle, ca s-a uitat pentru cine sunt scrisorile. Una era pentru un negustor, alta pentru o fabrica de tutun, a treia era... "CATRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS, ÎN CER". S-a oprit locului si a început sa zîmbeasca.
- Saracul baietel! Ia sa vad ce cere... A deschis scrisoarea si a citit:
Hristoase al meu,
Hainele mi s-au rupt, pantofii mi s-au stricat si mi-e frig. Din ce-mi da stapînul nu-mi ajunge nici de mîncare. N-am reusit sa trimit aproape nimic mamei mele, care este saraca. Ce sa ma fac acum? Cum ies eu din iarna, Doamne? Ajuta-ma! Ma închin Tie. Robul Tau, Anastasis.
- Comoara scumpa, spuse domnul Temistocle si a plecat spre casa. A pregatit un pachet cu haine calduroase de iarna - flanelute, un palton, pantofi, sosete de-ale copiilor lui - si s-a dus apoi la posta.
Peste doua zile l-a si vazut îmbracat în haine calduroase. Îi veneau numai bine. Ochii copilului straluceau de bucurie. Ba luase pe chip si o adiere de lumina tainica, caci cine poate sti cîte nu si-au spus seara la rugaciune Domnul si micutul Sau rob...
Domnul Temistocle s-a bucurat mult sa-l vada fericit pe acel baietel, dar nu avea cum sa-i treaca atunci prin gînd ca Anastasis va ajunge cîndva Sfîntul Nectarie facatorul de minuni... De unde sa fi putut banui?...

Plantele

Sunatoarea
- Peste o suta de studii au fost facute in ultimele doua decenii, in diferite clinici din lume, pe tema efectelor acestei plante, in tratarea depresiei si in simptomele asociate ei. Rezultatul: toate cercetarile arata o neta imbunatatire a starii emotionale a majoritatii pacientilor depresivi, dupa tratamentul intern cu sunatoare. Principiile sale active elimina treptat starile de tristete, de astenie, invioreaza mintea si psihicul, impiedica aparitia si elimina tulburarile de somn, maresc tonusul launtric.


Polenul

Mai multe studii facute de medici, sub egida "Apimondia", Organizatia mondiala a apicultorilor si a apiterapeutilor, au pus in evidenta fenomenalele efecte pozitive ale polenului de albine in tratarea depresiei. O cura de 3 luni, timp in care se administreaza 7-15 grame de polen pe zi, duce in peste 60% din cazuri la o ameliorare simtitoare a starii emotionale a pacientilor. Frecventa starilor de tristete, de pesimism, scade treptat, pacientul isi recapata tonusul psihic si fizic, simte nevoia de actiune si incepe sa faca el insusi eforturi de a se desprinde de starea de depresie.

Laptisorul de matca

Este eficient in special in cazul femeilor depresive care au un deficit de hormon estrogen in organism, dezechilibru obiectivat prin estomparea caracterelor feminine secundare (scaderea sanilor, dezvoltarea pilozitatilor, asprirea pielii etc.), scaderea sau absenta apetitului erotic, slaba asimilare a calciului si a magneziului.

Exercitiile fizice



Pot face enorm pentru depasirea starilor de depresie. Studiile efectuate arata faptul ca peste 80% dintre persoanele depresive provin din mediul urban si au un trai sedentar sau semi-sedentar.Traiul sedentar duce la economisirea unei cantitati uriase de energie fizica, care partial este stocata in adipozitati, iar restul se transforma in energie psihica. Ce se intampla cand aceasta este in exces si nu stim cum sa o consumam? Ea genereaza stari de disconfort psihic tot mai puternic, care ia, de cele mai multe ori, forma depresiei. In acest context, trebuie stiut ca efortul fizic intens, facut sistematic, activeaza nu doar musculatura, respiratia si metabolismul, ci si anumite mecanisme naturale de protectie psihica. Este deja notoriu faptul ca dupa 40 de minute de efort fizic (alergare, sporturi in aer liber, inot etc.) scoarta cerebrala elibereaza anumiti neuro-transmitatori care genereaza stari de relaxare, de multumire, de optimism.

Si te rog sa incerci sa faci diferenta intre sfaturile competente si cele obsesiv-religioase pe care le primesti aici. Dumnezeu ne ajuta si iubeste pe toti, daca ai putin grija de tine, daca nu te invinovatesti pentru starile tale si daca te ajuti cu rugaciune din inima, vei fi ok.
Mult succes si nu uita ca netrata depresia recidiveaza!

[gdf-fdc]

În prealabil postat de florinna01

Ce parere aveti despre depresie.Cum putem sa scapam de ea?.Stiu ca prin rugaciune,mersul la biserica,duhovnic,maslu,etc.Uneori trecem prin aceste stari care se spune ca sunt consecinta pacatelor insa trebuie sa mai fie ceva in plus.Am aceasta stare de 2 saptamani si nu-mi mai vine sa ies afara din casa,maine trebuie sa ies si ma gandesc cu groaza ca trebuie sa ma comport ca un om care nu are nicio problema,deoarece asa te vor ceilalti.Voi ce credeti?

pe langa lucrurile enumarate mai sus care sunt ff bune mai trebuie sa-ti recunosti boala si in fata familiei si a prietenilor.daca vei juca in continuare rolul de de persoana fara probleme acest lucru te va macina f tare .trebuie si un tratament de specialitate(psihiatrie).nu te gandii ca vei fi marginalizata din cauza problemei tale,RECUNOASTETI BOALA SI O VEI INVINGE.DOAMNE AJUTA SI MULTA SANATATE

[Ana-Maria N]

În prealabil postat de gdf-fdc

pe langa lucrurile enumarate mai sus care sunt ff bune mai trebuie sa-ti recunosti boala si in fata familiei si a prietenilor.daca vei juca in continuare rolul de de persoana fara probleme acest lucru te va macina f tare .trebuie si un tratament de specialitate(psihiatrie).nu te gandii ca vei fi marginalizata din cauza problemei tale,RECUNOASTETI BOALA SI O VEI INVINGE.DOAMNE AJUTA SI MULTA SANATATE

Inainte de a da sfaturi, te intreb daca tu cunosti rolul unui psiholog si pe cel al unui psihiatru. Eu zic s-o lasi mai moale cu sfaturile...de specialitate, ca risti s-o apuce pe sarmana fata si mai tare depresia.