Poate deveni abstinenta o problema?

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de adam000

Poti te rog sa imi spui din ce carte e asta (titlu, volum) ? As vrea sa citesc cartea respectiva

Eu am dat citat din "Pelerinul rus", undeva catre final, dar acest fragment se poate gasi in multe locatii provenite de la Sfintii Parinti. Trebuie doar sa doresti sa le afli.
Spre exemplu in "Cuvinte catre cei ce vor sa se mantuiasca" a Sfantului Ignatie Briancianov, vom gasi mult mai pe larg pe aceasta tema. Va voi pune la dispozitie doar cateva idei din lucrarea amintita:

Preacuviosul Casian Romanul bagă de seamă că „războiul cu patima poftei trupeşti este de neocolit pentru suflet până când sufletul nu va cunoaşte că acest război este mai presus de puterile sale, că nu este cu putinţă a primi izbândă asupra lui prin nevoinţa şi sforţarea proprie, fără ajutor şi acoperământ de la Domnul" ( pag.27)
(...)
Aşadar, nu trebuie să ne minunăm şi să cădem în nedumerire atunci când apar gânduri, închipuiri, simţăminte ale poftei trupeşti: aceasta este o necesitate firească. Fiecare om este supus ei; i-au fost supuşi şi toţi oamenii sfinţi. Mai mult, chiar pentru a spori în viaţa duhovnicească este nevoie să apară, şi astfel să se descopere, patimile noastre. Atunci când patimile se descoperă în nevoitor, acesta intră în luptă cu ele. Cel ce a intrat în luptă şi se războieşte cu bărbăţie, poate să biruiască şi să fie încununat cu cununa biruinţei - Sfântul Duh.
(...)
De aceea au şi spus Sfinţii Părinţi că în trupul tău poţi să ai încredere doar atunci când va zăcea în mormânt.
(...)
Preacuviosul Pimen cel Mare povestea despre marele Bineplăcut al lui Dumnezeu, loan Colov, spre zidirea şi mângâierea fraţilor, că acesta l-a rugat pe Dumnezeu şi a fost izbăvit de lucrarea poftelor, drept care petrecea în linişte netulburată. A mers atunci la
oarecare stareţ foarte încercat în viaţa duhovnicească, povestindu-i lucrul săvârşit cu dânsul. Stareţul i-a răspuns: „Mergi de te roagă lui Dumnezeu ca să se întoarcă la tine războiul dimpreună cu străpungerea si smerenia ce le aveai mai înainte din pricina războiului, fiindcă prin mijlocirea acestora sufletul vine la sporire" (pag.28)
(...)
Voi, cei ce vă aflaţi în prăpastia preacurviei şi a dezmăţului! Ascultaţi glasul ce vă cheamă la pocăinţă şi primiţi de la Doctorul Cel Atotputernic, Dumnezeu, atotputernica doctorie a pocăinţei cu care vă îmbie El. Această doctorie a făcut din preacurvari pilde ale întregii înţelepciuni, şi din dezmăţaţi - sfinţi şi drepţi. Ea a prefăcut vase ale diavolului în vase ale
Sfântului Duh, şi mulţi păcătoşi care s-au pocăit au lăsat departe înapoia lor în stadia sporirii duhovniceşti nevoitori care nu ştiau ce înseamnă păcatul de moarte. Vrednicia fiecărui creştin este Răscumpărătorul, şi este mai presus de oameni prin vrednicia sa cel ce şi L-a însuşit cu adevărat pe Răscumpărătorul.
(...)
Se poate spune fără teamă de greşeală că Sfinţii lui Dumnezeu au o mult mai puternică recunoaştere a faptului că sunt spurcaţi cu preacurvia decât cei care, trăind viaţă trupească, nu încetează a cădea în preacurvie. Dintr-o asemenea părere cu privire la sine
a grăit sfântul Vasile cel Mare, arhiepscopul Cezareei Capadociei, bărbat plin de Sfântul Duh, unele ca acestea: „Nici femeie nu cunosc, nici feciorelnic nu sunt" (pag. 30)

Toate acestea si multe alte lucrari ziditoare le puteti gasi in format PDF pe internet, le puteti printa si citi de cate ori aveti ragazul necesar si va asigur ca veti invata mai mult decat sute de mesaje scrise sau citite pe forum. Adica, daca suntem in cautare de raspunsuri, aici rar se intampla sa le gasim cu adevarat, pe cand acolo nimic nu ne va ramane nelamurit din ceea ce Dumnezeu ne ingaduie a ne fi lamurit pe acest pamant.