Poate deveni abstinenta o problema?

[zaharia_2009]

O data am ascultat o psiholoaga si o cverulenta vorbind despre abstinenta si efectele ei , de la o tribuna. Prin stinta si parelnicia lor traumatizata au postulat ca fiind a lui Dumnezeu o lege draceasca :
- ca fundul conduce creerul iar acestea doua conduc si dicteaza instantial sufletului .
Cum ca viata creerului (a ratiunii adica) cade sub simturi, este sub simturi , ca la moluste si celenteratele fara de creer. Auziti cum este vazut omul !!!??
Sa nu va inselati niciodata fratilor ! Va recomand sa cititi numai pt. inceput ,,Paza celor cinci simturi" si apoi mai vorbim !
Desiguri ca sunt si asemenea oameni , ca doar am zis ca dracul nu doarme , dar asta nu este o lege dumnezeiasca ! Nu toata lumea este la fel chiar daca cei cazuti isi doresc asta cu ardoare, si cu totul f. departe de realitate sunt procentele vehiculate de cei cazuti !
La fund toti suntem la fel dar la ratiune si cu atit mai mult la suflet ne dosebim f. mult unii de altii
Daca vreodata , voi cei ce doriti sa gasiti pe forum adevaruri, doriti sa stiti care este treaba cu abstinenta , eu va recomand sa nu credeti asa ceva ci sa va infruptati din invataturile sfintilor bisericii.
Si iarasi sa nu uitati : exista o educatie a sexului (prin care se deprinde a fi si se docilizeaza impulsurile/senzatiile sexuale) si nu o educatie sexuala. Depinde de fiecare ce doreste in viata si mai ales ce educatori de parinti a avut ! Autoeducatia este ultima, si nu printre primele, etapa a educatiei definitive ! Prin educatie buna, corespunzatoare, temeinica si nu la voia intimplarii, se pot forma/dresa animale , dara-mi-te oameni care au ratiune !
Atunci cind traiesti cu adevarat (dar trebuie sa doresti f. puternic asta) in duh si adevar si cind esti bine condus de duhovnic , fundul atit de docil devine incit chiar daca rabufneste periodic , nu va avea putere de decizie inaintea sufletului si a inimii . Spuneam deci, cind inima este a lui Hristos !
Daca inima este la Tanţa ... atunci Tanţa te maninca !

NB : o intimplare relatata in cartile despre parintele Iosif Isihastul din Athos (nu mai stiu in care din ele) ne arata ca plesnind de nervi ca dracul nu il poate birui pe parintele Iosif atunci , intro noapte cind statea la rugaciune , insusi, in chip real de drac a venit la el, s-a asezat dinaintea parintelui si cu mina a inceput sa il gidile la partea intima . Parintele indata ce a simtit a deschis ochii si cu multa inversunare l-a plesnit cu metanierul si l-a blestemat alungindu-l .
Asadar sa luam seama la legile dracesti si la modul lor de manifestare neincurcindu-le cu ceea ce este firesc si de la Dumnezeu rinduit cu draepta socoteala !

În prealabil postat de zaharia_2009

Depinde de fiecare ce doreste in viata si mai ales ce educatori de parinti a avut ! Autoeducatia este ultima, si nu printre primele, etapa a educatiei definitive ! Prin educatie buna, corespunzatoare, temeinica si nu la voia intimplarii, se pot forma/dresa animale , dara-mi-te oameni care au ratiune !

Din pacate lucrurile nu stau chiar asa, iar in astfel de cazuri, rolul parintilor este destul de putin luat in calcul. Cunosc familii cu copii multi care-au ajuns la randul lor oameni maturi. Aceeasi educatie, dar diferente uriase de caracter: unul calugar, unul betiv, una destrabalata, altii caldicei... Deasemenea, cunosc din familii in care bataile se tineau lant, au ajuns si copii care au urmat lui Hristos, dar si ratati in societate.

Despre abstinenta e greu de vorbit cuiva care nu a ajuns la un anumit grad de inteleptire. Este ca si cum iti bati toata ziua la cap copilul sa faca altfel de cum vrea el, iar el nici nu te asculta, desi pare numai ochi si urechi. Exista si abstinenta NE-voita, dar nu e deloc o virtute, fiindca mintea acelei persoane, pacatuieste cu tot ce cuprinde privirea si gandul. Nu noi ne rupem de pacat, desi asa pare la prima vedere, ci pacatul se desprinde de noi in momentul in care ii facem loc lui Dumnezeu. Ani la rand m-am luptat cu acest pacat si desi ma incapatanam sa-mi refuz unele placeri si slabiciuni, eu le simteam mereu si mereu acolo. Dar nu ma gandeam ca antidotul nu sta in puterea mea de a declara razboi ispitei, ci in acela de a face pace cu Dumnezeu. Fara Dumnezeu n-ai cum sa fii puternic, indiferent de ispita. Fiindca orice-ai incerca sa faci tu, diavolul inca mai gaseste metode sa te incovoaie dupa bunul lui plac.
Cand ajungi sa treci printre mirosurile de friptura, mici si bere, fara sa te afecteze, (indiferent daca e zi de post sau nu), cand ajungi sa nu mai judeci pe nimeni dupa chip, parfum si imbracaminte, cand ajungi sa nu mai fii tentat sa "furi" cu coada ochiului catre o domnisoara care tocmai s-a asezat lasand sa i se vada pentru o secunda lenjeria intima... inseamna ca esti pe drumul cel bun si e bine sa continui cu multa smerenie ceea ce faci deja!

[zaharia_2009]

În prealabil postat de OmuBun

Din pacate lucrurile nu stau chiar asa, iar in astfel de cazuri, rolul parintilor este destul de putin luat in calcul. Cunosc familii cu copii multi care-au ajuns la randul lor oameni maturi. Aceeasi educatie, dar diferente uriase de caracter: unul calugar, unul betiv, una destrabalata, altii caldicei... Deasemenea, cunosc din familii in care bataile se tineau lant, au ajuns si copii care au urmat lui Hristos, dar si ratati in societate.

Despre abstinenta e greu de vorbit cuiva care nu a ajuns la un anumit grad de inteleptire. Este ca si cum iti bati toata ziua la cap copilul sa faca altfel de cum vrea el, iar el nici nu te asculta, desi pare numai ochi si urechi. Exista si abstinenta NE-voita, dar nu e deloc o virtute, fiindca mintea acelei persoane, pacatuieste cu tot ce cuprinde privirea si gandul. Nu noi ne rupem de pacat, desi asa pare la prima vedere, ci pacatul se desprinde de noi in momentul in care ii facem loc lui Dumnezeu. Ani la rand m-am luptat cu acest pacat si desi ma incapatanam sa-mi refuz unele placeri si slabiciuni, eu le simteam mereu si mereu acolo. Dar nu ma gandeam ca antidotul nu sta in puterea mea de a declara razboi ispitei, ci in acela de a face pace cu Dumnezeu. Fara Dumnezeu n-ai cum sa fii puternic, indiferent de ispita. Fiindca orice-ai incerca sa faci tu, diavolul inca mai gaseste metode sa te incovoaie dupa bunul lui plac.
Cand ajungi sa treci printre mirosurile de friptura, mici si bere, fara sa te afecteze, (indiferent daca e zi de post sau nu), cand ajungi sa nu mai judeci pe nimeni dupa chip, parfum si imbracaminte, cand ajungi sa nu mai fii tentat sa "furi" cu coada ochiului catre o domnisoara care tocmai s-a asezat lasand sa i se vada pentru o secunda lenjeria intima... inseamna ca esti pe drumul cel bun si e bine sa continui cu multa smerenie ceea ce faci deja!

Una calda, alta rece !
Ati inteles cumva ca eu am vorbit de abstinenta infara sau fara de Dumnezeu ?. Sau ca exista puterea de a dobindi vreo virtute fara Dumnezeu ?
Aruncati totul pe seama caracterului copilului . Asta arata ca nu ati inteles nimic sau ca aveti la baza idei educative false prin care defapt nu sunteti atras de calitatea educatie ci mai degraba de metodele de a scuza deraparile educationale .
Cracterele se formeaza , se educa , se desavirsesc si nici decum nu sunt un conditional fatal .
Dar pt. ca va este greu sa intelegeti operarea cu caractere am sa discut folosind o analogie intre caracter si otel.
Otelurile sunt de mai multe calitati, de mai multe rezistente, de mai multe tarii . Pt. aceasta , ca sa poata fi prelucrate ele sunt supuse la procedee de preschimbare diferite unele de altele, normal, dupa taria lor . Daca le vom supune pe toate la aceiasi gama identica de tratamente numai din citeva vom obtine lucruri de calitate iar pe celelalte le vom strica . Ca atare nu otelul este lucrul important in relatia de formare a obiectelor ci cel care prelucreaza otelul . Daca el nu isi va da seama ca are in fata mai multe feluri de oteluri si nu va face diferenta intre ele , atunci risca ca pe cele mai multe sa le strice . De aceea sunt si putini meseriasii prelucratori f. buni, putini la numar deoarece numai unii dintre ei stiu ,,meserie".
Revenind , daca parintii nu isi cunosc bine de tot meseria de parinti si daca nu se ocupa cu hotarire de educarea caracterelor copiilor si se dau cum ca au treaba , ca stau prea mult la serviciu, ca nu au timp, ca nu este decit mama sau tata precum si multe alte multe minciuni de acest gen, atunci ,,stofa " care Dumnezeu i-a pus-o in mina nu o va duce nici o data la valoarea unui frac ci cu greutate va reusi sa scoata si un veston din ea !
Nu copilul este primordial in relatia de educatie . Nu copilul este maturul, nu copilul este cel cu experienta sociasla cea mai mare si bine inteles ca nu copilul il educa pe parinte decit numai in citeva cazuri .

Deci sa abandonam observatia simpla a primordialitatii caracterelor scuzind in acest fel obligatia capitala a parintelui si sa concluzionam ca acolo unde nu este educatie generala ca si duhovniceasca , poate fi orice , numai viata in duh si adevar , nu !