Viata mea

[Solveig]

Dar care e intrebarea?
Oricum, situatia nu e deloc buna. Nu e bine ca viata ta sa graviteze in jurul acestui baiat. Cel mai probabil nu te vei casatori cu el si nu merita sa-ti irosesti atata timp.
Ar fi bine (daca ne ceri sfatul in legatura cu ce sa faci...) sa-ti gasesti un hobby, o ocupatie, sa te apuci de gatit, de ingrijit plante, de pictat, sa te ocupi de scoala etc. Sau sa tricotezi.
Si nu e bine sa va imbratisati in pat. Mai mult decat in cazul fetelor, la varsta asta baietii au o furtuna de hormoni si cu greu isi pot stapani dorinta.
E neplacut sa stii ca mama te controleaza, dar sigur nu ar vrea sa ramai gravida, sa faci avort sau sa devii dependenta de baiatul asta. O faci pentru ca iti vrea binele, chiar daca nu e cel mai frumos lucru, intradevar.
Exista pe net o carte foarte buna care te-ar putea ajuta, se numeste Dragoste sau dependenta de Brenda Schaeffer.

[Pestisorul de Aur]

Cred ca maica-ta este geloasa.

Incearca sa mergi la spovedanie si povesteste-i parintelui la care te spovedesti necazul tau. La 16 ani, problemele par fara iesire in mintea noastra. Nimic nu merita in lumea asta viata noastra, pentru ca numai una ai. Si eu tin minte, un an intreg am plans zi de zi pentru doua saptamani petrecute cu un baiat la varsta de 14, 15 ani. La fel, ma rugam la Dumnezeu sa ma ia la el, nu dormeam noptile, iar ziua la liceu aratam de parca as fi venit direct din ceva bar. La fel, fara liniste in casa. Sunt varste tare grele, sa nu simti ca esti singura in greutatile tale, fiecare trecem prin intamplari asemanatoare in unele momente ale vietii, dar, daca ai tu rabdare si daca-ti aduni puterea sa mergi la spovedanie, lucrurile se vor mai linisti.

Doamne ajuta!

[Mihnea Dragomir]

Părerea mea este că plecaţi de la o prezumpţie greşită: aceea că mama vă vrea răul. Ce-ar fi să vă gândiţi că poate că nu vă vrea răul, că a făcut şi face mult pentru dv. Poate că da, e un pic îngrijoarată că fiica pe care o consideră "fata ei" dă semne că vrea să iasă din cuib şi poate că nu înţelege că, de fapt, chemarea ei nu este aceea de o ţine închisă în cuib, ci aceea de a o învăţa să zboare, de a-i arăta cum se deosebesc locurile bune de cele periculoase, de a o pregăti pentru ca să aibă şi ea un cuib al ei. Mamele au şi ele probleme de înţelegere a misiunii lor, ca şi fiicele: asta nu înseamnă că aveţi o mamă fundamental rea sau orientată împotriva dv.

În sfârşit, cred că e vremea să creşteţi nu numai în cele sentimentale, ci şi în credinţă. A crede nu înseamnă a crede că Dumnezeu există, nu înseamnă a crede într-un "Dumnezeu al filozofilor", ci în Dumnezeu cel Viu, care neîncetat este lângă noi. El este mâhnit când folosiţi unele expresii ca "pe naiba !". Oare Sf Fecioară le-a folosit ? Oare ea trimetea mesaje pe hârtie (că nu erau SMS-uri atunci) cu textul "idioată mai e şi maică-mea (Sf Ana)". V-o imaginaţi astfel ? Încercaţi să semănaţi cu ea cât mai mult.