Despre iubire

[loboandrei]

nu am inteles...

[glykys]

Andrei, tu cati ani ai? Ce planuri ai cu ea, doresti sa te casatoresti, te vezi imbatranind langa ea, o vezi mama copiilor tai?

[loboandrei]

DA! cu D mare, ii prima persoana cu care ma simt intradevar implinit, aproape 20 si imi doresc raspunsuri cat ,mai optimiste dar cu logica, pentru ca vreau sa imi schimb modul de gandire ca sunt sigur ca nu gandesc corect.

Andrei daca vrei sa stii cat e cu adevarat iubire si cat e idolatrie care imbraca forma iubirii eu cred ca ar trebui sa iti pui urmatoarea problema: „Ce am construit noi impreuna?”...Nu ma refer la barci vile sau altele asemenea. Ma refer la faptul ca iubirea e ceva inefabil de esenta divina(noi folosim aiurea cuvantul) si care are obligatoriu ca rezultat zidirea spirituala prin jertfa a celor care iubesc. Cat v-ati inaltat duhovniceste de cand va cunoasteti ? Ce noi nivele ati atins impreuna ?..cred ca astea sunt intrebari cheie...relatia voastra e vie si aduce comuniune numai daca il are ca scop pe Hristos...iar daca Il alegi pe Hristos alegi sa te jertfesti(sa se jertfeasca Hristos in tine de fapt fiindca noi nu avem nici o putere)....tocmai de aia este atat de greu sa il alegi pe Hristos. Iti doresc mult mai multa izbanda in toate acestea decat am avut eu. Varianta cu o pauza care sa te ajute sa te limpezesti un pic nu mi se pare ceva ce merita exclus din start...poate va va da amandurora ragazul sa va intariti. Doamne ajuta!

[Iuliiiii]

În prealabil postat de loboandrei

nu am inteles...

Eu am inteles ce vroia sa spuna prin acea povestioara.Vroia sa te faca sa intelegi ca
" Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr,
acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul.Dragostea nu va pieri niciodată. "

[loboandrei]

sunt intr-u totul de acord, asta cred si eu, dar totusi...?

[Iuliiiii]

În prealabil postat de loboandrei

sunt intr-u totul de acord, asta cred si eu, dar totusi...?

Parerea mea este sa ramai alaturi de ea.Daca ti-a gresit si i-a parut rau,atunci Dumnezeu spune sa iertam.Cand iertam trebuie sa o facem cu toata inima.Sa stergem orice amintire si orice urma de rana.Dumnezeu cand iarta pacatele oamenilor ce se caiesc le sterge cu buretele si nu mai tine cont de ele,ii considera neprihaniti.Asa trebuie sa faci si tu!Sa o ierti cu toata inima si ai sa vezi ca or sa revina si fluturasii!Succes!

[loboandrei]

Am facut-o deja, de fiecare data am iertat-o pentru ca toti gresim. Asa sa fie! Eu atat imi doresc sa fie totul bine si sa fiu cu ea cat vrea Dumnezeu, de aceea eu pe mine ma supar ca am asa o problema.

[loboandrei]

mi se pare ca nu am primit inca un raspuns care as putea sa-l pun in aplicare, pauza chiar nu pot, nu pot sa nu stiu nimic de ea.

[Iuliiiii]

În prealabil postat de loboandrei

mi se pare ca nu am primit inca un raspuns care as putea sa-l pun in aplicare, pauza chiar nu pot, nu pot sa nu stiu nimic de ea.

Si eu am avut o perioada cand am simtit la fel fata de cineva,din cauza ca ma dezamagise nu mai eram atat de entuziasmata in relatie,insa nici sa ma debarasez nu imi doream.Dar mi-a trecut,tot ce vroiam defapt si nu imi dadeam seama era sa vad mai multa pretuire din partea lui,sa imi demonstreze prin ceva ca ii pasa cu adevarat.O iubesti stai linistit,lucrurile vor reveni la normal.Sti cum iti dai seama ca o iubesti?Imagineaza-ti ca maine te va parasi si va fi la brat cu altcineva.Nu te-ai simti frant?