Razboiul psihotronic

[Erethorn]

În fine, refuz să cred că Părintele meu Iustin este unul și același cu bătrânul duhovnic care joacă rolul principal în această de prost gust "divina comedie" a cipurilor, în acest coșmar internautic care se livrează credulilor pe post de învățătură de credință.

Părintele Iustin al meu nu e acesta! Bătrânul care apare pe youtube i-a furat doar numele și chipul, iar "ucenicii" apocalipsei vorbesc, cu siguranță, în numele altui personaj. Dacă ar fi fost chiar el, Părintele Iustin cel adevărat ne-ar fi învățat, cu smerenia lui, că nu există, în primul rând, un "duhovnic al neamului". Neamul are o credință, o limbă, o Biserică, neamul are păstori, sfinți, eroi, regi și conducători, dar nu are un duhovnic. Nimeni, niciodată nu a pretins să vorbească și să fie ascultat ca duhovnic al unui neam întreg. Duhovnicul, - ne-ar fi învățat adevăratul Părinte Iustin -, are fii și fiice, pe care-i cercetează sufletește în taina chiliei sale, potrivit nevoilor, căderilor și suferințelor fiecăruia, iar nu pe internet, în gura mare, sub blițurile camerelor de luat vederi. Duhovnicul i-ar fi mustrat pe ucenicii care scriu și proclamă în numele său "Părintele Cutare să fie garantul uniunii noastre", învățându-i că garantul uniunii de credință nu poate fi decât Biserica. Părintele Iustin știe că învățătura de credință este sarcina și datoria Bisericii și a ierarhilor ei, nu a unui duhovnic, oricât de luminat ar fi acesta. Părintele cunoaște foarte bine patericele și viețile sfinților, știe că oricine, chiar și cel mai mare nevoitor, mărturisitor sau sfânt, poate cădea, iar căderea aceluia e cu atât mai mare cu cât vine din "ispita cea de la dreapta".

Dacă ar fi fost chiar el, viteazul Părinte Iustin nu s-ar fi speriat niciodată de carduri, cipuri și coduri de bare, nici n-ar fi îngrozit turma cerându-i să-și lase casele și să o pornească pe drumuri, pentru că el știe foarte bine cuvintele Domnului, cu care nu o dată s-a mângâiat în anii de prigoană: "Nu te teme, turmă mică!", "Bucurați-vă!", "Eu sunt cu voi și nimeni împotriva voastră!", "Cu noi este Dumnezeu, înțelegeți neamuri și vă plecați!".

Dacă ar fi fost chiar el, ceea ce eu, repet, nu cred, Părintele Iustin nu ar fi avut nevoie de dogmatica abia silabisită de un teolog sau altul care să-l învețe pe el despre sfârșitul lumii, pentru că el, părintele, știe pe de rost Scriptura, care spune că de ceasul acela nimeni nu știe, că se vor ivi proroci mincinoși care vor căuta să sperie lumea, că vor vorbi în numele Domnului oameni pe care El nu i-a cunoscut niciodată. Adevăratul Părinte Iustin a văzut și a auzit multe la viața lui, pe el nu-l duci de nas cu una, cu două, el le-ar fi spus "apostolilor" de azi ai armaghedonului că ceea ce propovăduiesc ei, sfârșitul iminent al lumii, dictatura guvernelor, teoria conspirației sunt basme și exagerări care apăreau încă de acum 30-40 de ani în broșurile martorilor lui Iehova și ale altor sectari, că industria de filmulețe cu 666 de pe internet e fabricată în laboratoarele acelorași sectari care, de-a lungul istoriei, au anunțat nu o dată sfârșitul lumii, îmbogățindu-se de pe urma naivilor care și-au vândut proprietățile pe nimic și s-au refugiat prin păduri așteptând venirea lui Mesia, în fine, că duhul cel bun, duhul adevărului nu propovăduiește în acest chip, nu acesta e glasul Sfinților Părinți, nu acesta e duhul Ortodoxiei. Părintele Iustin, dacă ar fi fost el, ne-ar fi întrebat nu dacă avem carnete de șofer cu cip, ci dacă îl mai avem pe Hristos în inimi, dacă ne-am împărțit pâinea cu cel flămând, dacă am îmbrăcat un sărac, dacă ne mai rugăm, dacă ne mai iubim aproapele necunoscut, dacă ne mai e rușine măcar de noi înșine, dacă ne mai gândim la moarte - și abia atunci, aflând care e măsura noastră duhovnicească ar fi putut, nu să ne sperie cu sfârșitul lumii, ci să ne mustre cu cuvintele Domnului: "Pocăiți-vă!".

Părintele Iustin cel adevărat are darul discernământului, al dreptei socotințe, plus că are mereu un înger cu el, care l-ar fi avertizat că, în aceste vremuri, ispita cea mai mare nu sunt cipurile, ci dezbinarea Bisericii, compromiterea ierarhilor, strecurarea neîncrederii în preoți și alte asemenea lucrări drăcești. Îngerul i-ar fi arătat negreșit părintelui pe cei care, îmbrăcați în blănițe de oi croite după stilul vechi, au găsit în denunțarea urgentă a apocalipsei un excelent prilej de a denunța Biserica dreptmăritoare și ierarhii ei. E clar că adevăratul părinte Iustin, binecuvântat fiind el cu dreaptă socotință, nu și-ar fi lăsat ucenicii să piardă vremea cu afișe anti-cip și broșuri cu 666, ci i-ar fi pus la treabă, de pildă să traducă Sfinții Părinți, să scoată la lumină tezaurul învățăturii ortodoxe, i-ar fi învățat să poarte nu insulte și blesteme, ci polemici teologice cu intelectualii potrivnici Bisericii, iar noaptea, noaptea nu i-ar fi lăsat pe computere să smintească lumea cu spaime eshatologice, așa cum un părinte bun nu-și lasă copiii să piardă vremea pe calculator, ci i-ar fi pus pe toți la rugăciune, la slujbe, la psaltiri - este oare o armă mai puternică împotriva diavolului și a lucrării sale?

Dacă ar fi fost chiar el, ascultătorul și duhovnicescul Părinte Iustin nu ar fi îngăduit ca de la amvonul bisericii sfințite de arhiereu să fie ponegrit chiar arhiereul, sau dacă ar fi auzit așa ceva, ar fi ieșit din strană și ar fi amintit imediat cuvintele Părinților, "unde e episcopul, acolo e și Biserica", pentru că sminteala, neîncrederea, judecata nu trebuie semănate din amvon. Adevăratul Părinte Iustin n-ar fi crezut în șoaptele colportate de unii sau alții, în zvonurile iscate din cine știe ce tenebre, ci s-ar fi întrebat în adâncul inimii sale: știu eu că acesta e adevărul? pot eu să jur înaintea altarului că arhiereul meu e vândut? știu eu frământările și răspunderile unui arhiereu în aceste vremuri grele, știu eu planul și lucrarea lui Dumnezeu prin episcopul său, sunt eu pus să judec Sinodul? Dar mai ales, adevăratul Părinte Iustin și-ar fi spus: eu pot să am îndoieli, eu pot să mă las ispitit, dar am oare dreptul să-i ispitesc pe aceștia mai mici de lângă mine? Pot oare să-i târăsc și pe ei în starea aceasta infernală a neîncrederii, a spaimei, a bănuielilor, a disperării? Pot să le spun să nu-și mai creadă păstorii care au carduri cu cip, să lase bisericile pentru că sunt frumoase, dar nu mai au har? Pot să-i spun celui care nu se duce la examenul de titularizare pentru că a auzit de la ucenicii mei că foile de concurs sunt ștampilate cu un cod de bare, foarte bine, nu te du, rămâi fără slujbă, lasă că are Domnul grijă de nevasta și de copiii tăi? Pot să-l numesc "căzut din har" pe fratele meu, preotul de parohie, doar pentru că se folosește de un card cu cip? Pot să-mi asum acest rol de profet al unei apocalipse anunțate prin youtube?

"Nu pot", răspunde adevăratul Părinte Iustin la toate aceste întrebări și la atâtea altele nerostite. Știu eu că așa răspunde, am și eu îngerul meu care mă învață (deși, ca un păcătos ce sunt, nu-l ascult tot timpul).

"Eu nu pot. Să propovăduiască bătrânul acela, care mi-a furat chipul și numele, cât o vrea armaghedonul și apocalipsa, neîncrederea și spaima, neascultarea și răzvrătirea. Eu o să le spun că Biserica lui Hristos nici porțile iadului nu o vor birui. Că sunt vremuri grele, dar că nu trebuie să ne pierdem speranța. Că vor veni vremuri și mai grele, dar Hristos este cu noi. Că atunci când ni se amenință drepturile duhovnicești trebuie luptat cu arme duhovnicești, dar când ni se amenință drepturile civile, trebuie luptat cu arme civile. Că de Hristos nu ne pot despărți nici cardurile, nici cipurile, așa cum nu ne despart laptopurile sau telefoanele mobile. Că războiul duhovnicesc nu este cu codul de bare, ci cu păcatele noastre, mai ales cele ale acestui timp - nepăsarea, lăcomia, desfrânarea, invidia. Că rămân în Biserica aceasta și cer tuturor să rămână în Biserica aceasta și în ascultare de ierarhii ei, pentru că, și atunci când ierarhii greșesc, și atunci când fac bine, dreptatea și adevărul se vădesc tot în această Biserică, așa cum s-a arătat în toată istoria ei. Că, la urma urmei, mai bine să mă înșel în Biserică și cu Biserica împreună, decât să am dreptate în afara ei."

Iată de ce, frate Serafim, spun că îl iubesc pe adevăratul părinte Iustin. Cine altcineva ar mai putea spune cu atâta credință aceste cuvinte: Mai bine să mă înșel în Biserică și cu Biserica împreună, decât să am dreptate în afara ei. Fie și numai pentru aceste cuvinte, pentru această credință mărturisită cu smerenie și speranță - și tot este destul pentru ca Hristos să se milostivească de noi și să ne îndrepte pe calea cea bună.

Dar m-am întins destul pentru un simplu mesaj pe e-mail, mai ales că l-am scris dintr-o suflare, chiar dacă nu sunt sigur că am spus totul. M-am și aprins, am fost probabil și nițel patetic, dar îți mulțumesc că mi-ai dat ocazia să spun ce am de spus. Spun pe față, pentru că, la fel ca și tine, nici eu nu am nimic de ascuns. (Mă gândesc chiar că ar trebui făcut ceva, o regulă, - măcar pentru aceia dintre noi care ne regăsim în demnitatea și responsabilitatea de persoane, nu de nick-name-uri- , ca toate comentariile anonime să fie interzise. Atât opiniile, cât și înjurăturile trebuiesc asumate. Cyber-pravoslavnicii care "luptă" la adăpostul anonimatului ar trebui să-și aducă aminte că mărturisitorii credinței nu o "dădeau anonimă", vorba lui Caragiale).

Am încercat să postez acest mesaj în secțiunea de "comentarii" la scrisoarea către ÎPS Teofan, dar nu am reușit. Așa că, deși ți-am scris în particular, poți să faci public acest mesaj, dacă vei găsi de cuviință. În fond, e o mărturie în plus, îl consider un apel la discernământ către toți cei care se simt într-un el sau altul părtași la viața Bisericii.

Ioan-Florin Florescu, preot

Denigrarea parintelui Iustin ca si surparea Ortodoxiei din interior nu mai mira pe nimeni. Pacate mari apasa asupra neamului romanesc si avem ceea ce meritam. In loc sa-l invinuim pe parintele Iustin si sa cautam sa fim politic corecti, noi, crestinii, in frunte cu preotii am face mai bine daca ne-am conduce dupa litera si spiritul Evangheliei, asa cum este ea, nu s-o cosmetizam dupa moda timpului.

Maine-poimaine ne trezim ca mai apare un preot care se ofera sa-i cunune ortodox pe homosexuali, iar, daca indrazneste cineva sa ia atitudine, sa-l eticheteze in fel si chip...

Parintele Iustin vorbeste in spiritul Noului Testament, la fel ca si alti duhovnici. Oare toti cei care au gandit la fel ca parintele Iustin au gresit? Li se cuvine mai multa credibilitate celor care sunt toba de carte decat celor care incearca sa aplice cuvintele Noului Testament in spiritul traditiei crestine?

Fiind politic corecti, putem sa avem prosperitate vremelnica. Fiind cat mai corecti inaintea lui Dumnezeu, ne putem agonisi fericire vesnica. Dumnezeu sa ne ajute. Amin.

[AlinB]

În prealabil postat de antoniap

Denigrarea parintelui Iustin ca si surparea Ortodoxiei din interior nu mai mira pe nimeni. Pacate mari apasa asupra neamului romanesc si avem ceea ce meritam. In loc sa-l invinuim pe parintele Iustin si sa cautam sa fim politic corecti, noi, crestinii, in frunte cu preotii am face mai bine daca ne-am conduce dupa litera si spiritul Evangheliei, asa cum este ea, nu s-o cosmetizam dupa moda timpului.

Maine-poimaine ne trezim ca mai apare un preot care se ofera sa-i cunune ortodox pe homosexuali, iar, daca indrazneste cineva sa ia atitudine, sa-l eticheteze in fel si chip...

Parintele Iustin vorbeste in spiritul Noului Testament, la fel ca si alti duhovnici. Oare toti cei care au gandit la fel ca parintele Iustin au gresit? Li se cuvine mai multa credibilitate celor care sunt toba de carte decat celor care incearca sa aplice cuvintele Noului Testament in spiritul traditiei crestine?

Fiind politic corecti, putem sa avem prosperitate vremelnica. Fiind cat mai corecti inaintea lui Dumnezeu, ne putem agonisi fericire vesnica. Dumnezeu sa ne ajute. Amin.

Iaca iar scoate dintii duhul protestant, ce zic vreo 2-3 ca ar trebui sa citim prin apocalipsa (cipusoare, coduri de bare) este "litera si spiritul Evangheliei", adica la fel ca neoprotestantii care vin cu elucubratiile lor si zic "Scriptura spune", sa verificam cu Scriptura ca asa e cum zicem noi.

Si binenteles, ca doar ei, neoprotestantii "incearca sa aplice cuvintele Noului Testament" restul sunt doxa de carte si atat..

In ceea ce priveste "politic corect", se pare ca in contextul neo-ortodoxii de sorginte protestanta a capatat un nou sens: sa te pleci in fata invataturilor ne-ortodoxe atribuite unui soi de Papa ortodox in loc sa cauti sa judeci invataturile care se incearca a ti se baga pe gat in duh deloc ortodox.

In ceea ce il priveste pe par. Iustin, nu tin minte sa fi fost canonizat, e un om ca toti ceilalti si ca om poate gresi, faptul ca poate gresi nu ii stirbeste cu nimic meritele pe care le-a avut si le are ca om si ca duhovnic.

Este in duhul acestor neoprotestanti ca atunci cand ii contrazici "sa se dea loviti in par. Iustin" de parca par. Iustin si-ar fi pus semnatura pe orice aberatie care iese din gurile lor, de parca par. Iustin nu poate gresi dar restul, credinciosi, preoti cu episcopi in frunte, toti da, concluzia lor: par. Iustin e adevaratul Patriarh, parintele Iustin trebuie sa fie Papa infailibil al ortodoxiei romanesti, ceea ce eu cred ca este jignitor atat pentru duhul ortodox cat si pentru dumnealui ca traitor al ortodoxiei fiind promovat fara voia lui ca si cap al unei miscari anti-ortodoxe.

În prealabil postat de AlinB

Iaca iar scoate dintii duhul protestant, ce zic vreo 2-3 ca ar trebui sa citim prin apocalipsa (cipusoare, coduri de bare) este "litera si spiritul Evangheliei", adica la fel ca neoprotestantii care vin cu elucubratiile lor si zic "Scriptura spune", sa verificam cu Scriptura ca asa e cum zicem noi.

Si binenteles, ca doar ei, neoprotestantii "incearca sa aplice cuvintele Noului Testament" restul sunt doxa de carte si atat..

In ceea ce priveste "politic corect", se pare ca in contextul neo-ortodoxii de sorginte protestanta a capatat un nou sens: sa te pleci in fata invataturilor ne-ortodoxe atribuite unui soi de Papa ortodox in loc sa cauti sa judeci invataturile care se incearca a ti se baga pe gat in duh deloc ortodox.

In ceea ce il priveste pe par. Iustin, nu tin minte sa fi fost canonizat, e un om ca toti ceilalti si ca om poate gresi, faptul ca poate gresi nu ii stirbeste cu nimic meritele pe care le-a avut si le are ca om si ca duhovnic.

Este in duhul acestor neoprotestanti ca atunci cand ii contrazici "sa se dea loviti in par. Iustin" de parca par. Iustin si-ar fi pus semnatura pe orice aberatie care iese din gurile lor, de parca par. Iustin nu poate gresi dar restul, credinciosi, preoti cu episcopi in frunte, toti da, concluzia lor: par. Iustin e adevaratul Patriarh, parintele Iustin trebuie sa fie Papa infailibil al ortodoxiei romanesti, ceea ce eu cred ca este jignitor atat pentru duhul ortodox cat si pentru dumnealui ca traitor al ortodoxiei fiind promovat fara voia lui ca si cap al unei miscari anti-ortodoxe.

La ce fel de ortodoxie te referi? Vad ca ortodoxia ta difera de Ortodoxia propovaduita de Sfintii Parinti...

Chiar ti se pare ca ai un cuvant greu de spus in aceasta privinta si ca ar fi mai potrivit lucru sa te asculte lumea pe tine si nu pe parintele Iustin si pe alti sfinti marturisitori?

Unii vor sa compromita acest forum, dandu-se mai ortodocsi decat ortodocsii! Tipa si improasca cu invective in stanga si-n dreapta, punandu-se in slujba lui antihrist si a faradelegii care se infaptuieste sub ochii nostri. Cu buna stiinta sau din nestiinta, Dumnezeu stie. Dar vor da raspuns pentru smintelile pe care le seamana. Cand se vor infatisa inaintea lui Dumnezeu, la Judecata, vor avea oare acelasi curaj ca si acum?

Portile iadului nu vor birui Ortodoxia. ,,Numai putregaiul cade din Biserica Ortodoxa." - spunea un parinte. Dumnezeu sa ne ajute sa nu fim putregai!

• Părintele Iustin Pârvu:
  
  ,,Ceea ce se întâmplă astăzi în viaţa noastră bisericească este foarte grav, nu este lucru lipsit de importanţă. Nu trebuie să trecem indiferenţi pe lângă problemele cu care se confruntă Biserica noastră. Sfinţii Părinţi aşa ne învaţă, că atunci când credinţa ne este primejduită, porunca Domnului este să nu păstrăm tăcerea şi nimeni nu este îndreptăţit să zică „dar, ce, eu sunt prea mic, cine sunt eu să mă amestec în problemele Bisericii”? Nu, dragii mei, Sfinţii Părinţi ne învaţă că dacă noi vom rămâne nepăsători şi vom tăcea, pietrele vor striga. Este necesar să ne cunoaştem catehismul, canoanele şi învăţătura Bisericii noastre."

[Erethorn]

În prealabil postat de antoniap

La ce fel de ortodoxie te referi? Vad ca ortodoxia ta difera de Ortodoxia propovaduita de Sfintii Parinti...

Unii vor sa compromita acest forum, dandu-se mai ortodocsi decat ortodocsii!

Ambele afirmaţii vi se potrivesc de minune, din păcate. Dumnezeu să vă lumineze, după mare mila Sa.

În prealabil postat de Erethorn

Ambele afirmaţii vi se potrivesc de minune, din păcate. Dumnezeu să vă lumineze, după mare mila Sa.

Apoi n-ar fi mai bine sa va vadeti si dv. de infailibilii dumneavoastra? Sau catolicismul e pur ca lacrima si ati venit sa ne dati lectii... Multumim, dar nu acceptam nici lectii, nici rugaciuni pentru noi. Are cine sa se roage pentru noi. Inca.

[Erethorn]

În prealabil postat de antoniap

Multumim, dar nu acceptam nici lectii, nici rugaciuni pentru noi. Are cine sa se roage pentru noi. Inca.

La cine vă referiţi când folosiţi pluralul ? Vă imaginaţi cumva că vorbiţi în numele întregii Biserici Ortodoxe ?

Nu vă faceţi iluzii. Nici măcar în numele tuturor cyber-pravoslavnicilor nu vorbiţi, pentru că acest gen de conspiraţionism pe care îl promovaţi aici în defavoarea Ortodoxiei are, ca şi trăsătură esenţială, neîncrederea şi teama obsesivă şi iraţională de celălalt, inclusiv de celălalt conspiraţionist (vi le-am mai enumerat odată ca fiind trăsături definitorii ale comportamentului şi a ideilor de tip paranoic, dar nu doriţi să mă ascultaţi).