Cătălin2, sper că tu nu ți-ai întemeiat credința pe cele două tipuri de dovezi menționate mai sus, fiindcă asta ar însemna ”să dansezi pe nispuri mișcătoare”. Învățătura Bisericii - partea pe care o numești ”teoretică” - nu are darul de a convinge numaidecât, e o teorie ca oricare alta dacă nu este confirmată de experiența liturgică a iubirii, depășirea de sine, eliberarea de ego și multe altele. Pe alt topic atrăgeam atenția asupra faptului că există o tendință de a face din ortodoxie un hobby, o preocupare la fel de pasionată precum cele pentru fotbal, timbre, filme, yoga etc. Nu uita o secundă că viața liturgică premerge teologiei și nu invers, altfel nu ne-am deosebi cu nimic de alte forme de religiozitate care se sprijină pe un eșafodaj teoretic dospit în multe secole de reflecție și elaborare.
Nici minunea nu poate fi o dovadă irefutabilă. Nu există un monopol al Bisericii asupra faptului considerat supranatural, ca dovadă răspândirea miracolului în (aproape) toate modurile de manifestare ale lui homo religiosus: de la neoprotestanți, islamiști, hinduiști și până la magia vodoo.
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi)
Last edited by Mihailc; 13.11.2011 at 21:29:33.
|