O relatie personala cu Iisus Hristos

[Doriana]

În prealabil postat de grasu77

Relatia cu Hristos a unui om, se vede foarte bine atunci cand il calci pe bataturi. Poti fi uimit de ceea ce vei constata.

Dar nu as vrea sa fiu in pielea celui care calca constant oamenii pe bataturi. Relatia lui cu Hristos se vede de asemenea foarte bine din aceasta atitudine.

Un post binecuvantat tuturora! Si cat mai mult har.

[grasu77]

În prealabil postat de Doriana

Dar nu as vrea sa fiu in pielea celui care calca constant oamenii pe bataturi. Relatia lui cu Hristos se vede de asemenea foarte bine din aceasta atitudine.

Un post binecuvantat tuturora! Si cat mai mult har.

Ce considerati calcare pe bataturi? Provocarea unei discutii in contradictoriu (care poate scoate la iveala unele adevaruri) sau incapacitatea unora de a duce pana la capat o astfel de discutie, fara sa insulte?

Daca eu intru intr-o polemica dura cu dvs. (fara sa va insult) considerati ca v-am calcat pe bataturi? Ati putea fi prietena cu mine in asemenea conditii?

[Doriana]

În prealabil postat de grasu77

Ati putea fi prietena cu mine in asemenea conditii?

Eu as putea fi cu dvs, dar nu si dvs cu mine. Caci un prieten este bun mai ales sa te sustina cand ai nevoie, sa-ti ofere compasiune, sa te ajute cu o rugaciune sau un sfat bun si, mai ales, sa stie cand trebuie sa vorbeasca si cand sa taca. Sunt momente cand omul are nevoie de indreptare, dar sunt si momente cand o critica darama mai mult decat zideste si ti se acreste de toata prietenia aceluia.

Discutiile in contradictoriu au rostul lor, dar intre prieteni sunt rare si scurte; nu interminabile. Exista si altfel de discutii decat cele in contradictoriu, sa stiti... si mult, mult mai eficiente pentru a apropia omul de Hristos.

Cum spunea cineva: "Niciodata nu mi-a placut sa cumpar de la vanzatorul care, in loc sa-si laude marfa, o critica pe a vecinului"...

[grasu77]

În prealabil postat de Doriana

Eu as putea fi cu dvs, dar nu si dvs cu mine. Caci un prieten este bun mai ales sa te sustina cand ai nevoie, sa-ti ofere compasiune, sa te ajute cu o rugaciune sau un sfat bun si, mai ales, sa stie cand trebuie sa vorbeasca si cand sa taca. Sunt momente cand omul are nevoie de indreptare, dar sunt si momente cand o critica darama mai mult decat zideste si ti se acreste de toata prietenia aceluia.

Discutiile in contradictoriu au rostul lor, dar intre prieteni sunt rare si scurte; nu interminabile. Exista si altfel de discutii decat cele in contradictoriu, sa stiti... si mult, mult mai eficiente pentru a apropia omul de Hristos.

Cum spunea cineva: "Niciodata nu mi-a placut sa cumpar de la vanzatorul care, in loc sa-si laude marfa, o critica pe a vecinului"...

Sora Doriana, imi dau seama ca sunteti o persoana mai sensibila si nu acceptati anumite lucruri intre prieteni (cum ar fi discutiile lungi in contadictoriu). Eu sunt de alta factura. Pentru mine, discutiile in contradictoriu, oricat ar fi de lungi si de dese, nu afecteaza deloc relatia de prietenie. Am un prieten (de multi ani), fost martor a lui Iehova, pana de curand. Discutam uneori, in contradictoriu, ore intregi (odata a venit pe la mine si am discutat, in felul nostru, cca 8 ore). Relatia noastra de prietenie nici macar nu s-a clatinat vreodata.

Si mie imi place o prietenie bazata pe vorbe frumoase, pline de incurajare. Nu ma cunoasteti in realitate. Dar, nu le vad rostul pe acest forum. Nu stiu cate astfel de vorbe sunt sincere si cate sunt de umplutura sau sunt spuse pentru impresia artistica. Chiar am avut ocazia sa-mi dau seama ce se ascunde cu adevarat sub pielea unor "maestri ai elegantei".

Toti cei de pe forum imi pot fi prieteni adevarati (chiar daca uneori sunt rai cu mine si imi dau bobarnace). Singura conditie este sa nu umble cu minciuni. Sa fie verticali. Atat. Aici va incadrati si dvs.

Imi pare rau ca eu nu indeplinesc conditiile unui prieten, pentru dvs.