Iesiti din lume!

[florin.oltean75]

În prealabil postat de oana72

Ca sa fiu si mai precisa, religiile orientale desfiinteaza persoana, esti chemat la autodesfiintare, la meditatie prin golire de ganduri, meditatia vidului, etc. Nu te forteaza nimeni, sunt doar momeli prin care te desfiintezi singur si devii un individ al unei specii irationale, o picatura in ocean, ti se promite ca nu trebuie sa faci nimic decat sa ramai vid si sa lasi fericirea sa te umple, esti redus doar la simturi fara sa realizezi. Sa-ti dau un exemplu, meditatiile pe chakre te cheama sa-ti cresti nivelul de senzitivitate pe chakra pe care meditezi, conform orientalismului corpul uman are cel putin 7 chakre (centrii energetici) situate in corpul subtil si responsabile de functionarea asa zisului corp astral. Ce inseamna asta, ca tu practic devii extrem de senzitiv, o sa fii extrem de incantat ca ai feeling dar asta nu este decat reducere a fiintei la nivelul simturilor, un fel de indobitocire, si animalele sunt senzitive, mult mai senzitive decat oamenii, (vezi cainii de urmarire) ... dar asta nu inseamna ca sunt rationale.
Pe noi crestinii, Hristos ne cheama la despatimire, la renuntare la cele ale trupului, ne cheama la indumnezeire prin har.
Fii atent ce spune Avva Ghelasie Gheorghe, iti dau un citat dintr-o discutie cu o ucenita iconar, din cartea Cuviosul Ghelasie isihastul, la pg. 134-135, ii spune asa:
Eu copiez tot fragmentul dar ma refer strict la ce a spus in cuvintele pe care le subliniez si anume ca vointa genereaza simtirea si nu invers.

Ucenita:
- Parinte, simt adesea ca nu ma bucur de natura, de intalnirea cu oamenii, parca tuturor acestora le-a pierit stralucirea. In schimb, as sta singura pentru a picta la icoane, care oricum cer foarte mult timp, pentru a citi, pentru a simti timpul, pentru a ma ruga. Aceasta stare merge pana intr-acolo in nevoia de singuratate incat imi e greu sa raspund la telefon sau unor solicitari din afara care fragmenteaza tot timpul viata, lucruri care se dovedesc adesea neimportante de altfel. Mi-e greu sa ies din casa chiar si pentru a cumpara mancare.
Avva Ghelasie:
- Nu te fixa in starea asta, fa-ti treburile, sa nu te lasi in sensul de respingere, izolationismul devine patologic. Fa lucrurile strict necesare, la ce mai poti renunta renunta, dar fara galagie, pe neobservate. Si sa faci lucrurile voluntar, din dorinta de a fi cu Dumnezeu, iar nu din dorinta de a gusta simtirea singuratatii. E foarte important sa faci lucrurile cu vointa, nu cu simtirea in prim plan. Nu doar purtat de simtirea de moment ca e un fel de structuralism, ci cu vointa care genereaza simtirea, si nu invers. Noi trebuie sa actionam cu Persoana intreaga, prin Acte personale din care apoi sa derive si simtirea.

Buna Oana,
Sunt in asentimentul tau. Si eu am studiat putin yoga (indiana) - si am avut aceeasi impresie, ca este golita de "taine" si traire profunda. Centrarea practicii pe golirea mintii de ganduri consider ca este o greseala.

Dar aceste practici, asa cum sunt prezentate de diferiti guru, mai mult sau mai putin calificati, sunt extrase din contextul lor devotional, profund religios si expuse sub forma unor exercitii de fitness fizic si mental. Nu este practic sa spui unui occidental ca exercitiile sunt golite de esenta daca nu sunt sustinute de credinta si devotiune.

Este dificil ca un om crescut intr-un spatiu crestin, educat de mic in aceste invaturi sa dezvolte o devotiune sincera, spontana in Brahma (creatorul), Visnu (atoatetiitorul) sau Shiva (distrugatorul). Este strain de aceste repere spirituale asa ca par exotice si artificiale. Nu aceeasi perceptie o are insa un indian care a fost invatat din pruncie sa se roage in acest context spiritual.

Tehnica este o anumita carare a mintii in emotie si intelegere, care este strabatuta repetat, de-a lungul careia au loc revelatii din ce in ce mai adanci.

Cititul unui acatist cu o anumita frecventa este o tehnica bazata pe cuvinte asociate in metafore devotionale pentru a stimula trairi virtuoase din ce in ce mai profunde.

Acesta este un aspect particular din ceea ce se numeste in budism "Calea Vasta"...pentru ca mintea se focalizeaza pe "forme virtuoase nenumarate" suscitate prin cuvinte, firul central fiind dialogul bazat pe cerere.

Crestinismul nu explica "Calea Profunda" (fara forma) care echilibreaza si sustine "Calea vasta", insa la ea se poate ajunge, cu multa multa sarguinta, asa cum ai spus "prin inchiderea mintii in cuvintele rugaciunii" pana cand inima devine de la sine lucratoare si plina de lumina.