Predica de azi

[fallen]

Atunci, sa ma ierte Dumnezeu ca nu vreau sa particip la pierzania acestei lumi. Si eu vreau o familie si copii, dar daca pentru asta trebuie sa mint si sa insel si sa profit de slabiciunile altora, mai bine ma abtin. Fac vreun pacat ca nu pun interesul meu si al celor apropiati mai presus decat al celorlati? Mi se pare ca nu, din cate a spus chiar Mantuitorul. Cu toate ca am facut-o si eu din plin in ultima vreme.

Îți dau dreptate. Dacă nu putem avea o familie și copii fără a face compromisuri, adică rele, înseamnă că trebuie să purtăm crucea singurătății, grea dar curată; a unei singurătăți doar în ce privește oamenii, dar a comuniunii cu Dumnezeu.
Invers ar însemna să alegem lumea și să ne lipsim de har.

[fallen]

Foarte frumoase predici, am citit pana acum. Era un adevarat filozof parintele Galeriu. A fost oare profesor si la teologie?

[fallen]

În prealabil postat de N.Priceputu

Îți dau dreptate. Dacă nu putem avea o familie și copii fără a face compromisuri, adică rele, înseamnă că trebuie să purtăm crucea singurătății, grea dar curată; a unei singurătăți doar în ce privește oamenii, dar a comuniunii cu Dumnezeu.
Invers ar însemna să alegem lumea și să ne lipsim de har.

Dar nu stiu daca o pot duce pana la capat. Tin prea mult la ai mei, poate mai mult decat la mine insami, cu toate ca unii dintre ei poate chiar nu merita.

Apropo. Am mai auzit o predica, anul trecut cam tot pe vremea asta, nu mai stiu exact cum se chema, in care Mantuitorul spune "iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti". Si mi se pare, dar nu sunt sigura, trebuie sa verific informatia, ca parintele a spus ca "daca nu te iubesti pe tine insuti, nu poti sa-ti iubesti nici aproapele". Ce credeti, ar putea fi adevarat?

Da, trebuie să te iubești pe tine însuți; dar așa cum te iubește Dumnezeu, adică nu în mod egoist. Ci dorindu-ți binele. Trebuie să-ți dorești binele tău în cel mai înalt grad și cel mai mare bine, adică mântuirea, adică libertatea interioară, curăția, fericirea veșnică, care vin, toate, din legătura cu Dumnezeu.

Deci trebuie să le faci celorlalți ce ai vrea să ți se facă ție, cum zice Domnul. Numai că doar în ceea ce este bun. Nu să le fac celor pe care-i iubesc nu știu ce plăceri sau pofte pentru că iubesc eu însumi plăcerile. Trebuie făcut binele cel adevărat, nu un bine înșelător.

Dar dacă cineva dintre cei iubiți te determină să păcătuiești, chiar dacă nu te desparți în fapt de el, te desparți în suflet, pentru că va intra în contradicție puternică cu propria ta conștiință, care dorește curățenia, sfințenia, unirea cu Dumnezeu.

Cred că numai soțul (soția), pentru că ne-am unit cu el(ea) în modul cel mai adânc (omenește vorbind) poate aduce o atingere directă sufletului nostru, determinându-ne, adică, să ne despărțim de Dumnezeu.

Totuși, cred că nici măcar el(ea) nu are dreptul să se atingă de sufletul nostru, să ne piardă. Dacă nu reușesc să o fac să mă înțeleagă și să mă respecte, aleg mai bine să mă despart de ea și să ne căutăm mântuirea separat, purtând crucea mântuitoare a singurătății, decât să ne pierdem împreună.

Acesta e modul binecuvântat de iubire de sine, care în ultimă instanță e iubire de Dumnezeu.

P.S. Din câte îmi amintesc Apostolul Pavel îndeamnă pe soțul credincios să nu se despartă de cel necredincios dacă acesta îi respectă credința.

[fallen]

Aici ai atins un subiect delicat, cel al despartirii (sotilor). Aceeasi intrebare m-a framantat si pe mine multa vreme.
fiecare dintre noi se uneste cu Cristos la Botez. Apoi la cununie se uneste cu sotul/sotia, amandoi fiind deja uniti cu Cristos. Ei bine, in momentul cand unul dintre soti se desparte de Cristos, atunci ce se intampla cu celalalt? Nu deja s-au despartit? Nu s-a rupt deja legatura ce-i unea, adica legatura cu Cristos?

În prealabil postat de fallen

Aici ai atins un subiect delicat, cel al despartirii (sotilor). Aceeasi intrebare m-a framantat si pe mine multa vreme.
fiecare dintre noi se uneste cu Cristos la Botez. Apoi la cununie se uneste cu sotul/sotia, amandoi fiind deja uniti cu Cristos. Ei bine, in momentul cand unul dintre soti se desparte de Cristos, atunci ce se intampla cu celalalt? Nu deja s-au despartit? Nu s-a rupt deja legatura ce-i unea, adica legatura cu Cristos?

Poate nu cu totul. Dacă unul se leapădă de Hristos face legătura lor, taina, nelucrătoare. Dar poate și să se întoarcă la El. De altfel, în diferite măsuri, fiecare ne lepădăm, chiar zilnic, de Hristos, neascultându-L; dar ne și întoarcem.
Și Cununia, ca și Botezul, poate fi o formă goală, moartă, dacă nu-i dăm noi viață, dacă nu lucrăm. Și, într-adevăr, cununia nu o poți păstra vie de unul singur. Dar te poți ruga, poți spera.

[osutafaraunu]

Predica de aseară din cadrul Săptămânii de Rugăciune (Harul în lumina Sanctuarului) a avut titlul "Mântuitorul" şi L-a scos în evidenţă pe Hristos- Marele nostru Preot ce mijloceşte în Sanctuarul Ceresc pentru noi. El, singur între om şi Dumnezeu... O, ce Mântuitor este Iisus! Pentru că a devenit om adevărat, luând trupul şi sângele nostru, El a devenit Marele nostru Preot, Mijlocitorul între Dumnezeu şi om. El este Dumnezeul-om, unind prin Sine Însuşi cerul şi pământul, despărţite de prăpastia creată prin căderea primilor noştri părinţi.

Sanctuarul pământesc Îl prefigura pe El. Serviciile sale se concentrau în jurul jertfei şi preotului. Sângele mieilor, al ţapilor, al viţeilor, oferit de păcătosul pocăit, erau o umbră a lui Iisus, Mielul lui Dumnezeu, care avea să ridice păcatul lumii. Iar slujirea preotului – în special a marelui-preot, singurul căruia i se permitea intrarea în Sfânta Sfintelor, o singură zi pe an, în Ziua Ispăşirii – prefigura marea lucrare de slujire a Dumnezeului-om, în Sanctuarul din ceruri.

[Noesisaa]

In sens strict si literal o moneda talant = 43,62 kg de argint sau 49,077 kg de aur. Asa scrie in Biblie la sfarsit unde sunt date tot felul de unitati de masura. Enorm de mult, adica.