Motive de convertire

"Pe tine te-a trecut Dumnezeu prin incercari mai dure,nu toti le-ar fi dus,unii isi puneau latul de gat.Fiecare cu incercarile lui dar Ioane daca aleg ceva trebuie sa o fac din tot sufletul si niciodata din frica."

Mai intai tin sa te asigur ca nu incerc sa iti dau drumul meu ca exemplu de urmat. In nici o privinta. Iar asta nu pentru ca as avea deplina convingere ca drumul meu e cel mai prost sau ca sunt eu cel mai nevrednic in alegeri sau ca tin ca drumul meu sa fie unic si inimitabil (deja este, in anumite masuri, precum e la fel ca al altora, in alte privinte). Sper ca nu ma banuiesti de intentia ascunsa de a ma lauda cu nenorocirile mele (am depasit faza cand nebunii se intalnesc ca sa se laude intre ei cu nebunia lor), cata vreme aceste nenorociri nu au fost intru Hristos, nu au fost (Doamne, ce pot sa afirm) in nici un caz mucenicesti. Ci doar caderi dupa caderi, tatonari nedrepte, frici, exagerari, aberatii etc. Nu am vrut acestea dar asa am ales. Mi-e limpede.
Daca am pus patos in exprimare nu e din pricina ca urmaresc vreo convingere a cuiva sau vreo autoconvingere ascunsa de constiinta mea. Nu cred, ci pur si simplu asa pot sa ma exprim, cu o implicare deocamdata cam mare, cu anvergura retorica (proasta) si patimasa, datorita amestecarii din mine, a necuratiei, a lenevirii in despatimire.
Totusi, am de-o vreme banuiala ca Dumnezeu m-a rasfatat. Cum? Sprijinind alegerile mele catastrofale, pana pe muchia prapastiei, pana la limita... Nu cred ca m-a incercat, desi pataniile mele sunt mari de tot, ci pur si simplu mi-a ingaduit sa imi fac de cap si, intr-un fel mi-a ajutat, cumva, sa ma lamuresc singur ... Am primit ce am poftit. Rasfat total. De aceea nu pot sa reprosez nimic Domnului si Ii sunt recunoscator pentru toate. In schimb, nu stiu cum ma voi comporta daca va veni vremea unei incercari adevarate a credintei, nu stiu de nu voi carti atunci... vai... Nu stiu asta si nadajduiesc sa nu se intample. Asta ar mai lipsi, ca in rest le-am facut cam pe toate aiurea... Rebel, copil rebel, adolescent intarziat or, poate, un simplu biet retard...
Cu toate acestea, ma tulbura acest "niciodata din frica" al tau... Imi aminteste prea tare de mine, cel despre care tocmai scriam...
Chiar niciodata, Scotland? Chiar asa de Brave?...
Si fara nici o frica? Chiar fara nici un fel?...

Vezi tu, poate acesta e unul din punctele noastre comune (tu acum iar eu atunci) prin care, o vreme, ne-am construit prietenia... Him... Nadajduiesc sa punem si alte caramizi! Altfel de caramizi.
Domnul cu tine si cu cei dragi ai tai! AMIN+