Destinatia posibila a celor ce parasesc ortodoxia e iadul

[osutafaraunu]

În prealabil postat de OmuBun

Sa ma cert cu voi este ultimul lucru pe care il am in vedere, sau poate nici macar ultimul.

Dar cine a solicitat "ceartă", fratele meu bun? Trebuie doar folosită logica "înduhovnicită" şi aprecierea de ansamblu a învăţăturii biblice! Iar dacă nici aceasta nu ajută... nu e nicio supărare... vom urma în continuare pe drumul nostru, respectându-ne alegerea fiecăruia.

În prealabil postat de OmuBun

Daca interpretarea mea este sau nu "pocita"

N-am spus că e pocită interpretarea (de altfel nici nu cred că vă aparţine), ci traducerea.

În prealabil postat de OmuBun

Interpretarea cu pricina se referea strict la:
Aduce-se-vor Împăratului fecioare în urma ei, prietenele ei se vor aduce ţie.

Înseamnă că am greşit eu şi-mi cer scuze! Am fost derutat de citarea a 10 versete în loc de unul singur...

În prealabil postat de OmuBun

Nu de Preasfanta Fecioara vorbeam, pentru ca totul se subantelege

Iar eu de această "subînţelegere" eronată vorbeam...

În prealabil postat de OmuBun

ci de cele care, datorita venirii pe lume a Mantuitorului din aceasta Fecioara, vor urma lui Hristos si-L vor considera Mire.

Afară de diferenţele semnificative între originalul ebraic şi Septuaginta (care să nu uităm, e doar o traducere a originalului) sunt de notat şi diferenţele de interpretare ale acestui verset la diverşi teologi ai primelor secole:

- Origen vede aici simbolizată "înţelepciunea multiformă a lui Dumnezeu",
- Eusebiu, varietatea limbilor,
- Vasile cel Mare, întregul învăţăturii creştine, iar
- Theodoret,toate darurile Duhului Sfânt.

Poate există şi alte interpretări precum cea a dumneavoastră (că ar fi vorba despre călugăriţe) în Patristică, eu nu am cunoştinţă de ele...

În prealabil postat de osutafaraunu

Trebuie doar folosită logica "înduhovnicită"...

Nu exista "logica induhovnicita" ci doar credinta si har. Cel ce vorbeste, n-o face urmand o logica, fie ea si induhovnicita, ci asculta de Harul lui Dumnezeu. Filozoful pe care se baza Arie la Niceea avea o logica aparent infailibila, doar ca Sf. Spiridon la redus la tacere doar prin cateva cuvinte: "Muta sa fie gura aceluia care huleste Cuvantul Adevarului!" Putea sa amuteasca chiar el. Dar nu. Cel mai mare atu pe care-l avea Arie in "logica" lui, a fost spulberat intr-o secunda de un batran cu haine ponosite, care a aparut tarziu dupa inceperea dezbaterilor. Dupa ce, Sf Spiridon s-a rugat sa-i revina graiul filozofului, acesta n-a mai fost niciodata de partea lui Arie. Oare de ce?

... Am fost derutat de citarea a 10 versete în loc de unul singur...

Pai ce facem, ne jucam cu vorbele. Parca se punea problema nerecunoasterii Sfintei Fecioare in cadrul Bisericii, ca si milosarda si mijlocitoare, nu? In acest sens am considerat ca sunt necesare TOATE cele 10 versete. Restul conteaza mai putin.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de OmuBun

Nu exista "logica induhovnicita" ci doar credinta si har.

Bine domnule OmBun, fie cum zici matale, să rămână doar credinţa şi harul. Amin!
Eu mă gândeam că Cuvântul Domnului a fost transpus prin inspiraţie în cuvinte omeneşti tocmai pentru a recunoaşte că adevărurile dumnezeieşti nu sunt ilogice, ci sunt pline de ordine şi frumuseţe, iar Tatăl Ceresc nu e un Dumnezeu al confuziei (άκαταστασία), ci al limpezimii şi păcii (1 Cor.14,33). Dar poate că greşesc...

În prealabil postat de OmuBun

Pai ce facem, ne jucam cu vorbele. Parca se punea problema nerecunoasterii Sfintei Fecioare in cadrul Bisericii, ca si milosarda si mijlocitoare, nu?

Aşa se pare că ne jucăm cu vorbele... când e vorba doar de călugăriţele fecioare (fac această specificare aparent ilogică, deoarece se întâmplă multe în ultima vreme), când de fecioara Maria... după cum bat vânturile prielnice în pânzele proprii...

În prealabil postat de osutafaraunu

Aşa se pare că ne jucăm cu vorbele... când e vorba doar de călugăriţele fecioare (fac această specificare aparent ilogică, deoarece se întâmplă multe în ultima vreme), când de fecioara Maria... după cum bat vânturile prielnice în pânzele proprii...

Faptul ca ma numesti "domnule" sau "fratele meu bun" imi face mai mult rau decat rautatea intentionata a mesajelor. Eu sunt convins ca esti suficient de intelept ca sa intelegi clar ca nu despre "calugarite" era vorba, ci despre altceva. Aspectul cinstirii Sfintei Fecioare, deriva din cuprinsul celor 10 versete. De aici aluzia mea ca ne jucam cu vorbele. Tu, prefacandu-te ca nu intelegi mesajul in sine, aluneci, ducand discutia catre o directie din care cu siguranta ar putea iesi prost pentru toti.
In sfarsit, fie tie dupa cum doresti!

[osutafaraunu]

În prealabil postat de OmuBun

Faptul ca ma numesti "domnule" sau "fratele meu bun" imi face mai mult rau decat rautatea intentionata a mesajelor.

Spre deosebire de tine, eu te consider încă bine intenţionat şi sincer...

În prealabil postat de OmuBun

Eu sunt convins ca esti suficient de intelept ca sa intelegi clar ca nu despre "calugarite" era vorba, ci despre altceva.

Asta şi spuneam, că textul în original nu se referă la călugăriţe, fecioara Maria, ori mai ştiu eu ce... Psalmul 44 (45 în originalul ebraic) descrie o nuntă împărătească, câteva versete (atenţie, nu toate!) având şi o anumită valenţă mesianică. Desigur, aplicaţii omiletice putem face câte-n lună şi-n stele, important rămânând textul sacru în sine şi nu interpretările noastre mai mult sau mai puţin fanteziste...

[dobrin7m]

"Predică


Despre frumuseţea fiicei împăratului

Toată slava fiicei împăratului este înăuntru (Psalmul 44: 15).

Biserica lui Dumnezeu este fiica împăratului. Oricît de săracă şi de lipsită de farmec ar putea ea părea celor care o privesc cu ochiul trupesc, din afară, oricît de prigonită sau de umilită, ea este plină de strălucire regală şi de frumuseţea dinlăuntru.
Regele, Cel Care este împodobit cu frumuseţea mai mult decît fiii oamenilor (Psalmul 44: 1), dăruieşte din frumuseţea Lui şi fiicei Lui regale.
Biserica lui Dumnezeu este ca un strai al lui Hristos; Hristos sălăşluieşte întru dînsa. Nici o frumuseţe exterioară nu se poate compara cu frumuseţea cea dinăuntru, adică, cu frumuseţea lui Hristos.
Preasfînta Născătoare de Dumnezeu este fiica împăratului. Ea este îmbrăcată în haină aurită şi prea înfrumuseţată (Psalmul 44: 11). Această haină este virtutea sufletului ei. Că trebuie să înţelegem cuvîntul „haină” ca „suflet” se vede din parabola nunţii fiului de împărat. Omul care nu este îmbrăcat în haină de nuntă este izgonit de la masa împăratului şi pedepsit cu moarte (cf. Matei 22: 1l-l3). Adevărata credinţă în Dumnezeu a fost haina aurită şi prea înfrumuseţată a Preasfintei Fecioare.
Fecioria, blîndeţea, milostivirea, sfinţenia, evlavia, supunerea desăvîrşită faţă de voia lui Dumnezeu, şi toate celelalte virtuţi, au fost ca nişte alesături cusute cu fir scump pe această haină aurită.
Cu toate acestea, frumuseţea ei adevărată a fost dinăuntru, de la Domnul Hristos Care S-a ascuns în ea şi S-a născut din ea.
Sufletul fiecărui creştin credincios este ca o fiică a împăratului. Toată frumuseţea sufletului este în Hristos şi vine de la Hristos, Care este în suflet. Sufletul lipsit de Hristos Soarele Dreptăţii este întunecat şi trist, fără chip şi fără frumuseţe, precum şi lumea din care soarele trupesc ar dispărea desăvîrşit.
O Stăpîne Doamne Iisuse Hristoase, Cela ce eşti Izvorul milostivirilor şi Chivernisitorul cel iubitor de oameni al vieţilor noastre, îmbracă-ne pre noi cu straiul virtuţii, ca să nu ne aflăm goi şi acoperiţi de ruşine în Ziua înfricoşată a Judecăţii.
Căci noi Ţie ne închinăm şi pre Tine Te slăvim în veci, Amin."

Ajuta-ne Doamne sa fim mai buni si sa nu ne transformam viata intr-un continuu si permanent meci de tenis, in care sa ne straduim sa dam mai frumos cu mingea, mai maistru, mai bine tintit, minunandu-ne cat de frumos stim sa oprim mingea la fileu.

Invata-ne Doamne sa fim umili, sa fim sinceri, sa fim smeriti si sa iubim cu adevarat semenii nostrii.

[dobrin7m]

Predică

Împodobit eşti cu frumuseţea mai mult decît fiii oamenilor (Psalmul 44: 3).

Sfînta Scriptură nu atribuie nici o valoare deosebită frumuseţii fizice, şi în general nici unui lucru din cele trecătoare. De aceea oricine citeşte Sfintele Scripturi trebuie să se înarmeze cu multă atenţie şi înţelepciune, spre a şti să vadă că aparenta laudă a frumuseţii fizice are în vedere de fapt frumuseţea sufletului şi a valorilor spirituale.
Fără îndoială, frumuseţea spirituală face ca să fie minunat de atrăgător şi cel mai puţin frumos chip, tot aşa cum urîţenia sufletească urîţeşte şi cel mai frumos chip.
Prorocul David, cel care revarsă cuvînt bun din inima lui (Psalmul 44: 1), spune împăratului lui, Domnul Iisus Hristos: împodobit eşti cu frumuseţea mai mult decît fiii oamenilor.
Domnul Şi-a făurit Lui-Şi trupul Său omenesc aşa cum a dorit. Dacă ar fi dorit să Se întrupeze pe pămînt ca cel mai frumos dintre oameni, aşa ar fi şi făcut. Dar nimic din Sfintele Scripturi nu ne arată că El ar fi atras la El mulţimile prin frumuseţea Lui fizică izbitoare sau prin felul înfăţişării Lui.
El Însuşi a zis: trupul nu foloseşte la nimic (Ioan 6: 66). Prin urmare, limpede este că Prorocul David nu grăieşte aici de frumuseţea trupească a Mîntuitorului, ci de dumnezeiasca Lui frumuseţe duhovnicească. Aceasta se vede din următoarele cuvinte ale Pslamistului: revărsatu-s-a har de pe buzele Tale (Psalmul 44: 3).
Aşadar, frumuseţea Fiului lui Dumnezeu nu stă în forma buzelor gurii Lui, ci în bogăţia harului care se revarsă de pe ele. Despre Hristos grăişte şi Prorocul Isaia: nu avea nici chip, nici frumuseţe, ca să ne uităm la El, şi nici o înfăţişare, ca să ne fie drag. Dispreţuit era şi cel din urmă dintre oameni; om al durerilor şi cunoscător al suferinţei, unul înaintea Căruia să-ţi acoperi faţa; dispreţuit şi nebăgat în seamă (Isaia 53: 2-3).
Putem vedea oare un acord între David şi Isaia? Cu adevărat, putem, cuvintele lor stau într-un acord desăvîrşit. David grăieşte de frumuseţea interioară a lui Hristos, pe cînd Isaia grăieşte de umilirea şi batjocorirea Lui ca fiinţă umană exterioară. Isaia a zis că în El oamenii nu vor vedea nici chip de rege, nici de om bogat, ci vor vedea în El pe rob şi pe omul care este cunoscător al suferinţei.
O Stăpîne Doamne Iisuse Hristoase, Tu eşti mai frumos decît toţi oamenii pămînteşti şi îngerii cereşti! Slava Ta este nepieritoare iar frumuseţea Ta, fără de sfîrşit!
O Stăpîne Preablînde, îndepărtează urîţenia sufletelor noastre celor desfigurate de păcat, rugămu-ne şi ne cucerim Ţie!
Căci a Ta este toată slava şi mulţumită în veci, Amin.

O Stapane Preablande, indeparteaza uratenia sufletelor noastre celor desfigurate de pacat.
O Stapane Preablande, indeparteaza uratenia sufletelor noastre celor desfigurate de pacat.
O Stapane Preablande, indeparteaza uratenia sufletelor noastre celor desfigurate de pacat.

În prealabil postat de dobrin7m

"
Ajuta-ne Doamne sa fim mai buni si sa nu ne transformam viata intr-un continuu si permanent meci de tenis, in care sa ne straduim sa dam mai frumos cu mingea, mai maistru, mai bine tintit, minunandu-ne cat de frumos stim sa oprim mingea la fileu.

Invata-ne Doamne sa fim umili, sa fim sinceri, sa fim smeriti si sa iubim cu adevarat semenii nostrii.

Doamne-ajuta-ne si ne fereste ca nu de dispute avem nevoie, ci de inteleptire.
Foarte interesanta mi se pare varianta prezentata de Sf Nicolaie Velimirovici. Sincer, desi sunt un cautator de astfel de raspunsuri, marturisesc ca nu am avut inca vreme pentru a afla si varianta spusa de sfintii parinti in cazul acesta. Totusi, fara sa par ca ma impotrivesc acestei variante, un lucru nu mi-e foarte clar.
Asculta, fiica si vezi, si pleaca urechea ta, si uita poporul tau si casa parintelui tau. Cum am putea sa-i cerem bisericii sa-si uite "poporul" sau si "casa parintelui" sau? Eu credeam ca se face trimitere clara catre Fecioara Maria, fiica lui Ioachim si a Anei, menita sa primeasca in pantecele ei pe Mantuitorul intregii lumi (nu doar a unui singur popor).
Mai mult: in Sfintitul Paraclis al Maicii Domnului, acelasi stih ne scoate in evidenta exact acelasi lucru si nu varianta Sf. Nicolaie Velimirovici.
Mai departe:
Că a poftit Împăratul frumuseţea ta, că El este Domnul tău.
Trecand peste lipsa de talc a sensului de "poftit" pentru "fiica", tu spui (sau citezi):
Biserica lui Dumnezeu este fiica împăratului.
apoi:
Preasfînta Născătoare de Dumnezeu este fiica împăratului.
Deci metaforic ar insemna acelasi lucru. Si totusi, nu Biserica L-a zamislit pe Mantuitor, ci prin Mantuitor a aparut Biserica.
Astazi nu am timp sa caut, dar sunt convins ca putem afla si alte talmaciri ale psalmului 44, si in special a acestui fragment, din invataturile Sfintilor Parinti. Ceea ce cred eu este departe de a avea caracter sigur si nu pretind deloc asta. Vreau totusi sa ma lamuresc mai bine!