Istorii cu talc

[cristiboss56]

A primit drept mostenire o tarla cu spini pe ea.
Trebuia sa scoata spinii , pentru-a o putea lucra.

S-a dus dar , cu gand sa lucre,
dar vazu ca munca-i grea.
Atunci si-a spus in gandu-i :
"Ce-ar fi daca m-as culca ?'

Dormi dar , pana pe seara. Tot asa , zi dupa zi .
Iar timpul trecu degraba fara a se folosi .

Dupa-un timp , veni stapanul ,
care-i dete mostenirea.
Se mira vazand ca omul n-a facut nici
pregatirea .

- De ce n-ai lucrat frate , ca sa ai la toamna rod ?
- E asa de multa treaba , nu stiu daca am sa pot !

Vin aici vreau sa lucru , dar ma tem ca nu
sfarsesc .
De aceea ma ia somnul si de tot ma lenevesc .

- Fa tu zi de zi atata cat ocupi de te lungesti,
Si-ai sa vezi cum termini treaba si ce bine mai
sporesti .


*

A facut precum ii spuse si-a scapat de maracini,
Iar recolta-i fu bogata . . . aproape ca la vecini.

Din cartea : " Izvorul Indepartat "- Dorina Stoica - Editura PIM-Iasi,2011-pag.21