Cand sa ne bucuram?

[skicolour]

În prealabil postat de dobrin7m

Povestire - O fila din viata unui om

"Deodata brancadierul si asistenta medicala au intrat in salon. S-a apropiat si au intrebat: aveti obiecte metalice la dvs? A verificat prinzatoarea parului, dantura, a scos verigheta , lantisorul si m-au urcat pe patul cu rotile. Toate ca prin vis pentru ca in mintea mea era: Doamne Iisuse, Doamne Iisuse.., Doamne Iisuse.
Am ajuns in sala de operatii, lumini mari ca niste ochi imensi priveau din tavan. In mintea mea Doamne Iisuse , Doamne Iisuse.,. Doamne Iisuse.
5 oameni au inceput treaba profesional. 1,2,3 sus, pe masa de operatie. A legat o mana, a legat alta mana, cate kg aveti? A prins parul intr-o plasa. Doamne Iisuse, Doamne Iisuse... m-am trezit zambind catre cei din jurul meu. Stati bine cu capul, au spus asezand ceva sub capul meu. Da, Doamne Iisuse, Doamne Iisuse Fiul lui Dumnezeu milueste-ma pe mine pacatosul. Anestezistul a pregatit seringa, a pus cateterul in mana. Strange pumnul, desfa, strange.... Doamne Iisuse , Doamne Iisuse.....
1,2,3,4...Doamne Iisuse ......

Cineva s-a apropiat sfios si usor de capul meu fara sa vad doar sa simt. Si a inceput sa ma mangaie pe cap bland de tot, atat de bland incat nu pot explica. O pace si o fericire m-a cuprins. Si cu voce calda, feminina, minunata, ca un balsam mi-a repetat: nu e nimic, totul va trece si va fi bine. Totul va fi bine , vei fi bine, nu te speria. A continuat asa, pana cand o voce m-a strigat pe nume: Trezeste-te.
Am deschis ochii. Eram in salon, tocmai ma asezau pe patul din salon. Am zambit larg fericita, si bucuroasa. Va multumesc tuturor, va multumesc , va multumesc.

Cineva ,m-a intrebat. Cum a fost? I-am raspuns bucuroasa: minunat, extraordinar de frumos. Sunt foarte bucuroasa.
A facut ochii mari intreband-se probabil ce putea fi asa frumos si minunat intr-o sala de operatii cand esti operat.

Am intors capul spre iconita de deasupra patului: era Fecioara Maria, si in gand am multumit bucuroasa: Iti multumesc ducele meu Iisus. Iti multumesc."

Cele din povestea postata de tine, imi par parca cunoscute intrucat mi s-au intamplat partial si mie :)
Credeam in sinea mea ca este cancer, desi medicul mi-a spus inainte de operatie ca analizele arata ca nu este vorba de cancer. Am fost dusa in sala de operatii. Mi s-a pus perfuzia la mana la care aveam o bratara metanier, pe care am rugat asistentele sa mi-o lase la mana. Mi-au legat o mana, si pe cealalta, ca si cum...m-ar fi rastignit cineva (am gandit eu in sinea mea:)
Privirea imi era tinta la mana la care purtam bratara si strangand mana pumn, spuneam in sinea mea:'Doamne ramai cu mine ca mi-e frica, tine-ma de mana!' Cu acest gand am adormit in urma anesteziei. Cand m-am trezit, mana era la fel de stransa si chiar am simtit ca Cineva ma tinuse de mana tot acest timp. M-am trezit cu zambetul pe buze, ducand in deruta asistentele care credeau ca aveam acea stare euforica din cauza anestezicului :)