prin fire si prin har

[anonim30]

În prealabil postat de dobrin7m

Cumva persoana batrana bolnava este parasita, fara neam si avere, si a fost preluata de la un azil si ingrijita cu dragoste dumnezeiasca si dezinteresata de acest om minunat prin firea sa care nu vrea sa cunoasca pe Hristos? Si bineinteles persoana bolnava nu ii este neam , ci necunoscuta>?

sau este cumva parintele sau care dupa ce si-a imprastiat averea mai mult sau mai putin cumpatat, uitand ca are copii, iar acest om minunat din fire, copilul sau, l-a iertat si cu dragoste dumnezeiasca si evident dezintereseata il ingrijeste prin natura sa buna?

Evident ca este foarte greu sa ai grija de un batran bolnav , necesita multa rabdare. Insa rabdarea este alimentata de firea sa buna si dragostea sa dezinteresata?

Eu zic sa nu mai continui ca-ti faci pacate. Multumesc! Si DA, este dragoste si mila...TOTAL FARA NICI UN FEL DE INTERES.

[dobrin7m]

În prealabil postat de anonim30

Eu zic sa nu mai continui ca-ti faci pacate. Multumesc! Si DA, este dragoste si mila...TOTAL FARA NICI UN FEL DE INTERES.

Eu doar am intrebat.
Atat.

Fara nici un fel de interes material? Insa interesul se refera doar la cele materiale?
Eu doar intreb, atat.

[dobrin7m]

Dreptatea desavarsita a noastra sau virtutea atoatecuprinzatoare vine din:
1.
"Din faptele bune vizibile tuturor, săvârşite cu trupul, la vreme potrivită şi în locul
potrivit. Iată despre ce este vorba: daca îţi cere cineva de pomană, dă-i. Dacă ţi-a pricinuit
careva supărare, iartă-l. De va veni la tine un duşman, dă-i să mămânce. Când te-ai aşezat la
masă, mănâncă după pravilă şi înfrânare. A venit vremea rugăciunii - roagă-te cu evlavie şi
cum ţi s-a poruncit... Când mergi la serviciu, munceşte cu sârguinţă, şi aşa mai departe.
Orice clipă şi fiece loc îşi au faptele lor bune, pe care trebuie negreşit să le făptuiască cel ce trece
prin ele. În această privinţă, toată viaţa omului trebuie să fie lanţ neîntrerupt de fapte bune, din
momentul în care devine conştient pe această lume şi până când iese din ea...
Numai atunci va considera Domnul pe cineva că
este virtuos, când acesta va dezvolta întreg tabloul vieţii sale, asa fel încât să nu omită nici un loc
şi nici un moment în care să nu facă o faptă obligatorie pentru el în momentul şi la locul
respectiv. Stai acum aici, sprijinindu-te pe dreptatea ta, şi spune: oare aşa trăieşti tu, încât faci
întotdeauna binele şi n-ai omis niciodată un lucru obligatoriu pentru tine, şi nu ai îngăduit un
lucru bun numai pe jumătate ori chiar cu totul rău? Dacă-i aşa, bazează-te pe dreptatea ta, iar
dacă nu, caută-ţi un alt sprijin pentru mântuire!" Sf. Teofan Zavoratul

[dobrin7m]

2.2) Cea de-a doua parte, care intră în componenţa dreptăţii desăvârşite, constă din bunele
simţăminte şi dispoziţii, ascunse sub faptele săvârşite în mod văzut. Acestea sunt iubirea,
pacea, răbdarea, blândeţea, mila, stăpânirea de sine, smerenia, evlavia, renunţarea la toate şi
altele. Faptele bune săvârşite în mod văzut, ca să fie într-adevăr bune şi să slujească mântuirii,
trebuie să fie negreşit expresia unuia dintre bunele simţăminte lăuntrice; astfel încât, dacă la
baza lor nu se află un simţământ bun, de care acestea trebuie să fie însufleţite, atunci ele sunt
netrebnice şi neplăcute lui Dumnezeu. Astfel, de pildă, îndreptarea evlavioasă a minţii şi a
inimii către Dumnezeu este o dispoziţie interioară bună şi bineplăcută lui Dumnezeu.

O asemenea sumă de fapte vădite există şi pentru exprimarea fiecărui simţământ
lăuntric; de pildă, pentru exprimarea milostivirii există şapte fapte ale milei trupeşti şi şapte
fapte ale milei sufleteşti. Dar întotdeauna trebuie reţinut că ultimele, adică faptele văzute,
numai atunci au preţ, când slujesc exprimării celor dintâi, adică simţămintelor lăuntrice.

Astfel, toate faptele văzute ale cucerniciei: metaniile, rostirea de rugăciuni, mersul la biserică şi altele vor fi într-adevăr bune numai atunci, când vor sluji exprimării evlaviei noastre lăuntrice sau îndreptării evlavioase a minţii şi a inimii noastre către Dumnezeu, iar fără aceasta din urmă, ele sunt de nimic. Acelaşi lucru trebuie spus şi despre toate faptele
milostivirii, că ele numai atunci sunt într-adevăr bune, când exprimă sincera iubire frăţească
faţă de toţi, spre slava lui Dumnezeu, şi nu vreo ataşare faţă de unii, dorinţa de a poza, sau, cum se spune astăzi adesea, o dorinţă de manifestare a umanismului; aceasta este păgânism în haine creştine.

Acelaşi lucru trebuie să spunem şi despre toate celelalte fapte văzute: că adevărata lor
valoare este stabilită de dispoziţia lăuntrică... Căci altminteri se poate ca, de pildă, cu trupul să
fii în biserică, iar cu sufletul în rătăcire, cu limba să ierţi cu mărinimie, iar în inimă să
osândeşti, prin atitudinea corpului să arăţi preţuire, iar înlăuntrul tău să nutreşti dispreţ, cu
ochii, în aparenţă să nu te uiţi la feţele oamenilor, dar în suflet să te aprinzi de pofte trupeşti,
şi aşa mai departe.
Privite din afară, toate aceste fapte sunt bune, însă valoarea lor este anulată în faţa lui
Dumnezeu de simţămintele nutrite în suflet la săvârşirea lor. Ca urmare, ne putem întemeia
mântuirea pe dreptate numai atunci când putem fi încredinţaţi că toate simţămintele şi
dispoziţiile noastre sufleteşti sunt drepte şi pe placul lui Dumnezeu - şi asta nu numai pentru
un ceas-două, ci pentru toată viaţa şi fără întrerupere.
Aşadar, vino aici, cel ce vrei să-ţi întemeiezi mântuirea pe buna ta purtare, şi spune: în
spatele faptelor tale bune vădite, nu s-au strecurat niciodată simţăminte rele, care să le
murdărească?... Dacă nu (dar cine poate spune aceasta?), atunci linişteşte-te în dreptatea ta;
dar dacă s-au strecurat - aşa cum oricine trebuie să recunoască - atunci resemnează-te şi caută
o altă temelie pentru nădejdea mântuirii tale!
Sf. Teofan Zavoratul

Da, pot exista oameni buni, oameni milostivi, dezinteresaţi care ajută pe semenii lor dar care încă nu l-au aflat pe Dumnezeu. Astfel de oameni vor fi ca tâlharul care s-a mântuit în ultima clip şi care a strigat în ultima clipă a vieţii "pomeneşte-mă Doamne când voi veni în împărăţia Ta!"
Eu nu am nici cea mai mică îndoială că cea persoană nu-l va afla pe Mântuitor! Cele pe care le face le face prin voia Lui cu ajutorul Lui şi pentru El.
Oare sunt mai buni acei creştimi care nu ies din cuvântul Scripturii dar care au numai răutate, neiertare, invidie şi mândrie duhovnicească, care vând orice, care nu dau nimic gratis sau cei care trec nepăsători pe lângă cel bolnav, gol sau flămând? Eu am întâlnit şi astfel de creştini!

În prealabil postat de dobrin7m

Eu doar am intrebat.
Atat.

Fara nici un fel de interes material? Insa interesul se refera doar la cele materiale?
Eu doar intreb, atat.

Te rog să mă ierţi. Îţi admir erudiţia în ale teologiei dar mă înfior cât de rece îţi simt sufletul! Persoana care a deschis topicul cred că este muncită de o mare dilemă şi de o cumplită întrebare la care nu are încă răspuns.
Faptă bună fără credinţă sau credinţă fără fapte bune?
Să nu-mi răspunzi te rog cu citate că nu le citesc .Mie îmi place să ţin cartea în mână şi să subliniez pasajele care mă interesează. Aş vrea să simt omul din spatele monitorului

[dobrin7m]

În prealabil postat de dorinastoica14

Te rog să mă ierţi. Îţi admir erudiţia în ale teologiei dar mă înfior cât de rece îţi simt sufletul! Persoana care a deschis topicul cred că este muncită de o mare dilemă şi de o cumplită întrebare la care nu are încă răspuns.
Faptă bună fără credinţă sau credinţă fără fapte bune?
Să nu-mi răspunzi te rog cu citate că nu le citesc .Mie îmi place să ţin cartea în mână şi să subliniez pasajele care mă interesează. Aş vrea să simt omul din spatele monitorului

Nu iti raspund prin citate, ci iti raspund prin ceea ce simt.
de doua ori ai gresit in ceea ce ma priveste. In primul rand nu sunt erudita in ale teologiei, pe departe asa ceva, aici ceea ce zici ca simti te inseala. Tot ce stiu , teologic, cum spui , am invatat prin propria mea traire, fara studii, si fara scoli inalte in ale teologiei.
Mie nu imi place sa tin cartea in mana si sa subliniez ce ma intereseaza, nu am facut asta niciodata, insa ma bucur nespus sa ma las in voia lui Dumnezeu si cand e vorba de invatarea trairii crestine si sa invat ceea ce Hristos voieste sa invat nu ceea ce ma intereseaza pe mine.
Citesc de drag, fara o alegere dupa propriile mele interese si imi ascult duhovnicul care doua lucruri mi-a spus sa le fac: sa citesc Sfintii Parinti astfel avand de lucru toata viata si prin asta sa inteleg adevarata credinta ortodoxa si sa scriu aici fara sa ma las intimidata, indemnandu-ma sa fiu ca mormantul si la lauda si la ocara.

Sufletul omului fara Hristos, prin alegerea sa nu prin necunoastere este atat de murdar incat depaseste imaginatia ta. Nu degeaba un calugar atonit anonim , in Vedere duhovniceasca spunea ca in inima omului fara Dumnezeu troneaza satana cu tot alaiul ei.

Persoana care a deschis topicul nu are nici o dilema, ci ataca subtil credinta ortodoxa ceea ce bine a sezisat glykys in postarea ei.

Adevarul este crunt: un om care respinge pe Hristos, si care nu vrea in ruptul capului sa Il recunoasca, cum spune initiatoarea topicului, (deci nu e vorba de un om care nu l-a cunoscut pe Hristos, ci de un om care nu vrea sa il cunoasca) este cu adevarat un om lipsit de orice bunatate. Acest om poate face fapte bune, insa simtamintele interioare, dinlautrul sau, sunt departe de iubire, mila si bunatate.

Nu e vorba de nici o dilema: fapte fara credinta, credinta fara fapte, ci e vorba despre mantuirea unui om care face fapte bune dar nu vrea in ruptul capului sa il cunoasca pe Hristos. Ei bine acesta, in sufletul lui simtamintele cu care face faptele bune sunt samanta rautatii ce vine din insasi razvratirea impotriva lui Hristos.

Citez cuvintele initiatoarei topicului:
"P.S: Nu vreau sa incurajez in nici un fel ateismul, ci doar ma gandesc la o portita de scapare pentru cineva care nici in ruptul capului nu vrea sa creada"

Iata deci cum se exprima: cineva care nu cunoaste pe Hristos pentru ca nu vrea sa creada nici in ruptul capului si caruia doreste sa ii gaseasca o portita de scapare spre mantuire. Ati inteles? Nu vrea, pur si simplu. Ei bine, cine nu vrea este bun? Cine nu vrea sa cunoasca iubirea lui Hristos este bun?
Cine nu vrea sa cunoasca iubirea dumnezeiasca acela nu poate sa dea iubire dumnezeiasca. da iubire omeneasca, care este egoista si mandra.

Cine nu vrea sa cunoasca pe Hristos se va mantui? fie si numai prin faptele sale?

În prealabil postat de dobrin7m

Nu iti raspund prin citate, ci iti raspund prin ceea ce simt.
de doua ori ai gresit in ceea ce ma priveste. In primul rand nu sunt erudita in ale teologiei, pe departe asa ceva, aici ceea ce zici ca simti te inseala. Tot ce stiu , teologic, cum spui , am invatat prin propria mea traire, fara studii, si fara scoli inalte in ale teologiei.
Mie nu imi place sa tin cartea in mana si sa subliniez ce ma intereseaza, nu am facut asta niciodata, insa ma bucur nespus sa ma las in voia lui Dumnezeu si cand e vorba de invatarea trairii crestine si sa invat ceea ce Hristos voieste sa invat nu ceea ce ma intereseaza pe mine.
Citesc de drag, fara o alegere dupa propriile mele interese si imi ascult duhovnicul care doua lucruri mi-a spus sa le fac: sa citesc Sfintii Parinti astfel avand de lucru toata viata si prin asta sa inteleg adevarata credinta ortodoxa si sa scriu aici fara sa ma las intimidata, indemnandu-ma sa fiu ca mormantul si la lauda si la ocara.

Sufletul omului fara Hristos, prin alegerea sa nu prin necunoastere este atat de murdar incat depaseste imaginatia ta. Nu degeaba un calugar atonit anonim , in Vedere duhovniceasca spunea ca in inima omului fara Dumnezeu troneaza satana cu tot alaiul ei.

Persoana care a deschis topicul nu are nici o dilema, ci ataca subtil credinta ortodoxa ceea ce bine a sezisat glykys in postarea ei.

Adevarul este crunt: un om care respinge pe Hristos, si care nu vrea in ruptul capului sa Il recunoasca, cum spune initiatoarea topicului, (deci nu e vorba de un om care nu l-a cunoscut pe Hristos, ci de un om care nu vrea sa il cunoasca) este cu adevarat un om lipsit de orice bunatate. Acest om poate face fapte bune, insa simtamintele interioare, dinlautrul sau, sunt departe de iubire, mila si bunatate.

Nu e vorba de nici o dilema: fapte fara credinta, credinta fara fapte, ci e vorba despre mantuirea unui om care face fapte bune dar nu vrea in ruptul capului sa il cunoasca pe Hristos. Ei bine acesta, in sufletul lui simtamintele cu care face faptele bune sunt samanta rautatii ce vine din insasi razvratirea impotriva lui Hristos.

Citez cuvintele initiatoarei topicului:
"P.S: Nu vreau sa incurajez in nici un fel ateismul, ci doar ma gandesc la o portita de scapare pentru cineva care nici in ruptul capului nu vrea sa creada"

Iata deci cum se exprima: cineva care nu cunoaste pe Hristos pentru ca nu vrea sa creada nici in ruptul capului si caruia doreste sa ii gaseasca o portita de scapare spre mantuire. Ati inteles? Nu vrea, pur si simplu. Ei bine, cine nu vrea este bun? Cine nu vrea sa cunoasca iubirea lui Hristos este bun?
Cine nu vrea sa cunoasca iubirea dumnezeiasca acela nu poate sa dea iubire dumnezeiasca. da iubire omeneasca, care este egoista si mandra.

Cine nu vrea sa cunoasca pe Hristos se va mantui? fie si numai prin faptele sale?

Am binecuvântarea duhovnicului pentru a scrie.
Nu scriu decât despre cele trăite de mine.
Când nu-l cunoşteam pe Iisus Hristos el era cu mine. El cunoştea toate câte eu nu ştiam că le voi lucra şi mă ţine de mână fără ca eu să fiu conştientă de acesta.

[dobrin7m]

În prealabil postat de dorinastoica14

Am binecuvântarea duhovnicului pentru a scrie.
Nu scriu decât despre cele trăite de mine.
Când nu-l cunoşteam pe Iisus Hristos el era cu mine. El cunoştea toate câte eu nu ştiam că le voi lucra şi mă ţine de mână fără ca eu să fiu conştientă de acesta.

Nici nu mi-am pus vreodata problema daca ai sau nu binecuvantare de a scrie. Chiar nu v-am analizat in taina sa vad cum va e sufletul , si nici nu indraznesc sa fac asta cu nimeni pentru ca am eu de lucru destul sa ma cunosc pe mine insumi si nu as vrea cumva ca facand o astfel de analiza cu cineva sa gresesc, pacatuind.

Topicul lui Florin oltean "cunoaste-te pe tine insuti" nu a starnit interes mai deloc insa aici este cheia cunoasterii pacatelor proprii.

Oamenii cauta prietenia celor asemenea lor ca doar cine se aseamana se aduna. Omul nu face prietenie cu cel ce il ocareste dar face prietenie cu cel ce il lauda. Si asa ajung prieteni buni, si sunt chiar foarte buni, dezvolta prietenii frumoase, insa pierd din vedere un singur lucru: ca isi alimenteaza reciproc vanitatea , mandria si slava desarta.
Ajungand sa imi cunosc bine tainitile sufletului meu, am vazut ca atunci cand am lasat apropierea sa se produca, invariabil a venit lauda: cat de frumos scrii, ce suflet frumos ai, cat de frumos ti-ai crescut copiii, ce frumos te porti, ce minunata esti, suficient ca in fundul inimii sa se strecoare slava desarta si mandria si iubirea de sine.
Daca am vazut cat de ticaloasa sunt, am decis sa ma pedepsesc singura inainte de a ajunge la judecata lui Dumnezeu. asadar suflet ticalos stai singur si roaga-te la Dumnezeu sa iti ierte pacatele. Sigur exista riscul sa fii catalogat drept rece si nemilos. Insa ce conteaza judecata lumeasca in fata judecatii lui Dumnezeu?

Am mai spus-o, fa manastire in suflet, si nu lasa sa te atinga forfota si galceava lumii.
De aceea am primit sfatul de la parintele meu sa fiu ca mormantul. Si asa voi fi, decat sa imi pierd sufletul.

[iustin10]

>> dobrin :
Ma scuzi ca ma amestec in raspunsul tau catre dorina si ca in general scriu in contradictoriu cu tine. Dar am avut si mesaje in care te am laudat. E frumos ca ,cauti in tine resorturile care te fac sa intreprinzi o actiune sau alta.E frumos ca iti dai seama ca problema,precum si amagirea este doar in noi insine.Dar nu sunt de acord ca nu merita sa spui o vorba buna cuiva. Ca si cum noi am fi detinatori ai adevarului,ai unor trairi inalte,si am avea dreptul sa amaram pe altii.Acest drept il au doar sfintii ,pentru ca ei vad limpede,pentru ca au scos barna din ochiul lor. Noi,sa ne purtam fata de ceilalti,cu tot dragul,precum cu niste camarazi,care ar vrea multe,dar pot putine.
De fapt vroiam sa reluam tema acestui topic. Pentru mine e important sa stabilesc care e adevarul. Mi se pare urat in fata lui Hristos sa afirmam ca nu faptele bune mantuiesc,odata ce El a lasat deoparte orice alte pretentii si stachete ,si nu ne-a cerut decat atat :cine iubeste pe ceilalti pe Mine ma iubeste. El stia ca nu putem ajunge altfel la dragostea fata de Dumnezeu,si ne-a dat aceasta cale,aparent mai mica,sa iubim intai pe aproapele ,DAR , prin aceasta simtindu-l si pe Dumnezeu .As revenii la exemplul cu vrajmasii, adica la faptul ca Iisus cere sa iubim pe vrajmasi. Nu e suficient,e doar o prima aetapa.A 2 a etapa este sa constientizam ca si "Dumnezeu da ploaia Sa si peste cei drepti,si peste cei nedrepti" . Deci nu sunt pentru faptel;e goale,fara semnificatie,ci sunt pentru faptele prin care descoperim pe cel de langa noi-> pe noi-> pe Dumnezeu.
De aceea nu cred ca exista fapta buna,cu adevarat buna,fara ca ea sa apropie pe cel care o face -> de sine-> de ceilalti-> de Dumnezeu. De aceea cred ca nu e bine pentru noi sa dezbracam faptele celorlati, de ceea ce nu cunoastem,adica trairea lor interioara,si astfel sa devenim niste judecatori reci ai lor . Nu va lasati inselati de cuvinte simpliste,in genul : acela face fapte, dar e impotriva recunoasterii lui Dumnezeu,caci nu stiti ce e in inima lui,si ce va fi pina la urma cu el. Petru a spus "Doamne du-te de la mine caci sunt un om pacatos" ,si a devenit apoi intaiul dintre apostoli.
Cel ce are iubirea in suflet,si o are cu putere,acela va ajunge negresit ,mai devreme sau mai tarziu la Dumnezeu. Cel ce nu iubeste ,chiar daca s-ar acoperi de carti,chai de si ar da trupul sa fie ars,asa cum zice si apostolul Pavcel in imnul iubirii din corinteni, 'nimic nu ii foloseste," "e ca o arama sunatoare"
Pe mine ma intereseaza mai mult partea a 2 a a acestei probleme.Adica de ce ortodoxia vine si imbogateste invataturile lui Hristos,si adauga la acestea ,invatatura harului si a dobandirii lui prin taine. Dar niciodata nu as exclude invatatura primara a lui hristos ,doar pt ca asa zic sau inteleg unii ortodoxi mai noi sau mai vechi. Pentru ca sunt convins ca nu se excl;ud. Si eu cred in valorile ortodoxe,sunt convins ca sunt un ajutor pretios,si o treapta superioara a desavarsirii noastre. Insa de fromulari exclusiviste:acela se va mantui acela nu,ma feresc .Incerc intradevar sa includ,nu sa exclud