prin fire si prin har

[dobrin7m]

În prealabil postat de anonim30

O! Daca ai stii cat gresesti!
Persoana de care am spus ca nu vrea in ruptul capului sa-L recunoasca pe Hristos, s-a inhamat de ceva ani la o fapta mareata, pe care eu una recunosc, nu stiu cum as fi fost in stare sa-i fac fata. Este buna prin fire, in timp ce eu...nenorocita, cu harul lui Dumnezeu mai vad, din cand in cand, cate o sclipire din ceea ce ar trebui trait in viata autentica crestineasca. Fara El, eu nu as fi in stare de nimic bun...de absolut nimic. Si credeti-ma cand spun asta, caci ma cunosc. Sunt la inceput de drum, in perioada de curatie sufleteasca, nevrednica sa primesc un dar de o mai mare intensitate.
Ea insa, ingrijeste o persoana batrana bolnava, care depinde absolut in toate de ea, de ani...asa cum spuneam. Si nu-i lucru usor!

Cumva persoana batrana bolnava este parasita, fara neam si avere, si a fost preluata de la un azil si ingrijita cu dragoste dumnezeiasca si dezinteresata de acest om minunat prin firea sa care nu vrea sa cunoasca pe Hristos? Si bineinteles persoana bolnava nu ii este neam , ci necunoscuta>?

sau este cumva parintele sau care dupa ce si-a imprastiat averea mai mult sau mai putin cumpatat, uitand ca are copii, iar acest om minunat din fire, copilul sau, l-a iertat si cu dragoste dumnezeiasca si evident dezintereseata il ingrijeste prin natura sa buna?

Evident ca este foarte greu sa ai grija de un batran bolnav , necesita multa rabdare. Insa rabdarea este alimentata de firea sa buna si dragostea sa dezinteresata?