prin fire si prin har

[dobrin7m]

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Rugaciune sa fie sa intelegem porunca iubirii si rugaciune sa fie ca sa scriem cu duh bun.

Pune intotdeauna gandul bun inaintea gandului celui rau mai ales daca este vorba de aproapele. Nu judeca dupa fata pe om cu gandurile cele rele, ca nu dai dovada de iubire de aproapele. Lasa pe Dumnezeu sa judece pe cel nemilos. Nu judeca omul care respecta Legea Domnului - ca fariseu, ca nu stii cum e, ci stie doar Dumnezeu, ca sa nu fi tu judecat de neiubire de aproapele. Ca chiar de ai stii ca este asa si tot nu ai voie sa il judeci ca tot iubire de neaproapele este.

Adevarata iubire de aproapele vine din iubirea de Dumnezeu pentru ca de aceea Dumnezeu ne-a spus ca cea dintai porunca este sa iubesti pe Dumnezeu cu toata fiinta ta si ce-a dea doua este sa iubesti aproapele ca pe tine insuti ca de ar fi fost invers Dumnezeu le-ar fi dat invers. Insa la Dumnezeu este dreptatea.

Cu adevarat ca daca nu iubesti pe Dumnezeu nu vei stii cum sa iubesti aproapele corect si bine adica dumenzeieste. Insa daca nu exista iubire de Dumnezeu sa iubesti aproapele asa cum stii, stamb, si limitat ca atunci aproapele se va ruga pentru tine si pentru necredinta ta. Prin rugaciunile aproapelui capeti credinta si indurare de la Dumnezeu cu voia Domnului atunci cand va sa fie. Ca la Dumnezeu este a da si a lua dupa cum de la Dumnezeu este viata si moartea.

Omul care iubeste aproapele dar nu iubeste pe Dumnezeu, are iubire din fire mostenita de la neamul sau care a fost credincios. Ca asa face Dumnezeu dreptatea ca unii binecredinciosi sa duca virtutile in neam. Pentru ca asa cum pacatul se rasfrange in neam asa se rasfrange si virtutea. Nu degeaba un monah aduce binecuvantare pana la 7 generatii in familia sa.
Insa omul neiubitor de Dumnezeu are si pacatul neiubirii de Dumnezeu care poate veni din ispita diavolului sau poate veni si el din neam. Ca nu tot neamul unui om este binecredincios.

Bine ar fi ca rugaciunile noastre pentru aproapele sa prisoseasca ca sa nu prinda cumva vremea sfarsitului pe vreun aproape de al nostru necredincios. Ca daca vremea este trecuta nu o mai putem intoarce. Ca Dumnezeu nu mantuie pentru virtutile din fire (care sunt stricacioase) ci pentru virtutile din Duhul Sfant ca de aceea trebuie sa capatam firea cea noua si sa dezbracam omul cel vechi. Ca nu poti sa te dezbraci de omul vechi si imbraci pe omul cel nou si curat, fara de Dumnezeu. Ca fara Dumnezeu nimic nu putem face. Cu Dumnezeu putem imbraca firea dumnezeiasca iar fara Dumnezeu ramanem cu firea cea lumeasca care este stricacioasa.

Omul care iubeste din fire este schimbator, asa cum firea este schimbatoare si chiar daca astazi arata iubire mare, fara Dumnezeu , maine se poate schimba in ura mare. ca nedorind pe Dumnezeu si rugaciunea, cade usor in pacat pentru ca se lasa condus de miscarile inimii si de carnea lui.

Si ca sa arat mai minunat si mai bine ce inseamna aceasta aduc un alt cuvant care este vrednic si pe langa care cuvantul meu este plapand , si mic si nevrednic.

"Să nu crezi, preaiubite frate, că porunca iubirii de aproapele a fost prea apropiată inimii noastre căzute: porunca este duhovnicească, iar pe inima noastră au pus stăpânire trupul şi sângele; porunca este nouă, iar inima noastră -veche.
Iubirea noastră firească a fost vătămată de cădere; ea trebuie omorâtă -Hristos o porunceşte - pentru a putea agonisi din Evanghelie iubire sfântă către aproapele, iubire în Hristos.

Însuşirile omului nou trebuie să fie toate noi; nici o însuşire veche nu i se potriveşte.

Căderea a supus inima stăpânirii sângelui şi, prin mijlocirea sângelui, stăpânirii stăpânitorului acestui veac. Evanghelia slobozeşte inima din această robie, din această silnicie, şi o aduce sub călăuzirea Sfântului Duh.
Sfântul Duh ne învaţă să iubim pe aproapele în chip sfânt.

Iubirea aprinsă, hrănită de Sfântul Duh este foc. Prin acest foc se stinge focul iubirii fireşti, trupeşti, stricate de căderea în păcat. (Scara, Cuvântul 15, cap. 3).

"Cel ce spune că poate avea pe amândouă aceste iubiri se amăgeşte pe sine însuşi", a spus Sfântul Ioan Scararul (Cuvântul 3, cap. 16).(si fireasca si dumenzeiasca)

Adevărata iubire de aproapele se întemeiază pe credinţa în Dumnezeu, "Ca toţi să fie una", a strigat Mântuitorul lumii către Părintele Sau, "după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una" (Ioan 17, 21)
" Sfantul Ignatie Brianceaninov

in incheiere as vrea doar sa adaug ceva legat de citatul Sf. Ioan Scararul. Cand primim pe Dumnezeu si ne schimbam firea, nu mai ramane nimic din firea veche deci iubirea acea fireasca si omeneasca este arsa de focul iubirii aprinse, hranita de Duhul Sfant. Pentru ca asa cum dumnezeirea nu este amestecata cu pacat asa si iubirea dumnezeiasca nu se amesteca cu iubirea omeneasca si fireasca.
Iertat sa imi fie cuvantul , celor care au mult umanism modern si ca nu cumva sa credeti ca daca nu va impartasesc ideile nu va iubesc. Ca vreau sa invat si sa respect de la Domnul porunca iubirii de aproapele care pentru mine inseamna tot deci aproapele meu nu este doar copilul meu sau mama mea ci sunteti voi toti oamenii care ingaduie Domnul sa ii cunosc si pe care nu ii cunosc.

cea mai mare dovada a iubirii de Dumnezeu este ati incredinta casnicii si apropiatii in mana Domnului.
A avea incredere in grija lui Dumnezeu pentru ei mai mare decat incredere in grija ta pentru ei. Si a te ruga ca Dumnezeu sa le poarte de grija.
Asadar sa incredintam in mainile Domnului pe dragii nostri cu rugaciunile noastre si atunci Dumnezeu va avea grija de ei.

[anonim30]

În prealabil postat de dobrin7m

cea mai mare dovada a iubirii de Dumnezeu este ati incredinta casnicii si apropiatii in mana Domnului.
A avea incredere in grija lui Dumnezeu pentru ei mai mare decat incredere in grija ta pentru ei. Si a te ruga ca Dumnezeu sa le poarte de grija.
Asadar sa incredintam in mainile Domnului pe dragii nostri cu rugaciunile noastre si atunci Dumnezeu va avea grija de ei.

În prealabil postat de dobrin7m

Nu ne ramane decat rugaciunea. Sa ne rugam cu ardoare ca Dumnezeu sa ne invete sa iubim si sa ne rugam cu ardoare sa daruiasca si credinta celor ce nu cred.
Asta trebuie sa faci draga doamna, sa te rogi cu lacrimi fierbinti lui Dumnezeu ca acest om care vad ca iti este drag sa inceapa sa creada. Si aceasta se va face cu voia lui Dumnezeu si datorita rugaciunilor dvs.
Spor in rugaciune si nadejde la Domnul!
__________________

În prealabil postat de dobrin7m

Sigur. Insa toti cu nadejde in Domnul tanjim la asta.
Rugati-va staruitor si cu rabdare pentru cel drag al dvs ca sa creada, si adaugati rugaciunii dvs si rugaciunile pentru toti oamenii care nu cred. Intreiti rugaciunile dvs si pentru ei si va da rod intreit.

De ceva vreme m-a tot gandesc la calugarie si pot spune ca desi poate ca deschiderea acestui thread a fost, poate, o greseala din partea mea, finalitatea ca si efect asupra mea este acela de a mai fi facut un pas catre aceasta cale. M-a gandesc si eu la cele spuse de tine mai sus, lucruri care pana acum, printre altele, m-au retinut (credinta insuficint de puternica incat sa las toate, total, in purtarea Lui de grija).
N-am primit inca luminare de la Domnul, dar rugati-va fratilor si pentru mine sa ajung ca odata sa-L urmez pe El cu toata inima.

Domnul lucreaza prin oameni. M-as putea gandi oare ca Domnul mi-a vorbit prin aceste cuvinte, toate cele de mai sus? Of, de-as putea fi in stare sa aud glasul Lui…

[dobrin7m]

În prealabil postat de anonim30

De ceva vreme m-a tot gandesc la calugarie si pot spune ca desi poate ca deschiderea acestui thread a fost, poate, o greseala din partea mea, finalitatea ca si efect asupra mea este acela de a mai fi facut un pas catre aceasta cale. M-a gandesc si eu la cele spuse de tine mai sus, lucruri care pana acum, printre altele, m-au retinut (credinta insuficint de puternica incat sa las toate, total, in purtarea Lui de grija).
N-am primit inca luminare de la Domnul, dar rugati-va fratilor si pentru mine sa ajung ca odata sa-L urmez pe El cu toata inima.

Domnul lucreaza prin oameni. M-as putea gandi oare ca Domnul mi-a vorbit prin aceste cuvinte, toate cele de mai sus? Of, de-as putea fi in stare sa aud glasul Lui…

Da, Domnul lucreaza prin oameni. Asta este o certitudine.

Daca ai spori credinta suficient de mult , atunci cand te pui cu rugaciune la Domnul iti va da discernamantul. Tot ce trebuie sa faci este sa ai credinta tare si trezvia mintii. Acestea doua cern gandurile ca printr-o sita pana va ajunge sa ramana pe sita margaritarele.

Insa Domnul lucreaza si in noi.
La inceput glasul Domnului este constiinta. Si fiindca suntem pacatosi, constiinta de obicei ne cearta. Pe masura ce ne curatim , ne indreptam si ascultam, distingem clar gandurile bune ce vin de la Domnul. iar pe cele rele le respingem cu ura, asa cum trebuie sa uram pacatul.
Duhul lui Dumnezeu vine si cerceteaza apoi sufletul omului, si se face simtit insa nu ramane in om decat atunci cand ajunge la despaimire. pana atunci vine, il simti, te cercetaza si iti da picatura de nadejde si sporire de credinta si pleaca. te lasa, te muncesti, cazi , te ridici, si daca esti statornic in credinta si rabdator in incercari iarasi vine. uneori nu vine mult timp, acesta este semn de cadere, Cu cat nu vine mai mult timp cu atat caderea a fost mai mare. Aceasta este masura caderii.

Unii oameni deznadajduiesc inainte devreme ca spun ca nu le vorbeste Dumnezeu si cad. Asta fiindca nu au rabdare si statornicie in credinta. Sunt ca valul care se apropie si se departeaza, uneori valul apropierii e mai mic decat valul departarii si deznadajduie. Altii salveaza deznadejdea cu inchipuirea. Dar aceasta nu este adevarul. Insa totul e simplu, curat si frumos. Rabdare si statornicie cu rugaciune la Domnul, asa se sporeste credinta.

Vorbim aici ca asa a ingaduit Dumnezeu. Ca doar Dumnezeu le stie pe toate. Deci stie si de noi.
Ceea ce vine de la Dumnezeu ajunge la sufletul omului, il starneste , il rascoale spre credinta si spre El chiar daca vine prin gura unui om.


Ca sa alegi calugaria trebuie sa simti in tine o dorinta arzatoare ca si cum nu poti trai altfel. indiferent de indoielile care vin in minte, ca asa trebuie sa vina, ca sa ne intareasca, tot la dorinta arzatoare te intorci.
Si trebuie sa fie staruitoare si statornica ca sa fie adevarata chemare. este o dorinta ce o simti in tine si care nu se desprinde de tine orice ai face. Ca un om indragostit care nu poate trai fara iubirea lui. Asa si aici, sa simti ca doresti asta cu sufletul tau si sa simti asta continuu, mereu. Sa fii ca un bolnav care tanjeste dupa viata sanatoasa, asa sa fie dorinta ta dupa viata calugareasca. Si atunci cu siguranta asta este calea ta.

[dobrin7m]

Draga mea, te gandesti ca daca te duci acolo unde tanjeste sufletul tau, cel drag tie care este necredincios se pierde. de aceea ai incercat sa afli daca se mantuie prin iubirea din fire.
El are nevoie de rugaciunile tale pentru a dobandi credinta care este mai tare decat prezenta.

va trebui sa te gandesti ca ai doua alegeri:
- ramanand langa cel drag,
- mergand acolo unde sufletul tanjeste

ca sa poti face o alegere buna, cu rugaciune la Domnul sa fii. Insa vin cu un cuvant la tine sa iti spun: de este sot cel drag tie, nu se cuvine sa parasesti corabia cununiei ci alaturi sa fii cu dragoste si rugaciune si nadejde in Domnul si prin tine se va mantui si el. Ca de va fi sa fie menirea ta sa fii acolo unde sufletul tanjeste, apai Domnul arata asta si asa va fi. Ca ce vrea Domnul se infaptuie. de aceea zice Sfantul sa va lasati in voia Domnului si facase voia Lui.
Dar de nu este sot, atunci tine minte, ca omul are doua cai in mantuire: casatoria in lume sau calugaria. Si daca sufletul tanjeste dupa viata calugareasca atunci sa nu te temi sa incredintezi pe cel drag in mainile Domnului. Pentru ca cine are mai bine grija de cei dragi ? Nici noi nu putem avea grija asa de bine cum Domnul are. ca de punem nadejde in noi mai mult decat in Domnul ce indreptatire mai avem la Domnul?

Insa toate acestea cu cuviinta sa le vorbesti cu duhovnicul tau care stie sufletul tau mai bine ca mine si te va ajuta sa iei hotararea cea dreapta.

Dumnezeu sa aiba grija de tine si de toti ai tai!

Imi pare devreme, sa ma iertati, imi pare prea devreme...
Nu ma refer la timp, la varste, ci la gradul de cufundare in salbaticia dinlauntru, pe care, vai, nu o vad din aceste postari...

Unde e sangele? Unde e tipatul? Urletul lupului injunghiat... unde e?

pana si poezia unor moderni e tipat
daramite glasul celui chemat ....

Sa ne fereasca Bunul Dumnezeu de inselare!

[dobrin7m]

În prealabil postat de ioan cezar

Imi pare devreme, sa ma iertati, imi pare prea devreme...
Nu ma refer la timp, la varste, ci la gradul de cufundare in salbaticia dinlauntru, pe care, vai, nu o vad din aceste postari...

Unde e sangele? Unde e tipatul? Urletul lupului injunghiat... unde e?

pana si poezia unor moderni e tipat
daramite glasul celui chemat ....

Sa ne fereasca Bunul Dumnezeu de inselare!

Prea devreme gradul de cufundare in salbaticia dinlauntru, care de fapt nu este ca nu o vedeti?

Daca ar fi sange, si tipat si urlet in relatia cu semenii nostri am fii prooroci. dar nu suntem, cum nu suntem nici nebuni dupa Hristos. ca aceasta cale nu este data oricui.

Iar gradul cufundarii este calauzit de Dumnezeu. N-ati citit cum unii monahi din Sfantul Munte tanguiau o viata intreaga dupa Duhul Sfant cufundandu-se si cufundandu-se, iar altul dupa o luna se invredniceau? oare ajungeau acestia la cel mai mare grad de cufundare?

Nu mi se cuvine mie sa masor gradul de cufundare al omului de langa mine, ca sa nu cad in invidie. ca sunt pacatoasa si nu am voie decat sa ma uit inlauntrul meu ca sa nu pacatuiesc. Si nici gradul meu de cufundare nu il masor ca am incredere in Domnul si las pe el sa ma calauzeasca. ca de intreprind singura astfel de masuratori, cand ajung acolo, in miezul miezului si descopar "perdeaua dupa care troneaza satana si vreau sa il alung nu am putere. ca fara Dumnezeu nu pot nimic sa fac." (Vedere duhovniceasca - Un calugar atonit deznadajduit)

Fereasca Dumnezeu sa cadem in inselare. Insa m-a invatat duhovnicul meu ca tot ce vine cu tulburare, si rau, cu agitatie si neliniste, inlauntrul meu, nu e de la Domnul ci inselare. precum si tot gandul care este impotriva invataturilor lui Dumnezeu si de indemn de incalcare a poruncilor Lui tot inselare se numeste. Precum si tot gandul rau ce vine impotriva aproapelui tot inselare este. Fie ca este el si numai ca o adiere. Si tot duhovnicul meu m-a invatat sa ma apar de inselare cu rugaciunea si psaltirea si cu numele Lui mereu.

[dobrin7m]

tot duhovnicul meu m-a invatat sa incerc sa vad duhul cu care un om vorbeste. Si sa vad de este acesta bun de la Dumnezeu sau nu este bun. Si mi-a spus asa: daca omul vorbeste de Dumnezeu si nu incalca Legea si Poruncile , daca nu huleste si ne indeamna la credinta dreapta, la citire de Scriptura si Psaltire, daca este si traitor adevarat atunci acela are duh bun.

Eu cand v-am citit postarile asta am vazut la dvs. Ca vorbiti de Dumnezeu, ca nu incalcati Legea, ca nu huliti, ca indemnati la credinta dreapta si la citire de Scriptura si Psaltire si m-am bucurat. Slava lui Dumnezeu pentru toate si pentru crestinii buni pe care Domnul randuie sa ii intalnim!