prin fire si prin har

[anonim30]

În prealabil postat de dobrin7m

cea mai mare dovada a iubirii de Dumnezeu este ati incredinta casnicii si apropiatii in mana Domnului.
A avea incredere in grija lui Dumnezeu pentru ei mai mare decat incredere in grija ta pentru ei. Si a te ruga ca Dumnezeu sa le poarte de grija.
Asadar sa incredintam in mainile Domnului pe dragii nostri cu rugaciunile noastre si atunci Dumnezeu va avea grija de ei.

În prealabil postat de dobrin7m

Nu ne ramane decat rugaciunea. Sa ne rugam cu ardoare ca Dumnezeu sa ne invete sa iubim si sa ne rugam cu ardoare sa daruiasca si credinta celor ce nu cred.
Asta trebuie sa faci draga doamna, sa te rogi cu lacrimi fierbinti lui Dumnezeu ca acest om care vad ca iti este drag sa inceapa sa creada. Si aceasta se va face cu voia lui Dumnezeu si datorita rugaciunilor dvs.
Spor in rugaciune si nadejde la Domnul!
__________________

În prealabil postat de dobrin7m

Sigur. Insa toti cu nadejde in Domnul tanjim la asta.
Rugati-va staruitor si cu rabdare pentru cel drag al dvs ca sa creada, si adaugati rugaciunii dvs si rugaciunile pentru toti oamenii care nu cred. Intreiti rugaciunile dvs si pentru ei si va da rod intreit.

De ceva vreme m-a tot gandesc la calugarie si pot spune ca desi poate ca deschiderea acestui thread a fost, poate, o greseala din partea mea, finalitatea ca si efect asupra mea este acela de a mai fi facut un pas catre aceasta cale. M-a gandesc si eu la cele spuse de tine mai sus, lucruri care pana acum, printre altele, m-au retinut (credinta insuficint de puternica incat sa las toate, total, in purtarea Lui de grija).
N-am primit inca luminare de la Domnul, dar rugati-va fratilor si pentru mine sa ajung ca odata sa-L urmez pe El cu toata inima.

Domnul lucreaza prin oameni. M-as putea gandi oare ca Domnul mi-a vorbit prin aceste cuvinte, toate cele de mai sus? Of, de-as putea fi in stare sa aud glasul Lui…

[dobrin7m]

În prealabil postat de anonim30

De ceva vreme m-a tot gandesc la calugarie si pot spune ca desi poate ca deschiderea acestui thread a fost, poate, o greseala din partea mea, finalitatea ca si efect asupra mea este acela de a mai fi facut un pas catre aceasta cale. M-a gandesc si eu la cele spuse de tine mai sus, lucruri care pana acum, printre altele, m-au retinut (credinta insuficint de puternica incat sa las toate, total, in purtarea Lui de grija).
N-am primit inca luminare de la Domnul, dar rugati-va fratilor si pentru mine sa ajung ca odata sa-L urmez pe El cu toata inima.

Domnul lucreaza prin oameni. M-as putea gandi oare ca Domnul mi-a vorbit prin aceste cuvinte, toate cele de mai sus? Of, de-as putea fi in stare sa aud glasul Lui…

Da, Domnul lucreaza prin oameni. Asta este o certitudine.

Daca ai spori credinta suficient de mult , atunci cand te pui cu rugaciune la Domnul iti va da discernamantul. Tot ce trebuie sa faci este sa ai credinta tare si trezvia mintii. Acestea doua cern gandurile ca printr-o sita pana va ajunge sa ramana pe sita margaritarele.

Insa Domnul lucreaza si in noi.
La inceput glasul Domnului este constiinta. Si fiindca suntem pacatosi, constiinta de obicei ne cearta. Pe masura ce ne curatim , ne indreptam si ascultam, distingem clar gandurile bune ce vin de la Domnul. iar pe cele rele le respingem cu ura, asa cum trebuie sa uram pacatul.
Duhul lui Dumnezeu vine si cerceteaza apoi sufletul omului, si se face simtit insa nu ramane in om decat atunci cand ajunge la despaimire. pana atunci vine, il simti, te cercetaza si iti da picatura de nadejde si sporire de credinta si pleaca. te lasa, te muncesti, cazi , te ridici, si daca esti statornic in credinta si rabdator in incercari iarasi vine. uneori nu vine mult timp, acesta este semn de cadere, Cu cat nu vine mai mult timp cu atat caderea a fost mai mare. Aceasta este masura caderii.

Unii oameni deznadajduiesc inainte devreme ca spun ca nu le vorbeste Dumnezeu si cad. Asta fiindca nu au rabdare si statornicie in credinta. Sunt ca valul care se apropie si se departeaza, uneori valul apropierii e mai mic decat valul departarii si deznadajduie. Altii salveaza deznadejdea cu inchipuirea. Dar aceasta nu este adevarul. Insa totul e simplu, curat si frumos. Rabdare si statornicie cu rugaciune la Domnul, asa se sporeste credinta.

Vorbim aici ca asa a ingaduit Dumnezeu. Ca doar Dumnezeu le stie pe toate. Deci stie si de noi.
Ceea ce vine de la Dumnezeu ajunge la sufletul omului, il starneste , il rascoale spre credinta si spre El chiar daca vine prin gura unui om.


Ca sa alegi calugaria trebuie sa simti in tine o dorinta arzatoare ca si cum nu poti trai altfel. indiferent de indoielile care vin in minte, ca asa trebuie sa vina, ca sa ne intareasca, tot la dorinta arzatoare te intorci.
Si trebuie sa fie staruitoare si statornica ca sa fie adevarata chemare. este o dorinta ce o simti in tine si care nu se desprinde de tine orice ai face. Ca un om indragostit care nu poate trai fara iubirea lui. Asa si aici, sa simti ca doresti asta cu sufletul tau si sa simti asta continuu, mereu. Sa fii ca un bolnav care tanjeste dupa viata sanatoasa, asa sa fie dorinta ta dupa viata calugareasca. Si atunci cu siguranta asta este calea ta.

[dobrin7m]

Draga mea, te gandesti ca daca te duci acolo unde tanjeste sufletul tau, cel drag tie care este necredincios se pierde. de aceea ai incercat sa afli daca se mantuie prin iubirea din fire.
El are nevoie de rugaciunile tale pentru a dobandi credinta care este mai tare decat prezenta.

va trebui sa te gandesti ca ai doua alegeri:
- ramanand langa cel drag,
- mergand acolo unde sufletul tanjeste

ca sa poti face o alegere buna, cu rugaciune la Domnul sa fii. Insa vin cu un cuvant la tine sa iti spun: de este sot cel drag tie, nu se cuvine sa parasesti corabia cununiei ci alaturi sa fii cu dragoste si rugaciune si nadejde in Domnul si prin tine se va mantui si el. Ca de va fi sa fie menirea ta sa fii acolo unde sufletul tanjeste, apai Domnul arata asta si asa va fi. Ca ce vrea Domnul se infaptuie. de aceea zice Sfantul sa va lasati in voia Domnului si facase voia Lui.
Dar de nu este sot, atunci tine minte, ca omul are doua cai in mantuire: casatoria in lume sau calugaria. Si daca sufletul tanjeste dupa viata calugareasca atunci sa nu te temi sa incredintezi pe cel drag in mainile Domnului. Pentru ca cine are mai bine grija de cei dragi ? Nici noi nu putem avea grija asa de bine cum Domnul are. ca de punem nadejde in noi mai mult decat in Domnul ce indreptatire mai avem la Domnul?

Insa toate acestea cu cuviinta sa le vorbesti cu duhovnicul tau care stie sufletul tau mai bine ca mine si te va ajuta sa iei hotararea cea dreapta.

Dumnezeu sa aiba grija de tine si de toti ai tai!

Imi pare devreme, sa ma iertati, imi pare prea devreme...
Nu ma refer la timp, la varste, ci la gradul de cufundare in salbaticia dinlauntru, pe care, vai, nu o vad din aceste postari...

Unde e sangele? Unde e tipatul? Urletul lupului injunghiat... unde e?

pana si poezia unor moderni e tipat
daramite glasul celui chemat ....

Sa ne fereasca Bunul Dumnezeu de inselare!

[dobrin7m]

În prealabil postat de ioan cezar

Imi pare devreme, sa ma iertati, imi pare prea devreme...
Nu ma refer la timp, la varste, ci la gradul de cufundare in salbaticia dinlauntru, pe care, vai, nu o vad din aceste postari...

Unde e sangele? Unde e tipatul? Urletul lupului injunghiat... unde e?

pana si poezia unor moderni e tipat
daramite glasul celui chemat ....

Sa ne fereasca Bunul Dumnezeu de inselare!

Prea devreme gradul de cufundare in salbaticia dinlauntru, care de fapt nu este ca nu o vedeti?

Daca ar fi sange, si tipat si urlet in relatia cu semenii nostri am fii prooroci. dar nu suntem, cum nu suntem nici nebuni dupa Hristos. ca aceasta cale nu este data oricui.

Iar gradul cufundarii este calauzit de Dumnezeu. N-ati citit cum unii monahi din Sfantul Munte tanguiau o viata intreaga dupa Duhul Sfant cufundandu-se si cufundandu-se, iar altul dupa o luna se invredniceau? oare ajungeau acestia la cel mai mare grad de cufundare?

Nu mi se cuvine mie sa masor gradul de cufundare al omului de langa mine, ca sa nu cad in invidie. ca sunt pacatoasa si nu am voie decat sa ma uit inlauntrul meu ca sa nu pacatuiesc. Si nici gradul meu de cufundare nu il masor ca am incredere in Domnul si las pe el sa ma calauzeasca. ca de intreprind singura astfel de masuratori, cand ajung acolo, in miezul miezului si descopar "perdeaua dupa care troneaza satana si vreau sa il alung nu am putere. ca fara Dumnezeu nu pot nimic sa fac." (Vedere duhovniceasca - Un calugar atonit deznadajduit)

Fereasca Dumnezeu sa cadem in inselare. Insa m-a invatat duhovnicul meu ca tot ce vine cu tulburare, si rau, cu agitatie si neliniste, inlauntrul meu, nu e de la Domnul ci inselare. precum si tot gandul care este impotriva invataturilor lui Dumnezeu si de indemn de incalcare a poruncilor Lui tot inselare se numeste. Precum si tot gandul rau ce vine impotriva aproapelui tot inselare este. Fie ca este el si numai ca o adiere. Si tot duhovnicul meu m-a invatat sa ma apar de inselare cu rugaciunea si psaltirea si cu numele Lui mereu.

[dobrin7m]

tot duhovnicul meu m-a invatat sa incerc sa vad duhul cu care un om vorbeste. Si sa vad de este acesta bun de la Dumnezeu sau nu este bun. Si mi-a spus asa: daca omul vorbeste de Dumnezeu si nu incalca Legea si Poruncile , daca nu huleste si ne indeamna la credinta dreapta, la citire de Scriptura si Psaltire, daca este si traitor adevarat atunci acela are duh bun.

Eu cand v-am citit postarile asta am vazut la dvs. Ca vorbiti de Dumnezeu, ca nu incalcati Legea, ca nu huliti, ca indemnati la credinta dreapta si la citire de Scriptura si Psaltire si m-am bucurat. Slava lui Dumnezeu pentru toate si pentru crestinii buni pe care Domnul randuie sa ii intalnim!

[dobrin7m]

Daca primim imagini prea minunate sa nu credem in ele ca cine suntem noi pacatosii sa ne invrednicim sa vedem chipul ingerilor sau ale Domnului nostru Iisus Hristos?

Insa de primim indemnuri, de credinta tare, de rugaciune, de iubire de Hristos, de dorinta de spovedanie si Impartasanie, de pocainta , acestea nu sunt inselare ci de la Domnul vin.
Ca inselatorul niciodata nu va povatui la bine, si nici nu va indemna la iubire de Dumnezeu.

Deci semnul de inselare acesta este: in imaginea cea minunata, sau in cuvant, daca se strecoara fie si numai un graunte de rau atunci e inselare.

Iata un exemplu de inselare pe care eu l-am trait: l-am mai spus dar il amintesc: citeam din Psaltire, plangand tare, cu multa intristare si pe cand am ajuns la a treia catisma citita am simtit dintr-o data o mireasma atat de minunata si de placuta de nedescris. M-am oprit brusc din citit si am inceput sa caut prin camera sa vad de unde este mirosul cel minunat. Dar parca era raspandit prin toata casa , insa o neliniste mare m-a cuprins.

iata inselarea. Mireasma minunata care a adus neliniste si intreruperea rugaciunii.
O fi fost ea minunata, va spun a fost mai minunata decat mirul si tamaia , deci imbracata frumos, dar a adus raul. M-a intrerupt din rugaciunea facuta Domnului si mi-a adus neliniste mare. Iata nevrednica de mine si pacatoasa.

Acum un exemplu care nu a fost inselare: m-am pus sa fac Rugaciunea lui Iisus cu metanie mare. Si desi era nevointa avand durere de coloana, am continuat asa cum am putut. Cand am ajuns pe la a 6-a bobita de pe ata, camera a disparut , eu continuam sa fac metania si rugaciunea insa eram ca pe Golgota, cu cele trei cruci si Hristos in mijloc rastignit. Era exact la ceasul al noulea. Cerul intunecat ca de furtuna, si Hristos rastignit pe cruce in departare. Nu m-am oprit din metanii si rugaciune dar in acelsi timp am zis: Doamne te rog de e inselare ajuta-ma si fa sa dispara imaginea aceasta te rog. Dar nu a disparut. Am privit asa, continuand sa fac metanii nu stiu cat. Nu am mai simtit nevointa insa la un moment dat a disparut si a revenit camera mea. Am fost atenta la bobitele metanierului. Ajunsesem la sfarsitul atei. facusem 33 de metanii si nici nu le-am simtit , parca le facusem intr-o clipita.
Parintele meu mi-a spus: vezi cum a facut Dumnezeu sa iti arate cat de neputinciosi suntem noi fara El? Cat de usor se fac toate cu El chiar si rugaciunea si nevointa? S-a miluit de dumneata o pacatoasa, ca sa iti sporeasca credinta si ravna. Dar asta nu inseamna ca esti vrednica de fata lui Hristos. De aceea ai vazut doar un tablou al rastignirii nu pe insusi Domnul Iisus Hristos. Ca cine suntem noi sa vedem fata Domnului? Cum sa ne semetim sa credem ca suntem vrednici de asta?

În prealabil postat de dobrin7m

tot duhovnicul meu m-a invatat sa incerc sa vad duhul cu care un om vorbeste. Si sa vad de este acesta bun de la Dumnezeu sau nu este bun. Si mi-a spus asa: daca omul vorbeste de Dumnezeu si nu incalca Legea si Poruncile , daca nu huleste si ne indeamna la credinta dreapta, la citire de Scriptura si Psaltire, daca este si traitor adevarat atunci acela are duh bun.

Eu cand v-am citit postarile asta am vazut la dvs. Ca vorbiti de Dumnezeu, ca nu incalcati Legea, ca nu huliti, ca indemnati la credinta dreapta si la citire de Scriptura si Psaltire si m-am bucurat. Slava lui Dumnezeu pentru toate si pentru crestinii buni pe care Domnul randuie sa ii intalnim!

Imi dati o veste buna! Cu adevarat aceasta, va multumesc!
Nu stiam aceste criterii de evaluare a unui suflet, cu adevarat nu stiam.
Iertati, totusi, pornirea mea cand am spus, poate prea ferm, ca "e prea devreme". Nu voi fi fiind eu vinovatul, ca sa zic asa, ci pur si simplu Duhul. Dar pentru ca nu pot crede sub nici o forma ca vorbeste Duhul prin mine (Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine, pacatosul!), ramane sa recunosc: am indraznit, pur si simplu, sa imi exprim o opinie. Va rog sa ma iertati pentru aceasta indrazneala si sa ma ierte si persoana careia m-am adresat.