Rugaciunea lui Iisus

[dobrin7m]

În prealabil postat de dorinastoica14

Ferice de tine dacă ai ajuns la aceste trăiri! Eu nu am ajuns nicăieri dar mă străduiesc şi nădăjduiesc în mila şi ajutorul lui Dumnezeu.

Marea maijoritate a celor(foarte puţini de altfel) care au ajuns să aibă lucrătoare rugăciunea inimii nu vor să spună nimănui despre aceasta.

Am gandit mult daca sa spun sau nu cele ce le-am scris. Nu e lucrarea mea, ci a Domnului. Fara Dumnezeu nimic nu putem face. Eu zic ca nu putem nici respira cum se cuvine fara Dumnezeu.
Apoi m-am gandit sa nu scriu nimic ci sa tac, insa m-a napadit un sentiment de vinovatie fata de oameni care vine din gand egoist. Daca nimeni nu spune nimic, si toti tac de frica sa nu cada in pacat, si daca eu stiu ca poate fi aceasta cadere, sa alung egoismul si sa recunosc ca sunt nimic, ca nu avem nici un merit. de fapt asta este, nimic nu facem noi insine, cum spune sfantul Ioan Scararul: mintea e de la Dumnezeu, trupul e de la Dumnezeu, sufletul e de la Dumnezeu. Slava Tie Doamne pentru toate cate mi le-ai dat. Noi avem doar ratiunea alegerii.

M-am gandit cata cautare este pentru a o dobandi. Nimeni nu spune cum anume exact , de altfel este si foarte greu de explicat de aceea nu spun, nu pentru ca nu vor ci pentru ca e foarte greu de exprimat.
M-am gandit la toti cei care alearga dupa rugaciune asa cum si eu alerg si am zis sa va impartasesc ce am simtit. Ca asta facem aici , ne impartasim trairile unii altora.

Eu nu zic ca o am, nu stiu, nu cred, pentru ca nu este aproape tot timpul, mai sunt momente cand vin ganduri, traim in lume, ne lovim de lume, nu gandesti rau de lume , insa trebuie sa dai lumii iubirea ta, sa te darui lumii in felul tau. si e dificil. Daca as fii pustnica, da, insa asa.... facem ce putem. Cum am zis, ne nevoim cu rugaciune la Domnul.