Sa ramanem ORTODOCSI pana la capat !

În prealabil postat de lore86

Frate Ioan, daca nu v-as cunoaste as zice ca sunteti ironic.
Din pacate, am picat examenul.Nu am folosit duhul blandetii. pentru ca orice cuvant nepotrivit la adresa Imparatesei ma raneste nespus. Si ma simt datoare sa o apar cu orice pret.Chiar daca uneori am un ton extrem de aspru.
Sunt un om slab. Ma supara rautatea, ma supara cinismul, ma supara ironia la adresa Bisericii,a slujitoriilor ei precum si la adresa Stapanei, a sfintilor.
Macar pe un forum ortodox nu trebuie sa mai inghit toate mizeriile astea.

Ooo, sora draga.... cum va mai faceti griji si temeri... Macar, totusi, le faceti intru mantuirea sufletului, intru Domnul si Biserica Lui. Slava lui Dumnezeu!
Draga Lore, zic eu ca ma cunoasteti bine...:) Pai da, cu adevarat nu am fost ironic. Dar cum sunteti mereu nemultumita de sine, cum imi pare ca va tineti la pocainta, prin harul Domnului, vi s-o fi parut ca ati fost inca prea aspra. Se poate!... Nu insa deplasat, nu mi s-a parut, mie unuia, altminteri poate va spuneam (desi ma silesc sa tac de-o vreme si inca mai mult ma voi sili).
Oare pe noi crestinii ortodocsi nu ne ranesc cuvintele necuviincioase si hula? Oare pe cei care aleg sa taca, la ceas de ispita, nu ii doare? Oare nu ii doare insasi ratacirea aproapelui? Oare nu le pasa acestor crestini tacuti si rabdatori?...
Ba stiu bine ca ne pasa tuturor crestinilor. Cu totii O iubim pe Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, cu frica si cutremur O iubim, asa nevrednici cum suntem. Cu totii purtam in inimile noaste "Cuvine-se cu adevarat.." si celelalte...
Dar ce putem face? Cum este oare potrivit?
Blanda noastra Maica oare cum ne-ar sfatui? Care este exemplul Ei? Cum oare L-a crescut pe Fiul Ei? Nu oare in deplina smerenie, in lepadare de sine, in ascultarea cea mai adanca, de nespus si de neinchipuit pentru mintea noastra?...
Asadar, cata vreme voim sa nu aiba loc pe forum ceea ce scrieti in ultima propozitie, haideti sa urmam pe Maica noastra Cea din Ceruri: sa dobandim blandetea Ei, lacrima Ei, rabdarea, mangaierea Ei si toate ale Fiului Ei.
Iata, spre imbunare si spre tot folosul, un cuvant al unui suflet foarte drag mie, pacatosului si mult prea nevrednicului (cum oare incape in noroiul sufletului meu dragoste pentru acest suflet frumos, care este Parintele Saharov, cum oare... Domnul stie!). Desi fragmentul poarta un mesaj mai bogat decat intentia mea (care este sa va aduc mangaiere cu dragoste frateasca si sincera recunostinta).
Zice asa:
"Dumnezeii nascociti de oameni sunt morti. Insa cunoasterea Dumnezeului Celui Viu este un dar fara asemanare.
El se da omului prin aratarea lui Dumnezeu, iar apoi sade la temeiul intregii sale vieti.
Fiind prin firea sa o lucrare Dumnezeiasca, fiecare aratare a lui Dumnezeu se rasfrange asupra intregii lumi; iar in anumite cazuri se arata a fi o uriasa inriurire a mersului vietii istorice.
Iata drept pilda:
Descoperirea Evanghelica Fecioarei Maria, Ea a trait-o ca purcezind cu adevarat de la Dumnezeu, insa maretia celor spuse Ei de catre Inger depasea in acea clipa puterile Sale, si a avut nevoie de o intarire a adevarului tainei descoperite Ei.
Inchinarea Elisavetei s-a exprimat astfel: "Binecuvantata esti Tu intre femei... Si de unde mie aceasta, ca sa vie Maica Domnului meu la mine?" Atunci Sfanta Fecioara a strigat: "Mareste sufletul meu pe Domnul... ca au cautat spre smerenia roabei Sale" (Lc. 1:42-48). Si intreaga Sa viata a luat un alt caracter, iar impreuna cu Ea si multumita Ei - istoria intregii lumi a intrat pe o noua orbita, neasemuit mai mareata decat tot ce fusese pana la ea."
(Din volumul: Parintele Saharov - "Vom vedea pe Dumnezeu precum Este", pag. 316-317 Traducere de Ieromonah Rafail)