Voi va rugati impreuna in familie?

Cred că e nevoie şi de rugăciune colectivă, şi de rugăciune individuală. S-a vorbit de multe ori de „biserica de acasă”, însemnând că omul trebuie să plece de la liturghie, de la rugăciunea comună ca mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru jertfa Sa, şi să o continue acasă, în familie, între vecini şi colegi. Deci dacă Biserica reprezintă (sau trebuie) comuniunea întru Hristos a celor ce se roagă şi se împărtăşesc cu Trupul şi Sângele Său, nu trebuie ca şi familia să reprezinte acelaşi lucru? Eu tare mă tem de individualism, care e spiritul ce pare să cuprindă tot mai mult lumea actuală, mai ales în oraşe. E trist că ne ducem şi ne întoarcem singuri de la Biserică şi că, de multe ori, aşa petrecem şi în familie.

[fallen]

În prealabil postat de N.Priceputu

Cred că e nevoie şi de rugăciune colectivă, şi de rugăciune individuală. S-a vorbit de multe ori de „biserica de acasă”, însemnând că omul trebuie să plece de la liturghie, de la rugăciunea comună ca mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru jertfa Sa, şi să o continue acasă, în familie, între vecini şi colegi. Deci dacă Biserica reprezintă (sau trebuie) comuniunea întru Hristos a celor ce se roagă şi se împărtăşesc cu Trupul şi Sângele Său, nu trebuie ca şi familia să reprezinte acelaşi lucru? Eu tare mă tem de individualism, care e spiritul ce pare să cuprindă tot mai mult lumea actuală, mai ales în oraşe. E trist că ne ducem şi ne întoarcem singuri de la Biserică şi că, de multe ori, aşa petrecem şi în familie.

Dar poate ca nu e intotdeauna vina noastra.
Mai e si alt aspect: poate ca nu e absolut necesar sa stam in genunchi ore intregi toata familia si sa rostim cu voce tare acatiste si paraclise; poate insasi faptul ca comunicam unii cu altii si suntem la curent cu nevoile si cu greutatile celorlalti ne fac sa ne unim energiile si sa ii incurajam in ceea ce au de facut.

În prealabil postat de N.Priceputu

E trist că ne ducem şi ne întoarcem singuri de la Biserică şi că, de multe ori, aşa petrecem şi în familie.

Este trist ca totusi cuplurile nu-si gasesc maturitatea si nu inteleg rostul si sensul lor adanc din viata. Este trist ca de multe ori ne dam seama cat de importanta e familia numai cand suntem incercati de vreun necaz. Cat este de important sa ne cladim familia dupa cuvintele parintilor nostri, a Sfintilor Parinti si nu dupa tot felul de obiceiuri si idei lumesti. De aici putem trage si concluzia ca noi singuri ne-am creat o lume a noastra si tot noi ne plagem de ea, dar vina suntem numai noi. Noi suntem cei care o putem schimba aducandu-ne la Iisus Hristos si o data cu noi sa-i aducem si pe altii. Si asta numai prin pocainta si multa rugaciune. Pana nu ne aducem pe noi in fata lui Dumnezeu nu o sa putem sa-i aducem nici pe altii. De aceea parintele meu drag spunea cam asa: "Aproape întotdeauna cei care se plâng de alţii ar trebui să se plângă de ei înşişi, căci fiecare e artistul vieţii sale şi viaţa pleacă dinlăuntrul nostru, adică din sentimentele, din voinţa şi din cunoştiinţa noastră." Si tot el mai spunea: "Paradox: trecutul se ţine de noi ca prezent şi ne aşteapă ca viitor; prezentul poate frâna trecutul şi modifica viitorul; viitorul poate fi anticipat în prezent şi poate frâna, chiar stinge trecutul."
Iertare daca am lugit putin cuvantul off topic.

[fallen]

[quote=ovidiu b.;427430 De aceea parintele meu drag spunea cam asa: "Aproape întotdeauna cei care se plâng de alţii ar trebui să se plângă de ei înşişi, căci fiecare e artistul vieţii sale şi viaţa pleacă dinlăuntrul nostru, adică din sentimentele, din voinţa şi din cunoştiinţa noastră." Si tot el mai spunea: "Paradox: trecutul se ţine de noi ca prezent şi ne aşteapă ca viitor; prezentul poate frâna trecutul şi modifica viitorul; viitorul poate fi anticipat în prezent şi poate frâna, chiar stinge trecutul."
Iertare daca am lugit putin cuvantul off topic.[/QUOTE]

De aceea Parintele era considerat clarvazator.
De aceea putea sa opreasca tinerii de la casatorii nepotrivite, de exemplu. (probabil in special pe cei care ii cunostea, dintre enoriasi, sau care se spovedeau la dansul).
Ba chiar Acatistul spune ca isi dadea seama si cine se va intoarce din razboi; nu stiu cum ar fi putut sa faca asta, dar cred ca ii vedea cumva, ii "ghicea" pe cei care aveau taria necesara sa treaca prin aceasta incercare.

[anita]

În prealabil postat de ovidiu b.

Este trist ca totusi cuplurile nu-si gasesc maturitatea si nu inteleg rostul si sensul lor adanc din viata. Este trist ca de multe ori ne dam seama cat de importanta e familia numai cand suntem incercati de vreun necaz. Cat este de important sa ne cladim familia dupa cuvintele parintilor nostri, a Sfintilor Parinti si nu dupa tot felul de obiceiuri si idei lumesti. De aici putem trage si concluzia ca noi singuri ne-am creat o lume a noastra si tot noi ne plagem de ea, dar vina suntem numai noi. Noi suntem cei care o putem schimba aducandu-ne la Iisus Hristos si o data cu noi sa-i aducem si pe altii. Si asta numai prin pocainta si multa rugaciune. Pana nu ne aducem pe noi in fata lui Dumnezeu nu o sa putem sa-i aducem nici pe altii. De aceea parintele meu drag spunea cam asa: "Aproape întotdeauna cei care se plâng de alţii ar trebui să se plângă de ei înşişi, căci fiecare e artistul vieţii sale şi viaţa pleacă dinlăuntrul nostru, adică din sentimentele, din voinţa şi din cunoştiinţa noastră." Si tot el mai spunea: "Paradox: trecutul se ţine de noi ca prezent şi ne aşteapă ca viitor; prezentul poate frâna trecutul şi modifica viitorul; viitorul poate fi anticipat în prezent şi poate frâna, chiar stinge trecutul."
Iertare daca am lugit putin cuvantul off topic.

Ai dreptate ,dar in multe familii ,unul din soti a luat-o mai tarziu pe drumul credintei ,dupa casatorie.Celalalt nu are nici o inclinatie spre viata spirituala si nu vrea sa se schimbe .
Citeam o carte a parintelui Argatu ,despre avorturi si desfrau .Acolo e vorba de o femeie de la tara careia Maica Domnului i-a aratat cum e in iad deoarece facuse multe avorturi.
Nici dupa aceea femeia nu a vrut sa faca un canon pentru a scoate copiii avortati din iad si a-si salva sufletul ,in timp ce sotul ei a inceput sa tina posturi aspre.
"Daca nu asculta de Moise si de profeti nici daca va invia cineva nu vor crede"

[Florin-Ionut]

Eu sînt mai mult pentru rugăciunea de laudă şi de mulţumire, mai puţin pentru cea de cerere. Ştie Domnul ce avem nevoie.

De aceea uneori cînd o iau pe Teodora în braţe să o plimb prin cameră, aşa, ca la patru luni jumate, îi spun: haide Teodora să ne rugăm. Şi zic aşa: Mulţumim Ţie Doamne Iisuse Hristoase că sîntem cu toţii sănătoşi, îndeosebi Teodora cea micuţă, care nu s-a îmbolnăvit niciodată. Mulţumim că avem o casă unde să locuim, că e călduţ şi bine, că avem ce mînca, mulţumesc pentru serviciul pe care l-am primit de la Tine. Şi apoi: Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine! Binecuvîntată eşti tu între femei şi binecuvîntat este rodul pîntecelui tău, că ai născut pe Mîntuitorul sufletelor noastre. Îţi mulţumim că pentru rugăciunile tale cele preaputernice ne este nouă bine şi că ne aduci mare ajutor prin mijlocirile tale.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu Celui viu, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mîntuieşte pe noi toţi de tot răul. Amin.

În prealabil postat de Florin-Ionut

Eu sînt mai mult pentru rugăciunea de laudă şi de mulţumire, mai puţin pentru cea de cerere. Ştie Domnul ce avem nevoie.

De aceea uneori cînd o iau pe Teodora în braţe să o plimb prin cameră, aşa, ca la patru luni jumate, îi spun: haide Teodora să ne rugăm. Şi zic aşa: ......

Foarte frumos exemplul, insa as vrea sa adaug ceva. Cand multumim pentru sanatate, mancare, caldura si toate binefacerile primite de la Dumnezeu, sa ne gandim si la cei care duc lipsa de acestea si sa-L rugam pe bunul si milostivul Dumnezeu sa aia grija si de cei care nu au sanatate, nu au ce manca, nu au unde locui si asa mai departe. Sa dau un exmplu: cand ma pun la masa dupa rugaciunea Tatal nostru si cea de multumire il rog pe Dumnezeu sa hraneasca si gurile celor infometati. Cand ma apropii de calorifer ma gandesc cati n-or fi fara caldura - si atunci zic "Doamne ai grija de cei ce duc lipsa de caldura si sufera de frig" si asa mai departe.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de ovidiu b.

Foarte frumos exemplul, insa as vrea sa adaug ceva. Cand multumim pentru sanatate, mancare, caldura si toate binefacerile primite de la Dumnezeu, sa ne gandim si la cei care duc lipsa de acestea si sa-L rugam pe bunul si milostivul Dumnezeu sa aia grija si de cei care nu au sanatate, nu au ce manca, nu au unde locui si asa mai departe. Sa dau un exmplu: cand ma pun la masa dupa rugaciunea Tatal nostru si cea de multumire il rog pe Dumnezeu sa hraneasca si gurile celor infometati. Cand ma apropii de calorifer ma gandesc cati n-or fi fara caldura - si atunci zic "Doamne ai grija de cei ce duc lipsa de caldura si sufera de frig" si asa mai departe.

Da, frate, ai dreptate. De aceea am încheiat cu cuvintele:

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu Celui viu, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mîntuieşte pe noi toţi de tot răul. Amin.

Aşa spun ori de cîte ori aud sirena ambulanţei, cînd văd pe cineva greu încercat de viaţă pe care nu pot să-l ajut în mod direct... De multe ori, dacă încep să mă rog pentru mine, ca de exemplu azi dimineaţă: începe o nouă spătămînă, Domane ajută-mă, care automat se transformă în "Doamne ajută-ne pe noi care începem lucrul acum", care devine "Doamne, ajută-ne pe noi toţi, oamenii de pretutindeni, de orice religie şi care aparţinem de orice fus orar". Căci văd o formă relativă de egoism să mă rog doar pentru mine şi familia mea, aşa înţeleg eu rugăciunea pentru ceilalţi: pentru toţi oamenii de pretutindeni.

În prealabil postat de Florin-Ionut

Da, frate, ai dreptate. De aceea am încheiat cu cuvintele:

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu Celui viu, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mîntuieşte pe noi toţi de tot răul. Amin.

Căci văd o formă relativă de egoism să mă rog doar pentru mine şi familia mea, aşa înţeleg eu rugăciunea pentru ceilalţi: pentru toţi oamenii de pretutindeni.

Ma bucur ca suntem pe aceeasi unda. Iertare ca am indraznit sa completez - totusi sa nadajduim ca va fi de folos pentru alte persoane completarea.

[lore86]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Eu sînt mai mult pentru rugăciunea de laudă şi de mulţumire, mai puţin pentru cea de cerere. Ştie Domnul ce avem nevoie.

Si eu cred la fel.
Dar e bine sa invatam copilasii ca atunci cand sunt in fata unei situatii mai speciale sa isi intoarca privirea spre Domnul, si sa il roage sa ii ajute sa iasa din situatia ceea. Sa stie ca doar la El gasesc sprijin si El ii poate izbavi din orice rau. Sa cheme numele Lui atunci cand vre-un gand rau ii supara.
Copiii trebuie sa se gandeasca si la cei in suferinta.E induiosator sa vezi cum se roaga ptr toata lumea, in special ptr cunoscuti. Cred ca asta e rugaciunea care te sfinteste.Cand te rogi ptr aproapele tau si ptr binele lui.
Nu ceri Domnului ptr tine, ca El stie ce iti trebuie, ci il rogi ptr fratele tau, care trece printr-o incercare si care doar prin ajutorul rugaciunii se poate intari.
Rugaciunea unora ptr altii e porunca biblica.De aceea si dam pomelnice pe la manastiri pe unde mergem.