Voi va rugati impreuna in familie?

În prealabil postat de Laura19

Tot Iisus a spus ca unde sunt doi sau mai multi adunati, acolo este si El,in mijlocul lor

Imi cer iertare ca ma abat de la topic, dar ma vad silit.
Of, sora draga, bine ar fi ca fiecare om sa vorbeasca si sa scrie din Scriptura doar ce cunoaste bine. Iar ca aceasta sa fie cunoastere desavarsita, sa afirmam doar ce a devenit parte din viata noastra, din modul nostru de a fi ca madulare ale Bisericii.
Cat despre afirmatia pe care ai postat-o mai sus, ei bine, te rog sa revezi textul biblic si sa descoperi ca: NU, Domnul NU a spus asa, slava lui Dumnezeu!
Recitind acum afirmatia ta, te rog sa ma ierti dar ma pufneste rasul... Asociez imediat cu imaginea unor baieti robusti, rasi in cap, cu buzunarele umflate de seminte, cu sticla de vin la picior si cutia de bere in mana, suporteri patimasi ai vreunei echipe de fotbal... Si ei spun ca Domnul e cand stelist, cand dinamovist sau rapidist, ca doar sunt adunati cu miile pe stadioane.. Si iata, ma pufneste rasul!...

Fii buna te rog si vezi tu insati cuvantul Domnului, spre folos sufletesc. (Gasesti in Matei 18.)
Te rog sa citesti tot capitolul, altminteri, daca rupi versetul din context vei avea impresia, asa cum dealtfel se si intampla cu majoritatea cititorilor grabiti, ca acest verset s-ar referi la rugaciunea colectiva. Or, putem cunoaste ca Domnul se refera la cu totul altceva.
Spor la studiu! Domnul sa ne lumineze! AMIN+

În prealabil postat de ioan cezar

(Gasesti in Matei 18.)
Te rog sa citesti tot capitolul, altminteri, daca rupi versetul din context vei avea impresia, asa cum dealtfel se si intampla cu majoritatea cititorilor grabiti, ca acest verset s-ar referi la rugaciunea colectiva. Or, putem cunoaste ca Domnul se refera la cu totul altceva.
Spor la studiu! Domnul sa ne lumineze! AMIN+

Cred ca intr-adevar miezul cuvantului trebuie cautat dincolo de rugaciunea colectiva, dar cred ca Domnul se referea si la aceasta, atata timp cat e facuta „in Numele Lui”. La Sf. Ioan Hrisostom versetul „ca unde sunt doi sau trei adunati in Numele Meu acolo sunt si Eu in mijlocul lor” se refera la faptul ca Hristos va fi cu aceia care Il au pe El pricina premergatoare a iubirii fata de aproapele, ori doi oameni care se roaga lui Hristos(cel adevarat) sunt un prim pas catre aceasta realitate. Evident, daca aceia se roaga pt raul vrajmasilor sau mai stiu eu ce, nu se roaga in Numele Lui...deci nu sustin ca orice rugaciune colectiva e in Numele lui Hristos. Sf. Isaac Sirul spune ca „doi sau trei” reprezinta mintea, inima si alegerea....de fapt parca se referea doar la ce inseamna „doi” si spunea ca e vorba de minte si inima....partea cu liberul arbitru am bagat-o de la mine. Nu cred ca aceasta interpretare o exclude pe cea care talcuieste cuvantul drept rugaciune colectiva in Numele Lui.

În prealabil postat de VladCat

Cred ca intr-adevar miezul cuvantului trebuie cautat dincolo de rugaciunea colectiva, dar cred ca Domnul se referea si la aceasta, atata timp cat e facuta „in Numele Lui”. La Sf. Ioan Hrisostom versetul „ca unde sunt doi sau trei adunati in Numele Meu acolo sunt si Eu in mijlocul lor” se refera la faptul ca Hristos va fi cu aceia care Il au pe El pricina premergatoare a iubirii fata de aproapele, ori doi oameni care se roaga lui Hristos(cel adevarat) sunt un prim pas catre aceasta realitate. Evident, daca aceia se roaga pt raul vrajmasilor sau mai stiu eu ce, nu se roaga in Numele Lui...deci nu sustin ca orice rugaciune colectiva e in Numele lui Hristos. Sf. Isaac Sirul spune ca „doi sau trei” reprezinta mintea, inima si alegerea....de fapt parca se referea doar la ce inseamna „doi” si spunea ca e vorba de minte si inima....partea cu liberul arbitru am bagat-o de la mine. Nu cred ca aceasta interpretare o exclude pe cea care talcuieste cuvantul drept rugaciune colectiva in Numele Lui.

Da, frate Vlad, miezul versetului este mereu mai bogat decat ne pare uneori, cata vreme ne aflam in Ocean...:), in Oceanul Scripturii! Cu barcuta noastra mica... Iar sfintii, tocmai de aceea au putere de lamurire pentru noi, intrucat in barcuta lor a incaput, prin Duhul Sfant, uneori intreaga Dumnezeirea...
Ma bucur ca ai deschis un pic din evantaiul interpretarilor. Ceea ce nazuiam era tocmai a da atentie smerita textului, pentru a preveni opiniile grabite, curioase chiar, unele de-a dreptul straine de Dumnezeu.
Cat priveste cuvantul sfantului meu cel mai drag, Isaac Sirul, desi nu am textul la indemana acum, imi pare ca talcuirea e in acord cu mesajul mai larg al capitolului. Fonful dominant al textului se refera la relatiile dintre semeni, la lupta lumeasca pentru ierarhii si prioritati, la goana dupa preamariri si cinstiri. La certuri, la pedepse si iertare... Tocmai pentru a aduce pacea aici, Domnul vine si spune ca mai este si El, cand ne razboim intre noi, aratind ca aceia care se aduna pentru vreo pricina in numele Lui, chemindu-l deci ca Judecator, vor bate ispita de a deveni ei insisi judecatorii aproapelui. Acest aspect cred ca nu trebuie omis din nici o talcuire, deoarece e limpede care e cadrul versetului, contextul, mesajul central transmis de Domnul.
Iar sfantul Isaac, om al isihiei, asadar al linistii si pacii prin Duhul lui Hristos, fireste ca pune aceeasi problema - problema conflictului, pe care o muta din planul exterior al relatiilor interumane, in planul intern, subiectiv, dinlauntrul sufletului. In noi e razboi. Adam cel vechi se razboieste cu omul duhovnicesc, mintea cu inima. Si cata vreme Hristos nu este chemat, razboiul interior nu va cunoaste pacea.
Domnul se arata in acest verset Facatorul de pace. Si intre noi, si inlauntrul nostru.
Asa imi pare, iti multumesc Vlad ca mi-ai dat prilejul sa imi expun opinia si cer iertare ca m-am abatut de la topic.
Domnul fie cu noi!

În prealabil postat de ioan cezar

Da, frate Vlad, miezul versetului este mereu mai bogat decat ne pare uneori, cata vreme ne aflam in Ocean...:), in Oceanul Scripturii! Cu barcuta noastra mica... Iar sfintii, tocmai de aceea au putere de lamurire pentru noi, intrucat in barcuta lor a incaput, prin Duhul Sfant, uneori intreaga Dumnezeirea...
Ma bucur ca ai deschis un pic din evantaiul interpretarilor. Ceea ce nazuiam era tocmai a da atentie smerita textului, pentru a preveni opiniile grabite, curioase chiar, unele de-a dreptul straine de Dumnezeu.
Cat priveste cuvantul sfantului meu cel mai drag, Isaac Sirul, desi nu am textul la indemana acum, imi pare ca talcuirea e in acord cu mesajul mai larg al capitolului. Fonful dominant al textului se refera la relatiile dintre semeni, la lupta lumeasca pentru ierarhii si prioritati, la goana dupa preamariri si cinstiri. La certuri, la pedepse si iertare... Tocmai pentru a aduce pacea aici, Domnul vine si spune ca mai este si El, cand ne razboim intre noi, aratind ca aceia care se aduna pentru vreo pricina in numele Lui, chemindu-l deci ca Judecator, vor bate ispita de a deveni ei insisi judecatorii aproapelui. Acest aspect cred ca nu trebuie omis din nici o talcuire, deoarece e limpede care e cadrul versetului, contextul, mesajul central transmis de Domnul.
Iar sfantul Isaac, om al isihiei, asadar al linistii si pacii prin Duhul lui Hristos, fireste ca pune aceeasi problema - problema conflictului, pe care o muta din planul exterior al relatiilor interumane, in planul intern, subiectiv, dinlauntrul sufletului. In noi e razboi. Adam cel vechi se razboieste cu omul duhovnicesc, mintea cu inima. Si cata vreme Hristos nu este chemat, razboiul interior nu va cunoaste pacea.
Domnul se arata in acest verset Facatorul de pace. Si intre noi, si inlauntrul nostru.
Asa imi pare, iti multumesc Vlad ca mi-ai dat prilejul sa imi expun opinia si cer iertare ca m-am abatut de la topic.
Domnul fie cu noi!

Eu am deschis evantaiul interpretarilor cu citatele parintilor si tu ai dezvoltat acolo unde nu m-am priceput eu. Ma bucur ca am zabovit putin impreuna asupra cuvintelor lui Hristos. O sa incerc sa imi aduc aminte sa il chem pe Hristos ca sa imi spuna care e judecata Lui, desi dupa cum ma stiu mi-e ca la mine gandurile o sa capete o nuanta de „loveste-i Tu Doamne ca eu nu am voie” :)

Hristos in mijlocul nostru!

Cred că e nevoie şi de rugăciune colectivă, şi de rugăciune individuală. S-a vorbit de multe ori de „biserica de acasă”, însemnând că omul trebuie să plece de la liturghie, de la rugăciunea comună ca mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru jertfa Sa, şi să o continue acasă, în familie, între vecini şi colegi. Deci dacă Biserica reprezintă (sau trebuie) comuniunea întru Hristos a celor ce se roagă şi se împărtăşesc cu Trupul şi Sângele Său, nu trebuie ca şi familia să reprezinte acelaşi lucru? Eu tare mă tem de individualism, care e spiritul ce pare să cuprindă tot mai mult lumea actuală, mai ales în oraşe. E trist că ne ducem şi ne întoarcem singuri de la Biserică şi că, de multe ori, aşa petrecem şi în familie.

[fallen]

În prealabil postat de N.Priceputu

Cred că e nevoie şi de rugăciune colectivă, şi de rugăciune individuală. S-a vorbit de multe ori de „biserica de acasă”, însemnând că omul trebuie să plece de la liturghie, de la rugăciunea comună ca mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru jertfa Sa, şi să o continue acasă, în familie, între vecini şi colegi. Deci dacă Biserica reprezintă (sau trebuie) comuniunea întru Hristos a celor ce se roagă şi se împărtăşesc cu Trupul şi Sângele Său, nu trebuie ca şi familia să reprezinte acelaşi lucru? Eu tare mă tem de individualism, care e spiritul ce pare să cuprindă tot mai mult lumea actuală, mai ales în oraşe. E trist că ne ducem şi ne întoarcem singuri de la Biserică şi că, de multe ori, aşa petrecem şi în familie.

Dar poate ca nu e intotdeauna vina noastra.
Mai e si alt aspect: poate ca nu e absolut necesar sa stam in genunchi ore intregi toata familia si sa rostim cu voce tare acatiste si paraclise; poate insasi faptul ca comunicam unii cu altii si suntem la curent cu nevoile si cu greutatile celorlalti ne fac sa ne unim energiile si sa ii incurajam in ceea ce au de facut.

În prealabil postat de N.Priceputu

E trist că ne ducem şi ne întoarcem singuri de la Biserică şi că, de multe ori, aşa petrecem şi în familie.

Este trist ca totusi cuplurile nu-si gasesc maturitatea si nu inteleg rostul si sensul lor adanc din viata. Este trist ca de multe ori ne dam seama cat de importanta e familia numai cand suntem incercati de vreun necaz. Cat este de important sa ne cladim familia dupa cuvintele parintilor nostri, a Sfintilor Parinti si nu dupa tot felul de obiceiuri si idei lumesti. De aici putem trage si concluzia ca noi singuri ne-am creat o lume a noastra si tot noi ne plagem de ea, dar vina suntem numai noi. Noi suntem cei care o putem schimba aducandu-ne la Iisus Hristos si o data cu noi sa-i aducem si pe altii. Si asta numai prin pocainta si multa rugaciune. Pana nu ne aducem pe noi in fata lui Dumnezeu nu o sa putem sa-i aducem nici pe altii. De aceea parintele meu drag spunea cam asa: "Aproape întotdeauna cei care se plâng de alţii ar trebui să se plângă de ei înşişi, căci fiecare e artistul vieţii sale şi viaţa pleacă dinlăuntrul nostru, adică din sentimentele, din voinţa şi din cunoştiinţa noastră." Si tot el mai spunea: "Paradox: trecutul se ţine de noi ca prezent şi ne aşteapă ca viitor; prezentul poate frâna trecutul şi modifica viitorul; viitorul poate fi anticipat în prezent şi poate frâna, chiar stinge trecutul."
Iertare daca am lugit putin cuvantul off topic.

[fallen]

[quote=ovidiu b.;427430 De aceea parintele meu drag spunea cam asa: "Aproape întotdeauna cei care se plâng de alţii ar trebui să se plângă de ei înşişi, căci fiecare e artistul vieţii sale şi viaţa pleacă dinlăuntrul nostru, adică din sentimentele, din voinţa şi din cunoştiinţa noastră." Si tot el mai spunea: "Paradox: trecutul se ţine de noi ca prezent şi ne aşteapă ca viitor; prezentul poate frâna trecutul şi modifica viitorul; viitorul poate fi anticipat în prezent şi poate frâna, chiar stinge trecutul."
Iertare daca am lugit putin cuvantul off topic.[/QUOTE]

De aceea Parintele era considerat clarvazator.
De aceea putea sa opreasca tinerii de la casatorii nepotrivite, de exemplu. (probabil in special pe cei care ii cunostea, dintre enoriasi, sau care se spovedeau la dansul).
Ba chiar Acatistul spune ca isi dadea seama si cine se va intoarce din razboi; nu stiu cum ar fi putut sa faca asta, dar cred ca ii vedea cumva, ii "ghicea" pe cei care aveau taria necesara sa treaca prin aceasta incercare.

[anita]

În prealabil postat de ovidiu b.

Este trist ca totusi cuplurile nu-si gasesc maturitatea si nu inteleg rostul si sensul lor adanc din viata. Este trist ca de multe ori ne dam seama cat de importanta e familia numai cand suntem incercati de vreun necaz. Cat este de important sa ne cladim familia dupa cuvintele parintilor nostri, a Sfintilor Parinti si nu dupa tot felul de obiceiuri si idei lumesti. De aici putem trage si concluzia ca noi singuri ne-am creat o lume a noastra si tot noi ne plagem de ea, dar vina suntem numai noi. Noi suntem cei care o putem schimba aducandu-ne la Iisus Hristos si o data cu noi sa-i aducem si pe altii. Si asta numai prin pocainta si multa rugaciune. Pana nu ne aducem pe noi in fata lui Dumnezeu nu o sa putem sa-i aducem nici pe altii. De aceea parintele meu drag spunea cam asa: "Aproape întotdeauna cei care se plâng de alţii ar trebui să se plângă de ei înşişi, căci fiecare e artistul vieţii sale şi viaţa pleacă dinlăuntrul nostru, adică din sentimentele, din voinţa şi din cunoştiinţa noastră." Si tot el mai spunea: "Paradox: trecutul se ţine de noi ca prezent şi ne aşteapă ca viitor; prezentul poate frâna trecutul şi modifica viitorul; viitorul poate fi anticipat în prezent şi poate frâna, chiar stinge trecutul."
Iertare daca am lugit putin cuvantul off topic.

Ai dreptate ,dar in multe familii ,unul din soti a luat-o mai tarziu pe drumul credintei ,dupa casatorie.Celalalt nu are nici o inclinatie spre viata spirituala si nu vrea sa se schimbe .
Citeam o carte a parintelui Argatu ,despre avorturi si desfrau .Acolo e vorba de o femeie de la tara careia Maica Domnului i-a aratat cum e in iad deoarece facuse multe avorturi.
Nici dupa aceea femeia nu a vrut sa faca un canon pentru a scoate copiii avortati din iad si a-si salva sufletul ,in timp ce sotul ei a inceput sa tina posturi aspre.
"Daca nu asculta de Moise si de profeti nici daca va invia cineva nu vor crede"

[Florin-Ionut]

Eu sînt mai mult pentru rugăciunea de laudă şi de mulţumire, mai puţin pentru cea de cerere. Ştie Domnul ce avem nevoie.

De aceea uneori cînd o iau pe Teodora în braţe să o plimb prin cameră, aşa, ca la patru luni jumate, îi spun: haide Teodora să ne rugăm. Şi zic aşa: Mulţumim Ţie Doamne Iisuse Hristoase că sîntem cu toţii sănătoşi, îndeosebi Teodora cea micuţă, care nu s-a îmbolnăvit niciodată. Mulţumim că avem o casă unde să locuim, că e călduţ şi bine, că avem ce mînca, mulţumesc pentru serviciul pe care l-am primit de la Tine. Şi apoi: Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine! Binecuvîntată eşti tu între femei şi binecuvîntat este rodul pîntecelui tău, că ai născut pe Mîntuitorul sufletelor noastre. Îţi mulţumim că pentru rugăciunile tale cele preaputernice ne este nouă bine şi că ne aduci mare ajutor prin mijlocirile tale.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu Celui viu, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mîntuieşte pe noi toţi de tot răul. Amin.