Casnicia - razboiul duhovnicesc al mirenilor?

[glykys]

Frate Ioan Cezar, te rog eu mult, du-te la sotia ta, imbratiseaz-o si cere-i iertare ca ai facut-o sa plangi, in timp ce stateai la palavre cu acesti farisei, falsi invatatori si crestini de cauciuc de pe acest forum, in timp ce avea nevoie de ajutorul tau fizic si concret! Du-te la Tudor, poate vrea sa ii spui o poveste, poate are nevoie de tatal lui si tu iti pierzi timpul cu noi! Ca tu ai marturisit si inca public, nu le-am scos eu din palarie.

M ierti ca noi, femeile, nu ne ridicam la asteptarile tale filosofice, psihologice, mistice si religioase si dorim ceva mai mult decat cuvinte imprastiate in vazduh.

Sa ne lumineze si sa ne ierte Dumnezeu pe toti! Eu atat am avut de spus despre acest subiect!

În prealabil postat de ioan cezar

Uite, Ana-Maria, aici in cuvintele tale poti sa privesti un pic mai mult, daca voiesti.
Te rog cu tot gandul bun, sa cugeti un pic tocmai la vorbele tale.

Cum e, asadar, cu invatatorii?... Mi-ai devenit invatatoare? Si inca, in acest mod?...
Cum e, apoi, cu asazisa "cunoastere a intregii familii"? Mai, mai, mai... Si eu care am lucrat 3 ani cu o familie, in sedinte bisaptamanale, uneori mai des, pe bani multi si riscuri teribile... si nu am cunoscut mai nimic din "miezul" tainei ei... Mai, mai, mai...

Him... chiar asa de simplu sa fie? Oare?...
Ce este invatatorul? Ce este cunoasterea?...
Cum e invatatorul, Doamne? Ce fel de om e?...
Cum cunoastem noi oamenii, Doamne? ...
Cum suntem noi, atunci cand ne raportam unii la altii?

Domnul sa ne ocroteasca, fratilor si surorilor!
Iar pe mine sa ma iertati ca v-am necajit.

[iana]

În prealabil postat de glykys

Frate Ioan Cezar, te rog eu mult, du-te la sotia ta, imbratiseaz-o si cere-i iertare ca ai facut-o sa plangi, in timp ce stateai la palavre cu acesti farisei, falsi invatatori si crestini de cauciuc de pe acest forum, in timp ce avea nevoie de ajutorul tau fizic si concret! Du-te la Tudor, poate vrea sa ii spui o poveste, poate are nevoie de tatal lui si tu iti pierzi timpul cu noi! Ca tu ai marturisit si inca public, nu le-am scos eu din palarie.

M ierti ca noi, femeile, nu ne ridicam la asteptarile tale filosofice, psihologice, mistice si religioase si dorim ceva mai mult decat cuvinte imprastiate in vazduh.

Sa ne lumineze si sa ne ierte Dumnezeu pe toti! Eu atat am avut de spus despre acest subiect!

Tu chiar nu ai inteles nimic? Mai citeste inca o data, te rog, ce a scris ioan cezar, inainte de a continua cu "indreptarile", apropos de ce spuneam mai sus: sa nu ramanem cazuti in "ridicarea" in care credem ca ne aflam.

În prealabil postat de glykys

Frate Ioan Cezar, te rog eu mult, du-te la sotia ta, imbratiseaz-o si cere-i iertare ca ai facut-o sa plangi, in timp ce stateai la palavre cu acesti farisei, falsi invatatori si crestini de cauciuc de pe acest forum, in timp ce avea nevoie de ajutorul tau fizic si concret! Du-te la Tudor, poate vrea sa ii spui o poveste, poate are nevoie de tatal lui si tu iti pierzi timpul cu noi! Ca tu ai marturisit si inca public, nu le-am scos eu din palarie.

M ierti ca noi, femeile, nu ne ridicam la asteptarile tale filosofice, psihologice, mistice si religioase si dorim ceva mai mult decat cuvinte imprastiate in vazduh.

Sa ne lumineze si sa ne ierte Dumnezeu pe toti! Eu atat am avut de spus despre acest subiect!

Revin cu aceeasi rugaminte: spre binele nostru, al tuturor de aici, revezi cuvintele tale imaginindu-ti o clipa ca porti alti ochi, alte porniri decat cele obisnuite. Uite, daca nu iti cer prea mult, priveste-le cu ... ochii mei (intrucat spui ca ma cunosti) sau, daca doresti si crezi ca este potrivit, priveste chiar cu ochii sotiei mele. Sau poate, si mai bine, priveste te rog prin ochii lui Tudor cuvintele pe care mi le-ai adresat. (Sa te imaginezi in locul Mariei inca nu iti cer, ar fi, poate, cu totul nepotrivit.)

Si eu ma retrag din acest (dificil) dialog. Cu adevarat nu voiesc sa ii supar pe cei care citesc acest topic frumos si folositor. Fratilor si surorilor, va cer iertare ca am semanat flori (in inchipuirea mea) si iata, au rasarit spini. Iertati-ma ca nu m-am priceput. Si, cine o putea, rog sa se roage si pentru mine, ca Domnul sa ma miluiasca. Faca-se Voia Lui! AMIN+

[tabitha]

În prealabil postat de ioan cezar

Si eu ma retrag din acest (dificil) dialog. Cu adevarat nu voiesc sa ii supar pe cei care citesc acest topic frumos si folositor. Fratilor si surorilor, va cer iertare ca am semanat flori (in inchipuirea mea) si iata, au rasarit spini. Iertati-ma ca nu m-am priceput. Si, cine o putea, rog sa se roage si pentru mine, ca Domnul sa ma miluiasca. Faca-se Voia Lui! AMIN+

Lasa Cezar, sa nu-ti para rau de florile pe care le-ai semanat (chiar daca, stim noi ca : nici o fapta buna nu ramane nepedepsita.). Cine a avut ochi sa citeasca cele scrise de tine, a inteles unde bati. Cine prefera sa poarte ochelari de cal, poate da Domnul si-i mai scoate din cand in cand. Amin !

PS: Eu chiar te rog sa nu renunti sa ne dai aceste lectii de viata (sau mai bine zis, din viata), pentru ca multi se vor folosi din experienta ta, ca om si psiholog, si nu in ultimul rand, de talentul tau narator.