Casnicia - razboiul duhovnicesc al mirenilor?

[mirabela]

În prealabil postat de fallen

Eu ma tot rog, dar se pare ca el e din alt aluat. Intr-adevar multa vreme n-am stiut sa abordez tonul potrivit si de cate ori i-am vorbit de credinta si de Dumnezeu n-am facut decat sa-l enervez si sa-si faca o imagine gresita, mai ales despre biserica si preotime. Si acum inca nu ii inghite, si ca el multi altii, din pacate, si nu crede nici in importanta Sfintelor Taine, in speta a casatoriei..
In orice caz, un om care are credinta stie ca niciodata nu va fi pedepsit pe nedrept, pe cand daca n-are ....vede lucrurile complet diferit. Si eu de cate ori n-am hulit, crezand ca Dumnezeu are ceva cu mine personal....
Ceea ce-am vrut sa zic e ca daca relatia s-ar sfarsi prost, eu poate as considera ca asa e mai bine, ca a fost o experienta, ca am facut niste greseli (sper ca le voi vedea mai clar la momentul respectiv), etc, pe cand el poate ar considera doar ca am fost o "tarfa nerecunoscatoare", cum zicea cineva mai devreme pe acest topic sau pe altul similar.

Apropos, de ce spunea Anna pe un alt thread, referitor la femeia ingrata care-si paraseste iubitul!

Ai vrea sa stii continuarea...? Femeia buna si ingaduitoare, rabdatoare care asteapta ...poate poate...s-o razgandi si el! Si da s-a razgandit..dar prea tarziu...!

Si-n ziua cununiei...ea...era ingropata!

Dumnezeu s-o ierte!