Sa ne intrebam constiinta...

[adam000]

Presupunind ca exemplele pe care le dai sint imaginare (eu in nici un caz nu pot crede/imagina ca un preot ortodox ar face as ceva; iar despre restul exemplelor, altfel ne-ai ispiti sa judecam niste oameni pt faptele lor), tie ti se pare ca asemenea comportamente sint gesturi de iubire, de adevarata iubire?
"Abstracta" sau nu (vad ca voua va place cuvantul asta), mie mi se pare ca nu este vorba de nici un fel de iubire. Dupa cum spuneam intr-un post anterior, omul despartit de Dumnezeu (inima ranita de moarte) nu stie si deci nu poate sa iubeasca.

Niste cuvinte lamuritoare in acest sens:

http://www.razbointrucuvant.ro/2008/...re-ne-trebuie/

http://www.razbointrucuvant.ro/2007/...-lui-dumnezeu/

[luciand]

În prealabil postat de adam000

Presupunind ca exemplele pe care le dai sint imaginare (eu in nici un caz nu pot crede/imagina ca un preot ortodox ar face as ceva; iar despre restul exemplelor, altfel ne-ai ispiti sa judecam niste oameni pt faptele lor), tie ti se pare ca asemenea comportamente sint gesturi de iubire, de adevarata iubire?
"Abstracta" sau nu (vad ca voua va place cuvantul asta), mie mi se pare ca nu este vorba de nici un fel de iubire. Dupa cum spuneam intr-un post anterior, omul despartit de Dumnezeu (inima ranita de moarte) nu stie si deci nu poate sa iubeasca.

Este trist, dar tot ceea ce am scris e adevărat!
Ceea ce este şi mai trist e faptul că, de fiecare dată, cei de faţă au avut o atitudine de "înfierare" a "nesimţiţilor" care strică "buna rânduială". Mai puţin primul exemplu care, în schimb, e simptomatic dintr-o altă perspectivă - a acriviei în faţa iconomiei, rigorii în faţa îngăduinţei, a îndreptăţirii noastre în faţa milei creştineşti. În final a iubirii "abstracte", a părerii noastre că Îl putem iubi pe Dumnezeu fără să-l iubim pe omul de lângă noi. Şi a părerii noastre că Dumnezeu primeşte suficienţa şi rigoarea noastră fadă în locul ajutorării "celor mici ai Săi". "...Că dacă acelora mai mici ai Mei le-aţi făcut, Mie mi-aţi făcut!"

[adam000]

Inainte de a ne apuca a judeca pe altii, cred ca acest cuvant al parintelui Sofronie este de folos spre reflexie:

http://www.razbointrucuvant.ro/2010/...ate-fi-iubire/

Mi s-a intarit convingerea ca noi toti, oamenii, suntem orbi intr-o oarecare masura. Vedem doar oarecare particica din viata lumii si facem deductii avand doar aceasta vedere partiala. Aceasta vedere individuala, partiala, il stapaneste pe om atat de puternic, incat nu mai poate judeca decat dupa modul in care intelege sau vede lucrurile. Ca urmare a acestei orbiri firesti, noi toti, fara exceptie, nu intelegem cand ranim pe altii, cand le ruinam viata, cand ii judecam dupa bunul nostru plac. Noi stim ca la baza constiintei noastre personale sta dorinta de bine, cautarea desavarsirii si, in virtutea increderii in dreptatea cautarii noastre, suntem inclinati sa ne indreptatim pe noi insine. Si aceasta este suferinta noastra comuna. De aici rezulta conflictele nerezolvate din intreaga lume deoarece fiecare se indreptateste pe sine insusi, respingand dreptatea celui ce sta impotriva lui.

[luciand]

În prealabil postat de adam000

Inainte de a ne apuca a judeca pe altii, cred ca acest cuvant al parintelui Sofronie este de folos spre reflexie:

Citat:
Mi s-a intarit convingerea ca noi toti, oamenii, suntem orbi intr-o oarecare masura. Vedem doar oarecare particica din viata lumii si facem deductii avand doar aceasta vedere partiala. Aceasta vedere individuala, partiala, il stapaneste pe om atat de puternic, incat nu mai poate judeca decat dupa modul in care intelege sau vede lucrurile. Ca urmare a acestei orbiri firesti, noi toti, fara exceptie, nu intelegem cand ranim pe altii, cand le ruinam viata, cand ii judecam dupa bunul nostru plac. Noi stim ca la baza constiintei noastre personale sta dorinta de bine, cautarea desavarsirii si, in virtutea increderii in dreptatea cautarii noastre, suntem inclinati sa ne indreptatim pe noi insine. Si aceasta este suferinta noastra comuna. De aici rezulta conflictele nerezolvate din intreaga lume deoarece fiecare se indreptateste pe sine insusi, respingand dreptatea celui ce sta impotriva lui.

Văd că suntem ca-n "Vizita" lui Caragiale! Le ştim ca din carte, dar când să le aplicăm...
Citatul tău e foarte bine ales, doar că ar trebui întâi să-l aprofundezi.
Şi încă ceva: observaţia şi deliberarea se deosebesc fundamental de osândire. Cam asta-i deosebirea în judecata-discernerea (diacrisis) pe care am propus-o eu şi judecarea-osândirea de care mă acuzi tu.
În rest, dacă nu ne desprindem ochii din "vederea parţială, individuală care ne stăpâneşte" şi ne lăsăm cuprinşi de "orbirea firească" care ne face "să-i rănim pe alţii, să le ruinăm viaţa, să îi judecăm/osândim după bunul nostru plac" nu vom afla acea iubire de fiu către Tatăl său, rămânând captivi unei iubiri abstracte, făţarnice şi goale de conţinut, incapabilă de răbdare şi compasiune.
Noapte bună şi Doamne ajută!

[adam000]

În prealabil postat de luciand

Că, doar, noi dăm zeciuală, noi ne rugăm, noi postim, nu ca păcătosul de vameş!
Noi n-avem vreme pentru nişte pîrliţi şi pentru nişte amărâţi care ne deranjează de la trebile importante! Că, doar, noi suntem ocupaţi cu iubirea noastră (abstractă) de Dumnezeu!...

Tie asta ti se pare observatie, discernere, deliberare ne-osinditoare?
Mie nu. Dar asta este doar parerea mea.

Noapte buna si tie si sa te ajute Dumnezeu in tot ce iti este de folos!

[laurastifter]

În prealabil postat de adam000

Tie asta ti se pare observatie, discernere, deliberare ne-osinditoare?
Mie nu. Dar asta este doar parerea mea.

Noapte buna si tie si sa te ajute Dumnezeu in tot ce iti este de folos!

Cred că domnul LucianD n-a judecat/osândit pe nimeni, deoarece n-a menţionat numele celor care au comis acele acte de fariseism şi habotnicie, ci doar a vorbit despre câteva cazuri semnificative pentru o anumită tipologie de persoane religioase (nu credincioase, ci doar religioase). Dacă ar fi spus: "preotul X este un habotnic pentru că...", atunci ar fi comis păcatul judecării aproapelui. În schimb, pentru că nu a nominalizat pe nimeni, ci doar a atras atenţia asupra unor atitudini nedorite, se poate considera că a dat dovadă doar de gândire critică, de discernământ duhovnicesc şi nicidecum nu a osândit pe cineva.

Doamne ajută!

[adam000]

În prealabil postat de laurastifter

Cred că domnul LucianD n-a judecat/osândit pe nimeni, deoarece n-a menţionat numele celor care au comis acele acte de fariseism şi habotnicie, ci doar a vorbit despre câteva cazuri semnificative pentru o anumită tipologie de persoane religioase (nu credincioase, ci doar religioase). Dacă ar fi spus: "preotul X este un habotnic pentru că...", atunci ar fi comis păcatul judecării aproapelui. În schimb, pentru că nu a nominalizat pe nimeni, ci doar a atras atenţia asupra unor atitudini nedorite, se poate considera că a dat dovadă doar de gândire critică, de discernământ duhovnicesc şi nicidecum nu a osândit pe cineva.

Doamne ajută!

Cand cineva spune "preot", deja il numeste - numele lui este "slujitor al Lui Hristos", investit cu putere de Insusi Hristos.
Cand tu spui "persoane religioase (nu credincioase, ci doar religioase)" ..." care au comis acele acte de fariseism şi habotnicie" deja le-ai pus o eticheta persoanelor, prin prisma interpretarii tale a faptelor lor, deja este o judecata.

In fata Lui Hristos la judecata, oare tot asa ii vom vorbi despre slujitorii Lui?

Si spui ca asta este "discernamant duhovnicesc" in opinia ta?!...