Cugetari din Dharma

[florin.oltean75]

În prealabil postat de ioan cezar

Uite ce cred eu despre penetrare si Mantuitorul: pui capu-n piept, iti adincesti ochii mintii in inima, doua degete deasupra sfarcului stang si, cu toata puterea sinceritatii pe care o poti suporta despre tine, spui cum simti: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul..." Apoi asculti.

Asta e penetrarea. Si dezlegarea tuturor filosofiilor. Si viata.
Restul e, o spun cu mana pe inima, onanism.

Daca aceasta rugaciune ar fi un panaceu in sine, atunci inseamna ca n-ar trebui sa citim nici Biblia, Vietile Sfintilor, Patericul sau cel putin acatiste.

Inseamna ca mintea si inima n-ar trebui inainte sa fie imblanzite cu cugetari patrunzatoare pana sa ne atingem de aceasta rugaciune adanca.

Este un punct de vedere - care cred ca nu este impartasit nici de calugarii ortodocsi deprinsi cu efortul duhovnicesc.

Cel putin sa le imbinam armonios, nu sa ne cramponam intr-o singura lucrare inainte de a ne lumina putin sufletul cu cunostinta.

Sa fim rabdatori, cumpatati si cu buna chibzuinta.

Aceasta rugaciune este cea mai delicata lucrare si pentru asa ceva, ca si in viata normala este nevoie de calificare.

Ea trebuie pregatita cu grija si minutiozitate.

Altfel, in cel mai bun caz nu da rezultate, ca sa excludem accidentele.