Cugetari din Dharma

[ucenic]

În prealabil postat de florin.oltean75

Cine are dragoste multa si credinta puternica in Isus, nu are nevoie de budism.
Budismul este pentru cei ce pun mai multe intrebari, au nevoie pe langa emotie si de rationalitate.

Prin harul lui Dumnezeu, si eu am dragoste, si pentru El si pentru om. Iubesc si pe Dumnezeu si pe om iar credinta mea este tare in Domnul meu. Insa, pentru ca diavolul nu doarme, iar eu sunt un om supus acelorasi ispite ca fiecare crestin, se intampla si alunec, cad, ma tulbur... Ce fac atunci? Sau mai rau, daca am cazut dintr-o data in pacat... Ce solutie ofera o filozofie, o ideologie precum budismul??? Nu as face de prisos jertfa Domnului meu Iisus Hristos, daca m-as increde in meditatii si explicatii care de care mai fanteziste??? O, nenorocitul de mine, ce s-ar mai bucura cel rau si cat ar suspina Domnul meu...
Dar laudat sa fie Dumnezeu care a dat pe Fiul Sau, pentru ca oricine crede in El si in jertfa Sa, oricat ar fi de cazut in pacat, se poate ridica din nou, mai mult decat atat, trece de la moarte la viata vesnica.

"Copilasilor, va scriu aceste lucruri ca sa nu pacatuiti. Dar, daca cineva a pacatuit, avem la Tatal un Mijlocitor, pe Iisus Hristos, Cel Neprihanit." (1Ioan.2:1)

In viata mea am practicat ani de zile ayurveda, yoga, bioenergie; am citit Bhagavad Gita si gaseam placere in tot ce tinea de paranormal si new age. Dar spun cu bucurie acum, asemeni Ap.Pavel, ca pe toate le socotesc ca un gunoi pe langa pretul nespus de mare al cunoasterii lui Hristos Iisus, Domnul meu.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de ucenic

Prin harul lui Dumnezeu, si eu am dragoste, si pentru El si pentru om. Iubesc si pe Dumnezeu si pe om iar credinta mea este tare in Domnul meu. Insa, pentru ca diavolul nu doarme, iar eu sunt un om supus acelorasi ispite ca fiecare crestin, se intampla si alunec, cad, ma tulbur... Ce fac atunci? Sau mai rau, daca am cazut dintr-o data in pacat... Ce solutie ofera o filozofie, o ideologie precum budismul??? Nu as face de prisos jertfa Domnului meu Iisus Hristos, daca m-as increde in meditatii si explicatii care de care mai fanteziste??? O, nenorocitul de mine, ce s-ar mai bucura cel rau si cat ar suspina Domnul meu...
Dar laudat sa fie Dumnezeu care a dat pe Fiul Sau, pentru ca oricine crede in El si in jertfa Sa, oricat ar fi de cazut in pacat, se poate ridica din nou, mai mult decat atat, trece de la moarte la viata vesnica.

"Copilasilor, va scriu aceste lucruri ca sa nu pacatuiti. Dar, daca cineva a pacatuit, avem la Tatal un Mijlocitor, pe Iisus Hristos, Cel Neprihanit." (1Ioan.2:1)

In viata mea am practicat ani de zile ayurveda, yoga, bioenergie; am citit Bhagavad Gita si gaseam placere in tot ce tinea de paranormal si new age. Dar spun cu bucurie acum, asemeni Ap.Pavel, ca pe toate le socotesc ca un gunoi pe langa pretul nespus de mare al cunoasterii lui Hristos Iisus, Domnul meu.

Te inteleg foarte bine.

Odata ce ai aprins focul Lui Hristos in inima, focul curat care satura si lumineaza, celelalte gusturi devin amare si de prisos.

Singura grija este sa nu-L lasi sa se stinga ci sa se aprinda din ce in ce mai mult.

In acest punct, invatatura incepe sa curga din interior si nu din exterior, necesitatea clarificarii rationale a problemelor existentiale devine un apendice nefolositor.

De aceea am spus ca cei indragostiti nu mai au nevoie de explicatii.

------------------------------------------------

Revin insa, pentru a raspunde la intrebarea adresata, ce facem cu budismul atunci cand gresim. Ce facem cu filosofia cand suntem coplesiti de sentimentul de vina?

Dezvolt putin sub titlul:

"Vina si Pedeapsa in Budism" - "Spovedanie si Pacatosenie in Budism"

Budismul nu este doar un sistem filosofic ci este o filosofie exprimata liturgic.

In primul rand, linia de gandire budista stabileste un principiu juridic fundamental:

Daca greseste A, nu suporta consecintele (nu este ‘pedepsit’) B sau C.

Nasterea intr-un trup uman perisabil si dureros, in viziune budista, este fructul rezultat in urma compunerii actelor virtuose si nevirtuoase savarsite in vieti anterioare (nu neaparat pe acest pamant, nu neaparat in acest univers).

Resimtirea celei mai infime forme de durere din alta cauza decat propriile decizii si actiuni, reprezinta o incalcare a principiului enuntat.

In crestinism, de exemplu, acest principiu nu este validat.

In viziune budista, nicio durere pe care o resimtim nu are alta sursa externa, decat propriile actiuni nevirtuoase pe care le-am savarsit, care functioneaza ca si cauze exclusive - principiul excluziunii surselor externe ale durerii.

De aceea, in budism nu exista conceptul de ‘pedeapsa divina’ sau ‘pedeapsa arbitrara’.

Buddha este vazut ca expresia celei mai inalte forme de iubire, compasiune si intelepciune, care are puterea de a salva toate fiintele care intra pe calea Dharmei (adica virtutii).

Sutrele budiste mentioneaza ca Budhha Sakyamuni (cel de al 4-lea Buddha din cei 1000 de Buddhasi care vor aparea in acest eon – conform sutrelor) si-a dat viata de nenumarate ori, inainte sa se nasca ca printul Sidharta Gautama, s-a jertfit in repetate randuri, pentru salvarea fiintelor samsarice.

Deci, budismul promoveaza anterior crestinismului conceptul de jerta integrala pentru binele tuturor celorlalte fiinte, din dragoste netarmurita, din compasiune universala.

Credinciosul budist este instruit ca si un crestin in rationamentul jertfei: “si-a dat viata pentru mine din dragoste” ceea ce aprinde in sufletul acestuia trairi afective intense, credinta si evlavie.

Orice forma de durere (sau placere) are, in principiu, doua cauze: una substantiala si una circumstantiala.

Cea substantiala este in fapt un flux cauzal convergent care isi are originea in vietile anterioare, iar cea circumstantiala depinde de situatiile particulare si deciziile luate de persoana respectiva in viata curenta.

Pacatosenia in budism

Dragostea, fiind oaspetele cel mai de seama, regina reginelor, nu intra intr-o inima necurata - neimpodobita cu fapte bune.

De aceea, in budism, mai ales in fazele preliminare se pune accentul pe un proces dual, simbiotic: purificarea pacatelor si acumularea de virtuti – cele doua aspecte sustinandu-se reciproc.

Purificarea pacatelor in budism are patru faze distincte:
1.recunoasterea pacatelor
2.nadejdea in Buddha
3.aplicarea fortei oponente
4.promisiunea

Daca nu este angajata corespunzator fiecare etapa – pacatele nu pot fi curatate; acestea raman cu diferite nivele de puteri latente.


Cand greseste, un budist recunoaste ca aceasta se datoreaza tendintelor latente din constiinta sa spre non-virtute. Pacatele fie mici, fie mari sunt vazute ca otravuri letale care au putere sa-l traga instantaneu in iad. De aceea cade la picioarele Lui Budhha, isi recunoaste neputintele si cere ajutorul, pe care crede sincer ca-l primeste de la Buddha cel omnipotent si plin de bunatate – in viziunea acestora.

Aplicarea fortei oponente este vasta si depinde de diferite traditii si scoli (de exemplu este angajata metoda de purificare Vajrasattva, dar sunt felurite forme de curatare pentru stoparea karmei negative declansate in urma savarsirii unei anumite non-virtuti).

Ce pacate isi recunoaste un budist?

Un budist rationeaza astfel:

Realizand ca inca este in samsara, isi da seama ca are in spate o inifinitate de pacate care pot in orice moment sa “coaca” efectul de azvarlire in stari existentiale inferioare (animalic, fantomatic sau iad). In aceste lumi infinite se spune ca este “intuneric” - pentru ca virtutile si rugaciunile nu mai pot fi practicate din lipsa unei baze corporale corespunzatoare.

Cauza majora pentru azvarlirea in lumile inferioare o reprezinta violarea disciplinei morale.

Disciplina morala este factorul de baza (a doua virtute din cele 6 ‘paramitas’) care defineste directia tranzitiei intre taramurile samsarice, in momentul mortii.

Cand un budist greseste, acesta isi plaseaza pacatul intr-un complex vast de pacate.

Acesta isi recunoaste in mod repetat savarsirea urmatoarelor pacate in succesiunea infinita de vieti anterioare - exprimate in trei categorii:
1.pacate impotriva Lui Buddha si impotriva sfintilor – cele cu retributie imediata
(ucidere, dezbinare, complot, mintire, necredinta…)

2.pacate impotriva fiintelor obisnuite
- pacate impotriva parintilor
- pacate impotriva fiecarei fiinte samsarice – este o baza puternica pentru dezvoltarea ulterioara a dragostei universale
(In mod natural vrem sa ne rascumparam greselile in fata fiintelor pe care le-am molestat. Recomand filmul Regele Pescar cu Jeff Bridges si Robin Williams pentru o exemplificare dramatica a acestei miscari a sufletului)

Recunoaste ca:
-a indemnat si a fortat alte fiinte sa pacatuiasca
-s-a bucurat de raul savarsit celorlati (ucidere, inselare, batjocura, cruzime...)


3. pacate impotriva propriei fiinte (trup, minte si vorbire)


Ca sa inchid cu o observatie:

De obicei credem ca binele este rezultatul propriilor actiuni iar raul este resimtit datorita celorlalti.

Budistul crede ca binele pe care-l experimenteaza este rezultatul bunatatii celorlalti (inclusiv aL Lui Buddha) iar raul pe care-l resimte este consecinta propriilor pacate.

În prealabil postat de florin.oltean75

avem nevoie de rugaciune profunda, care la randul ei se bazeaza pe contemplatii adanci derivate dintr-o filosofie corecta, fina, penetranta.

Uite ce cred eu despre penetrare si Mantuitorul: pui capu-n piept, iti adincesti ochii mintii in inima, doua degete deasupra sfarcului stang si, cu toata puterea sinceritatii pe care o poti suporta despre tine, spui cum simti: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul..." Apoi asculti.

Asta e penetrarea. Si dezlegarea tuturor filosofiilor. Si viata.
Restul e, o spun cu mana pe inima, onanism.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de ioan cezar

Uite ce cred eu despre penetrare si Mantuitorul: pui capu-n piept, iti adincesti ochii mintii in inima, doua degete deasupra sfarcului stang si, cu toata puterea sinceritatii pe care o poti suporta despre tine, spui cum simti: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul..." Apoi asculti.

Asta e penetrarea. Si dezlegarea tuturor filosofiilor. Si viata.
Restul e, o spun cu mana pe inima, onanism.

Daca aceasta rugaciune ar fi un panaceu in sine, atunci inseamna ca n-ar trebui sa citim nici Biblia, Vietile Sfintilor, Patericul sau cel putin acatiste.

Inseamna ca mintea si inima n-ar trebui inainte sa fie imblanzite cu cugetari patrunzatoare pana sa ne atingem de aceasta rugaciune adanca.

Este un punct de vedere - care cred ca nu este impartasit nici de calugarii ortodocsi deprinsi cu efortul duhovnicesc.

Cel putin sa le imbinam armonios, nu sa ne cramponam intr-o singura lucrare inainte de a ne lumina putin sufletul cu cunostinta.

Sa fim rabdatori, cumpatati si cu buna chibzuinta.

Aceasta rugaciune este cea mai delicata lucrare si pentru asa ceva, ca si in viata normala este nevoie de calificare.

Ea trebuie pregatita cu grija si minutiozitate.

Altfel, in cel mai bun caz nu da rezultate, ca sa excludem accidentele.

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Purificarea pacatelor in budism are patru faze distincte:
1.recunoasterea pacatelor
2.nadejdea in Buddha
3.aplicarea fortei oponente
4.promisiunea

Si Dumnezeu unde este in ecuatia asta?
Ca Budha e doar un om.

Daca nu este angajata corespunzator fiecare etapa – pacatele nu pot fi curatate; acestea raman cu diferite nivele de puteri latente.

Bagi tu mana in foc ca un om isi poate curata singur pacatele folosind tehnica de mai sus si facand abstractie de Dumnezeu?

Un budist rationeaza astfel:

Poate sa rationeze el mult si bine, fara Hristos este filosofie goala.

[ucenic]

În prealabil postat de AlinB

Poate sa rationeze el mult si bine, fara Hristos este filosofie goala.

Amin.
Hristos S-a dat pentru noi, odata ca Dumnezeu - dezbracandu-se de Slava Sa cereasca, si odata S-a dat ca om - dezbracandu-se de Trupul Sau pamantec. Acest Hristos Iisus, Unsul lui Dumnezeu, a acceptat voia Tatalui Sau cu privire la mantuirea noastra, zicand:
"Iata-Ma (in sulul cartii este scris despre Mine), vin sa fac voia Ta, Dumnezeule!" (Evr.10:7).

Numai diavolul vine cu imitatii de genul:

În prealabil postat de florin.stefan75

"Sutrele budiste mentioneaza ca Budhha Sakyamuni (cel de al 4-lea Buddha din cei 1000 de Buddhasi care vor aparea in acest eon – conform sutrelor) si-a dat viata de nenumarate ori, inainte sa se nasca ca printul Sidharta Gautama, s-a jertfit in repetate randuri, pentru salvarea fiintelor samsarice."

Si are multe alte asemenea imitatii.

Odata eram in rugaciune mai multi frati pentru un demonizat de care cel rau isi batea joc. Si vorbea prin gura aceluia numai uraciuni, blasfemii si acuze la adresa lui Dumnezeu si ocari la adresa noastra. Pentru ca el este dusmanul inversunat al lui Dumnezeu si al copiilor Sai. Si pe cand ne rugam noi ca sufletul aceluia sa fie izbavit, un gand puternic mi-a venit in minte. Am rostit cu toata credinta mea, din toata inima mea (dar si cu toata vocea mea) partea din Crez unde marturisim despre Iisus Hristos "Lumina din Lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat". La auzul acestor vorbe venite din adancul inimii, cel rau, a inceput sa zbata trupul aceluia si sa nege cu o voce guturala dumnezeirea lui Iisus Hristos. Caci este scris "...si dracii cred, si se infioara."

Asadar repet ce am spus mai sus, daca nu aveam nevoie de mantuire imbratisam budismul, acest concept filozofic, de pace, dragoste si armonie intre om si intreaga creatie...
Dar eu sunt un pacatos si am nevoie de un Mantuitor, fara de care ochii mei nu vor vedea pe Dumnezeu, Creatorul meu si Tatal meu. Privesc la Jertfa Lui, cred in Jertfa Lui, primesc Jertfa Lui si ma adapostesc toata viata mea sub Jertfa Lui, dupa cum este scris:

"Caci n-am avut de gand sa stiu intre voi altceva decat pe Iisus Hristos, si pe El rastignit."(1Cor.2:2)

[florin.oltean75]

Ucenic si Alin - pastrati-va reperele, credeti puternic si iubiti prin Hristos pe toti oamenii.

Amin.

În prealabil postat de florin.oltean75

Daca aceasta rugaciune ar fi un panaceu in sine, atunci inseamna ca n-ar trebui sa citim nici Biblia, Vietile Sfintilor, Patericul sau cel putin acatiste.

Inseamna ca mintea si inima n-ar trebui inainte sa fie imblanzite cu cugetari patrunzatoare pana sa ne atingem de aceasta rugaciune adanca.

Este un punct de vedere - care cred ca nu este impartasit nici de calugarii ortodocsi deprinsi cu efortul duhovnicesc.

Cel putin sa le imbinam armonios, nu sa ne cramponam intr-o singura lucrare inainte de a ne lumina putin sufletul cu cunostinta.

Sa fim rabdatori, cumpatati si cu buna chibzuinta.

Aceasta rugaciune este cea mai delicata lucrare si pentru asa ceva, ca si in viata normala este nevoie de calificare.

Ea trebuie pregatita cu grija si minutiozitate.

Altfel, in cel mai bun caz nu da rezultate, ca sa excludem accidentele.

Impartasesc si eu o parte din afirmatiile tale.
Totusi, in baza micii mele experiente si, mai ales, in baza lucrarilor studiate pe tema rugaciunii, pot spune cu toata convingerea: rugaciunea e temelia vietii duhovnicesti (adica a vietii oricarui crestin care nu e doar cu numele crestin).
Lucrarea rugaciunii, in timp, se impleteste desigur si cu lecturi si cu alte activitati, astfel incat omul, aflat sub inraurirea sfanta/sfintitoare a Tainelor in Biserica, se sfinteste treptat, prin harul Domnului, pana la indumnezeire deplina prin har.
Si totul atarna de rugaciune, mai intai. Prima treaba a omului este aceasta, abia apoi si pe fondul lucrarii rugaciunii, vin si celelalte. Nu este posibil ca omul, fiinta mutilata dupa cadere, sa nazuiasca a tine poruncile Domnului facind abstractie de rugaciune. Tocmai ca in rugaciune omul cere, cu umilinta, Domnului, sa ii sprijine efortul, nevointele, in a urma Calea, Adevarul, Viata. Ne rugam Domnului sa tinem poruncile Lui, deoarece singuri nu putem cu nici un chip.
Eu sunt convins de asta si nu se cuvine sa spun acum mai mult. Vezi bine, Parintii au spus deja tot ce ne este de folos. O spune de asemenea Sfanta Scriptura in multe locuri si in multe feluri.
"Rugati-va neincetat!"...

[florin.oltean75]

În prealabil postat de ioan cezar

Impartasesc si eu o parte din afirmatiile tale.
Totusi, in baza micii mele experiente si, mai ales, in baza lucrarilor studiate pe tema rugaciunii, pot spune cu toata convingerea: rugaciunea e temelia vietii duhovnicesti (adica a vietii oricarui crestin care nu e doar cu numele crestin).
Lucrarea rugaciunii, in timp, se impleteste desigur si cu lecturi si cu alte activitati, astfel incat omul, aflat sub inraurirea sfanta/sfintitoare a Tainelor in Biserica, se sfinteste treptat, prin harul Domnului, pana la indumnezeire deplina prin har.
Si totul atarna de rugaciune, mai intai. Prima treaba a omului este aceasta, abia apoi si pe fondul lucrarii rugaciunii, vin si celelalte. Nu este posibil ca omul, fiinta mutilata dupa cadere, sa nazuiasca a tine poruncile Domnului facind abstractie de rugaciune. Tocmai ca in rugaciune omul cere, cu umilinta, Domnului, sa ii sprijine efortul, nevointele, in a urma Calea, Adevarul, Viata. Ne rugam Domnului sa tinem poruncile Lui, deoarece singuri nu putem cu nici un chip.
Eu sunt convins de asta si nu se cuvine sa spun acum mai mult. Vezi bine, Parintii au spus deja tot ce ne este de folos. O spune de asemenea Sfanta Scriptura in multe locuri si in multe feluri.
"Rugati-va neincetat!"...

Noi citim, noi ne rugam - dar invatatorul adevarat, invatatorul intim al fiecarei fiinte este numai Hristos - prin inrauriri dinlauntru, inspiratii si aratari in Duh.

Nu exista alta poarta de intrare in cetatea fericirii ceresti, decat Hristos.

Intelesurile cuvintelor sunt chemari si strigari - Duhul este insa singura mancare curata care satura cu adevarat.

[ucenic]

În prealabil postat de florin.oltean75

Noi citim, noi ne rugam - dar invatatorul adevarat, invatatorul intim al fiecarei fiinte este numai Hristos - prin inrauriri dinlauntru, inspiratii si aratari in Duh.

Nu exista alta poarta de intrare in cetatea fericirii ceresti, decat Hristos.

Amin. Slava Domnului Iisus Hristos pentru aceste marturii. Si Domnul Vietii sa te rasplateasca cu viata vesnica, Florin.