Cugetari din Dharma

[florin.oltean75]

În prealabil postat de ioan cezar

Impartasesc si eu o parte din afirmatiile tale.
Totusi, in baza micii mele experiente si, mai ales, in baza lucrarilor studiate pe tema rugaciunii, pot spune cu toata convingerea: rugaciunea e temelia vietii duhovnicesti (adica a vietii oricarui crestin care nu e doar cu numele crestin).
Lucrarea rugaciunii, in timp, se impleteste desigur si cu lecturi si cu alte activitati, astfel incat omul, aflat sub inraurirea sfanta/sfintitoare a Tainelor in Biserica, se sfinteste treptat, prin harul Domnului, pana la indumnezeire deplina prin har.
Si totul atarna de rugaciune, mai intai. Prima treaba a omului este aceasta, abia apoi si pe fondul lucrarii rugaciunii, vin si celelalte. Nu este posibil ca omul, fiinta mutilata dupa cadere, sa nazuiasca a tine poruncile Domnului facind abstractie de rugaciune. Tocmai ca in rugaciune omul cere, cu umilinta, Domnului, sa ii sprijine efortul, nevointele, in a urma Calea, Adevarul, Viata. Ne rugam Domnului sa tinem poruncile Lui, deoarece singuri nu putem cu nici un chip.
Eu sunt convins de asta si nu se cuvine sa spun acum mai mult. Vezi bine, Parintii au spus deja tot ce ne este de folos. O spune de asemenea Sfanta Scriptura in multe locuri si in multe feluri.
"Rugati-va neincetat!"...

Noi citim, noi ne rugam - dar invatatorul adevarat, invatatorul intim al fiecarei fiinte este numai Hristos - prin inrauriri dinlauntru, inspiratii si aratari in Duh.

Nu exista alta poarta de intrare in cetatea fericirii ceresti, decat Hristos.

Intelesurile cuvintelor sunt chemari si strigari - Duhul este insa singura mancare curata care satura cu adevarat.