Istorii cu talc

[cristiboss56]

Invatatura Domnului: Din lume, dar nu ai ei
Un crestin ii spunea unui prieten ca el nu intelege vorbele Mantuitorului: «Voi sa fiti din lume, dar nu sa fiti ai lumii».
Atunci, prietenul sau, care era un om mai zidit in invatatura Domnului, i-a raspuns:
- In lume, cu oamenii se petrece intocmai ca si cu pestii in mare. Cu toate ca apa marii e sarata, pestii nu sunt sarati. Asa si cu oamenii: ei pot trai in lume fara sa ia «saratura» ei, adica pacatele ei.


Maica Domnului: "Fara stricaciune..."
- Cum a putut naste fara stricaciune Sfanta Fecioara Maria pe Domnul nostru? il intreaba un om pe un preot.
Preotul ii raspunse:
- Lumina soarelui trece prin geam si vine la noi fara sa strice sticla geamului. Tot deasemenea, lumina vietii a trecut prin Maica Preacurata fara sa-i strice trupul.


Mantuirea: Azi, nu maine...
Un om plin de pacate, ascultand o predica despre mantuirea sufletului, prin primirea sfintei invataturi a Domnului nostru Iisus Hristos, se hotari sa inceapa si el o viata lipsita de greseli, dar isi zise:
"Incep de maine".
Peste noapte insa, pacatosul muri.
"Maine" este vorba Diavolului, numai "azi" este vorba lui Dumnezeu.


Patimile: Cununa virtutii
Un intelept din vechime, care toata viata luptase si biruise toate pornirile rele, iesi intr-o zi la plimbare avand in jurul capului o coroana verde de stejar.
Niste trecatori il oprira, spunandu-i:
- Numai vitejilor din razboaie li se cuvine aceasta...
Iar el le raspunse:
- Oameni buni, eu am biruit dusmani mai tari si mai cumpliti decat cei de pe campul de lupta. Am biruit saracia, am infrant lenea, am gonit trufia, am zdrobit patimile trupesti...
Cei ce strigasera la el ramasera rusinati la aceste vorbe, dandu-si seama ca inteleptul acela avea dreptate.

[cristiboss56]

Pentru ca tot am vorbit pe alt thread ( "Importanta rugaciunii " ) , despre deznadejde , am gasit ceva de folos :

Pntru ca nu o singura data, mi-au scris oameni ajunsi in pragul disperarii foarte aproape de sinucidere, din pricina neazurilor, sau a bolilor, sau a ispitelor cu care se lupta m-am gandit sa scriu cateva randuri care socotesc sa fie folositoare celor ce le vor citi. Iubite frate,
Incep scrisoarea aceasta adresata tie, spunandu-ti un cuvant ce l-am auzit de la un parinte: "Intristarea este un pacat iar Bucuria este o porunca!" Trebuie sa sti fratele meu ca toate cele ce vin peste tine si peste orice om, nu sunt toate de la Dumnezeu dar toate sunt cu ingaduinta lui Dumnezeu, si Dumnezeu nu va ingadui niciodata sa porti o povara mai grea decat poti duce.
Necazurile vin peste noi din mai multe directii, unele vin de la diavol, care ne uraste pe toti si care vazandu-te pe tine ca incerci sa faci ceva bun, sa te apropii de Dumnezeu te va lupta cu tot felul de ispite, doar, doar te vei intoarce din nou sa lucrezi cele placute lui.
Mai vin necazuri si ispite mari de la apropiatii tai, de la familia ta, de la colegii tai, pentru ca orice om este inzestart cu libertate si aceasta poate fi folosita fie pentru a face bine, fie pentru a face rau. Din pacate cei mai multi aleg varianta din urma si atunci iata un alt motiv pentru care tu suferi.
Si mai vin ispite asupra ta de la propriul tau trup, atunci cand te lupta tot felul de patimi. Sau uneori necazurile ti le faci singur, atunci cand faci orice lucru dupa capul tau, neavand un duhovnic cu care sa te sfatuiesti, la care sa te marturisesti. Iata un exemplu: daca eu aleg sa merg descult prin urzici in fiecare zi cateva ore, seara nu pot sa ma vaiet, spunand ca vai cat sufar si de ce Dumnezeu a trimis peste mine atata durere, pentru ca singurul vinovat sunt chiar eu, caci nu m-a fortat nimic sa fac asa ceva.
Pana acum, nadajduiesc ca ai inteles de unde vin ispitele, necazurile si incercarile, acum sa iti explic de ce?
Uneori vin pentru pacatele tale, ca pedeapsa, de exemplu aminteste-ti de bolnavul de la Scaldatoare Oilor, care a fost bolnav 38 de ani, pentru pacatele sale; sau vin peste tine ca sa fi incercat, aminteste-ti de Iov; sau vin peste tine pentru ca Dumnezeu are un plan cu tine, de exemplu aminteste-ti de orbul cel din nastere, care nu suferea nici pentru pacatele sale nici ale parintilor sai ci pentru ca era randuit sa se intalneasca cu Hristos si sa primeasca vederea, pentru ca mai apoi sa creada in El.
Pentru multi necazurile inseama venirea in fire, o palma de la Dumnezeu ca sa iti revii in simturi.
Important este sa nu cauti foarte mult sa intelegi de ce? Mai bina sa cauti sa vezi cum vei trece prin aceste incercari, care este solutia?
Solutia, fratele meu este urmatoarea: sa iti pui toata nadejdea in Dumnezeu, sa crezi cu tot sufletul tau, cu tot cugetul tau cu toata vartutea ta in Dumnezeu, sa te nevoiesti implinind voia Lui si SA ASTEPTI MILA LUI.
Multi cred ca rezolvarea vine foarte repede. Uneori este asa, uneori nu, dupa cum vrea Dumnezeu. De aceea, fratele meu sa inchei mereu orice rugaciune in care ceri ceva lui Dumnezeu astfel: dar Doamne nu voia mea sa se faca ci a Ta! Adica sa lasi frate pe Dumnezeu sa lucreze, nu sa cauti sa-I impui voia ta, ca de cele mai multe ori cerem numai prostii si daca nu primim imediat cele cerute, ne indoim, cartim si ne mai si suparam.
Mult te va ajuta, frate drag, daca te-ai apuca sa citesti Vietile Sfintilor, sa vezi acolo suferinta. Oare, ai fi preferat in locul incercarilor tale sa fi ars pe rug, sau sa-ti fie ucisi copii in fata ta, sau sa fi jupuit de piele si frecat cu sare, sau fiert in cazan, sau taiat cu sabia sau impuns cu sulita, sau batut cu vine de bou, sau aruncat in groapa de var sau rastignit? Sau crezi ca Dumnezeu nu cunoaste suferinta, sau nu stie cat de greu iti este? Oare nu a purtat Hristos Crucea, nu a fost batjocorit ca nimeni altul, nu i-au strapuns piroanele mainile si picioarele, nu a purtat cununa de spini pe cap?
Vezi frate, ca nu e chair asa cum crezi tu? Sau ti-as mai spune ceva. Oare prefereai sa fie copii tai bolnavi, sau sotia ta, sau parintii tai, sau tu insuti sa ai cancer sau leucemie, sau alte boli grele, sau crezi ca numai tu suferi in lumea aceasta?
�n lume necazuri veti avea; dar �ndrazniti. Eu am biruit lumea. (Ioan 16,33)
Auzi frate ce a spus Hristos, ca vei avea necazuri, dar sa nu dejnadajduiesti ci sa indraznesti, sa vi la Hristos, sa-i spui durerea, sa te rogi cu lacrimi fierbinti si cu ajutorul Lui vei birui in incercarile care iti stau in fata.
Foarte important fratele meu, cum spuneam la inceput, cauta un duhovnic iscusit care sa te calauzeasca, la care sa te spovedesti curat, sa scapi de spinii si maracinii din sufletul tau, ca nu poti sa semeni oriunde, si graul nu poate rasarii decat in pamant roditor. Pentru aceasta sa te spovedesti - caci aceasta e taina pocaintei - curat, cu parere de rau, fara sa ascunzi pacate; sa primesti cu bucurie canonul, sa te tii mai apoi pe calea lui Dumnezeu si asa vei putea sa gusti Bucuria, sa ai pace in sufletul tau. Ochii tai se vor deschide si toate se vor vedea in alta lumina, cea a lui Hristos, caci cu Dumnezeu alaturi ce nu vei putea sa faci? Sau cine iti va sta impotriva?
Deznadejdea e mare pacat, si duce mai apoi in ultima ei faza la sinucidere: pacat impotriva Duhului Sfant, care nu se va ierta in veac. Trebuie frate sa fi luptator, caci Biserica noastra se numeste Biserica Luptatoare, sa nu fi las, sa nu dezertezi din lupta cand e mai greu, sa fi tare pana la sfarsit ca si cununa va fi pe masura.
Cand crezi ca nu mai poti, ca esti la capatul puterilor, sa sti ca Hristos este deja langa tine si te tine de mana, sa nu te scufunzi in valurile ce zbuciuma neincetat marea acestei vieti, crede numai frate si lucreaza cele spre mantuirea ta si vei vedea si vei simti Mila lui Dumnezeu.
Bucurie!
Parintele Ciprian

[glykys]

"Era odata un om obisnuit si pasea pe drumul vietii alaturi de alti oameni care erau langa el. Toti purtau in spatele lor cate o cruce, nu dupa aceiasi marime, ci pentru fiecare in parte era diferita. Nici unul dintre ei nu parea bucuros…

La un moment dat, omul nostru obosit de atata drum si cu greutatea mare a crucii pe umerii lui, se roaga Domnului spunand:

- "Doamne, Te rog scurteaza-mi crucea; simt ca nu mai pot! Ar fi mult mai bine pentru mine". Si incepe a taia din crucea ce-o purta…

- "Doamne, iti multumesc atat de mult!"

Isi continua bucuros acum drumul anevoios gandind: "Daca acum mi-ai ingadui sa mai tai putin din ea, ar fi si mai bine….". Si o mai scurteaza putin.

Si mai bucuros continua pe drumul vietii, uitandu-se in jurul lui observa ca ceilalti sunt din ce in ce mai obositi si necajiti. Dupa ceva vreme intalneste in drum o prapastie mare, peste care trebuia sa treaca; ceilalti folosesc crucea pentru a trece, deoarece crucea fiecaruia era suficienta ca inaltime, ca atunci cand o culca-i sa uneasca cele doua maluri. Transformandu-se in podul necesar sa treci in siguranta pe malul din fata ta. Toti trec bucurosi acum, insa el ramane plangandu-se ca nu-i destul de mare crucea lui, ca sa treaca si el…! Crucea lui era mult mai mica decat distanta dintre maluri".

[tabitha]

Cristi, ti-am admirat noua semnatura:

Cum gândim, așa trăim. . . !
"Fii împacat cu sufletul tau si atunci cerul si pamântul se vor împaca cu tine. "(Sfântul Isaac Sirul)

Te rugam sa ne-o talcuiesti, cat mai detaliat daca se poate, ca un adevarat crestin (nu mai zic si ortodox, si practicant, ca e redundant) ce esti. Thanks!

[cristiboss56]

Modul tău de adresare este tendenţios şi răutăcios , şi vine ca urmare a ştergerii tale din lista mea , asta ca să ştie tot "poporul", ce şi cum. În numele cui vorbeşti de foloseşti pluralul ? Nu ţi-e ruşine că destul m-ai smintit în acest post prin îngâmfarea şi răutatea ta ? Te iert , dar te rog să mă ignori , aşa cum o fac eu dealtfel ! ! ! Deci , gândeşte pozitiv , şi vei trăi bine , iar atunci când sufletul îţi este îngreunat de păcate, nici linişte nu vei avea, şi nici împăcare cu Dumnezeu nu va fi . Atenţi deci ! Asta ca o foarte scurtă explicaţie . Te mai rog să renunţi din mândria asta nenorocită , ce se simte în fiecare cuvânt al tău. În rest, să ne vedem cu bine în Rai şi post binecuvântat. NOTĂ : ESTE ULTIMUL RĂSPUNS ( MESAJ ) PE CARE ŢI-L ADRESEZ ÎN ASTĂ LUME . Pace şi multă bucurie ! Cristian

[tabitha]

Mulțam de explicație, Cristi. Nu e nimic tendențios, iar faptul că tu ai luat-o "pe ulei" nu-ți face cinste. Te rog să ai bunul simț să ștergi din albumele tale personale pozele de acum 4 ani, în care apar și eu; poate că ai făcut-o deja, dar nu am cum să verific. Nu mai zic că ți-ai "tras" semnătură cu una din exprimările mele recente... deh, nu-i marcă înregistrată, recunosc! Sănătate multă!

Clarificare: faptul că te-ai apucat să-ți faci curățenie de primăvară în lista de prieteni nu m-a deranjat (deși poate ai fi vrut), e bine să ne revizuim reperele din când în când.

[cristiboss56]

In urma cu mult timp ma plangeam unui prieten ca nu reusesc sa iert un om care mi-a facut foarte mult rau.
Atunci mi-a spus o poveste pe care mi-o amintesc de fiecare data cand am nevoie sa imi folosesc capacitatea de a ierta.
Se spune ca erau odata doi calugari budisti care mergeau prin padure. Si cum mergeau ei, au dat de un rau destul de involburat si adanc.Cand tocmai se pregateau sa-l treaca au vazut o femeie tanara care nu se incumeta sa porneasca spre celalalt mal. Atunci unul dintre ei a luat-o in brate si a trecut-o raul. Dupa vreo 2 ore, celalalt calugar, care nu o ajutase, izbucni nervos:-Cum ai indraznit sa atingi acea femeie si sa o porti in brate? La care celalalt raspunse calm:
-Eu am lasat-o din brate acum 2 ore… iar tu inca o porti cu tine!

[quote=cristiboss56;435531]Modul tău de adresare este tendenţios şi răutăcios , şi vine ca urmare a ştergerii tale din lista mea , asta ca să ştie tot "poporul", ce şi cum. În numele cui vorbeşti de foloseşti pluralul ? Nu ţi-e ruşine că destul m-ai smintit în acest post prin îngâmfarea şi răutatea ta ? Te iert , dar te rog să mă ignori , aşa cum o fac eu dealtfel ! ! ! Deci , gândeşte pozitiv , şi vei trăi bine , iar atunci când sufletul îţi este îngreunat de păcate, nici linişte nu vei avea, şi nici împăcare cu Dumnezeu nu va fi . Atenţi deci ! Asta ca o foarte scurtă explicaţie . Te mai rog să renunţi din mândria asta nenorocită , ce se simte în fiecare cuvânt al tău. În rest, să ne vedem cu bine în Rai şi post binecuvântat. NOTĂ : ESTE ULTIMUL RĂSPUNS ( MESAJ ) PE CARE ŢI-L ADRESEZ ÎN ASTĂ LUME . Pace şi multă bucurie ! Cristian[/quote

"Niciodată să nu spui nicodată" - nu ştiu cine a spus-o dar se potriveşte. Nu mă aşteptam la tine Cristi să ai o astfel de atitudine faţă de Mirela despre care NU ŞTII NIMIC (mama care este foarte bătrână are o vorbă " faptele mamă, faptele nu oala cu laptele" - tradus degeaba posteşti dacă nu ai fapte)
Răutăcios eşti tu şi nu e prima oară. Nu te judec dar adeseori atitudinea ta faţă de diferiţi useri mi s-a părut arogantă, tranşantă (la modul negativ) şi de pe o poziţie de leader de grup (boss)
Te rog să mă ştergi şi pe mine din lista ta.
M-ai dezamăgit. Să dea bunul şi milostivul Dumnezeu să cunoşti oamneii care sunt în spatele monitorului şi care sunt cu adevărat OAMENI.
Să te ocolească iapitele. Orice mi-ai răspunde nu mă vei tulbura.( Dar mai bine nu-mi răspunde)

[cristiboss56]

Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru. Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau; cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile"responsabile".

Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi. Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat. Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza. Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.

Evitam moartea cate putin, amintindu-neintotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim ofericire splendida.

Totul depinde de cum o traim...

Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare.
Daca va fi sa inseli,inseala-ti stomacul.
Daca va fi sa plangi, plange de bucurie.
Daca vafi sa minti, minte in privinta varstei tale.
Daca va fi sa furi, furao sarutare.
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica.
Daca va fi sa simtifoame, simte foame de iubire.
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi...

Autor: Pablo Neruda