Istorii cu talc

În prealabil postat de Adriana Cluj

Dupa ce am vazut filmul "Conversatie cu Dumnezeu" am luat cartile si am vrut sa le citesc. Am inceput prima carte, dar ceva, ceva scris acolo m-a facut sa ma opresc......

Le-ai citit? Ce parere ti-ai facut?

Eu le-am citit. Erau abia apărute pe piaţă. Pe vremea aceia nu prea ştiam ce înseamnă credinţa ortodoxă. Cărţile sunt o mare varză, un ghiveci. Nu este de nici un folos citirea lor.
Cât deapre Cristi cred că este destul de matur duhovniceşte ca să înţeleagă că aceste cărţi nu au nimic comun cu adevărata credinţă ci sunt doart nişte revelaţii demonice new-agiste.
Mai bine citeşte Vieţile Sfinţilor, Patericul, Scripturile.

[cristiboss56]

În prealabil postat de dorinastoica14

Mai bine citeşte Vieţile Sfinţilor, Patericul, Scripturile.

Fara discutie , asa este ! Eu spre exemplu am inceput sa recitesc Noul Testament . Am ajuns la Faptele Sfintilor Apostoli , si chiar imi sunt de folos , chiar daca le citesc pentru a N oara , de mult ajutor imi sunt in aceasta privinta cele citite si la Sfintii Parinti .

[cristiboss56]

Este o seara de iarna, Ajunul Craciunului. Corina, o fetita de numai 8 anisori, ai carei parinti sunt plecati in strainatate la munca, sta ganditoare la geam privind cum fulgii de zapada se astern linistit peste orasul parca amortit. Ar fi avut multe dorinte si multe intrebari pe care sa i le puna Mosului, dar ce mai mare intrebare si dorinta era daca, si-ar dori ca parintii ei sa vina acasa, Mosul i-ar putea indeplini dorinta. Ar fi renuntat la orica, papusi, jucarii si dulciuri, numai ca maine dimineata, cand se va trezi, mama si tatal ei, sa o ia in brate si sa o sarute. Aceasta era cea mai mare dorinta a Corinei pe care o avea, dar in sufletul ei mic de copil, stie ca nu se poate. Deodata auzi ca o stiga cineva: - Corina, Corina! tresari petru moment... - Mama! dar din camera cealalta aparu bunica, care o intreba: - Ce faci tu copila, singura aici? Corina zambind amarnic ii raspunse: - Ce sa fac bunica, ma uitam pe fereastra cum ninge si ce mult mi-as fi dorit sa fie mama si tata langa mine. - Of copila, si mie imi este dor de ei si tare as vrea sa-i vad acasa, le-as pregati cele mai bune bucate, dar cine stie, poate anul acesta Mosul va fi bun si-i va aduce acasa. Bunica o lua in brate, o saruta pe frunte oftand, iar din coltul ochiului ii cazu o lacrima. Avea o greutate in suflet, dar mai greu ii era, stiind cat sufera Corina. De cand parintii ei plecasera, Corina se schimbase, era alt copil. Tinand-o in brate si ridicand ochii spre cer, spuse in gand: "Doamne, multe nu te-am rugat in viata mea, dar acum te rog, adu-mi copii acasa." - Hai copila, hai sa facem nani, ca diseara vine Mosul si maine e Craciunul si trebuie sa fim pregatit, ca cine stie ce surprize ne asteapta. Tarziu, cu capul pe perna si cu ochii la geamul mic din camera ei, Corina se gandea la mama si la tatal ei "Oare ce fac ei acum? Ce dorinta si-au pus de Craciun? Se mai gandesc la mine?". Framantata de ganduri , intr-un tarziu adormi. A doua zi dimineata, Corina se trezi, se dadu jos din pat si fugi repede in sufragerie sa vada ce i-a adus Mosul. Din bucataria casei se auzeau voci si rasete. - Oare cine-o fi la noi in vizita? se intreba Corina! Cred ca vreo vecina de-a bunicii. Cu pasi inceti si cu ochisorii somnorosi, tinand in brate o papusa imensa, mergea strigand: - Bunica, bunica! Uite ce papusa mare mi-a adus Mosul!, deschise usa la bucatarie si cand... ce sa vezi, in bucatarie era mami si tati. Scapa papusa jos din brate si plangand stiga: - Mami, tati! si sari in bratele parintilor. Ii imbratisa si printre lacrimi ridica ochii inspre cer si spuse: multumesc, Mosule! Din pacate sunt multi copii ca si Corina.

[Yasmina]

În prealabil postat de cristiboss56

Este o seara de iarna, Ajunul Craciunului. Corina, o fetita de numai 8 anisori, ai carei parinti sunt plecati in strainatate la munca, sta ganditoare la geam privind cum fulgii de zapada se astern linistit peste orasul parca amortit. Ar fi avut multe dorinte si multe intrebari pe care sa i le puna Mosului, dar ce mai mare intrebare si dorinta era daca, si-ar dori ca parintii ei sa vina acasa, Mosul i-ar putea indeplini dorinta. Ar fi renuntat la orica, papusi, jucarii si dulciuri, numai ca maine dimineata, cand se va trezi, mama si tatal ei, sa o ia in brate si sa o sarute. Aceasta era cea mai mare dorinta a Corinei pe care o avea, dar in sufletul ei mic de copil, stie ca nu se poate. Deodata auzi ca o stiga cineva: - Corina, Corina! tresari petru moment... - Mama! dar din camera cealalta aparu bunica, care o intreba: - Ce faci tu copila, singura aici? Corina zambind amarnic ii raspunse: - Ce sa fac bunica, ma uitam pe fereastra cum ninge si ce mult mi-as fi dorit sa fie mama si tata langa mine. - Of copila, si mie imi este dor de ei si tare as vrea sa-i vad acasa, le-as pregati cele mai bune bucate, dar cine stie, poate anul acesta Mosul va fi bun si-i va aduce acasa. Bunica o lua in brate, o saruta pe frunte oftand, iar din coltul ochiului ii cazu o lacrima. Avea o greutate in suflet, dar mai greu ii era, stiind cat sufera Corina. De cand parintii ei plecasera, Corina se schimbase, era alt copil. Tinand-o in brate si ridicand ochii spre cer, spuse in gand: "Doamne, multe nu te-am rugat in viata mea, dar acum te rog, adu-mi copii acasa." - Hai copila, hai sa facem nani, ca diseara vine Mosul si maine e Craciunul si trebuie sa fim pregatit, ca cine stie ce surprize ne asteapta. Tarziu, cu capul pe perna si cu ochii la geamul mic din camera ei, Corina se gandea la mama si la tatal ei "Oare ce fac ei acum? Ce dorinta si-au pus de Craciun? Se mai gandesc la mine?". Framantata de ganduri , intr-un tarziu adormi. A doua zi dimineata, Corina se trezi, se dadu jos din pat si fugi repede in sufragerie sa vada ce i-a adus Mosul. Din bucataria casei se auzeau voci si rasete. - Oare cine-o fi la noi in vizita? se intreba Corina! Cred ca vreo vecina de-a bunicii. Cu pasi inceti si cu ochisorii somnorosi, tinand in brate o papusa imensa, mergea strigand: - Bunica, bunica! Uite ce papusa mare mi-a adus Mosul!, deschise usa la bucatarie si cand... ce sa vezi, in bucatarie era mami si tati. Scapa papusa jos din brate si plangand stiga: - Mami, tati! si sari in bratele parintilor. Ii imbratisa si printre lacrimi ridica ochii inspre cer si spuse: multumesc, Mosule! Din pacate sunt multi copii ca si Corina.

Da,Corina este un caz fericit,ai carei parinti plecasera doar la munca...Bine ar fi ca astfel de dorinte sa se indeplineasca si copiiilor abandonati de ani de zile!

[cristiboss56]

În prealabil postat de Yasmina

Da,Corina este un caz fericit,ai carei parinti plecasera doar la munca...Bine ar fi ca astfel de dorinte sa se indeplineasca si copiiilor abandonati de ani de zile!

Dumnezeu stie de ce , ce , si cum , oricum fiecare are o CRUCE de dus de la nastere pana la plecarea din asta lume ! Dar , vai de "parintii"care si-au parasit voit copiii primiti in dar de la Dumnezeu , oricum nu este judecata noastra asta ! ! !
Cu Dumnezeu inainte !+

Sunt convinsă că acestă istorioară fost postată de cineva dar...nu aşa cum o voi spune eu!

Într-o ţară oarecare trăia un batrân deştept
Şi tot în ţara aceia şi un vultur înţelept.
Nimeni nu ştia de vultur de un de e, când a venit.
Era veşnic precum timpul, fără început ori sfârşit.
Batrânul merse într-o seară la vultur spre a-l cerceta:
- Vulture batrân ca timpul, aş vrea să te rog ceva.
Îţi ştim toţi înţelepciunea doar tu mă poţi ajuta.
Doresc să găsesc ţara cea mai frumoasă dacă ea o exista
Şi-aş străbate lumea toată măcar o clipă-a o vedea.
- Urcă-te pe-a mea spinare, i-a spus vulturul grăbit
Şi-au zburat, zburat prin lume , unde nici n-ai fi gândit.
Din zbor vedea batrânul locuri ce păreau de vis.
- Te opreşte! Striga tare. Acesta-i locul precis.
- Nu-i acesta locul pentru care de acasă am plecat
Pân-acolo-i cale lungă, mai avem mult de zburat.

După multe luni de zile au ajuns pe-o stâncă goală.
- Coboară batrâne, iată te-am adus în a mea ţară.
Asta-i cea mai minunată ţară din câte-am văzut
căci aici, pe-această stâncă într-o vară m-am născut.

Din "Izvorul îndepărtat" de D.S

[tabitha]

Un articol al unui preot de tara, senior editor aici pe site. Tare mult imi place de domnia sa !

"Colinda, Colinda"

Astazi s-a nascut Hristos,
Mesia chip luminos;
Laudati si cantati
Si va bucurati!
Mititel si-nfasatel,
In scutec de bumbacel!
Laudati si cantati
Si va bucurati!

- Baaa, nenea soferule, mai schimba, bre, postul ala de radio! Mai bine pune sa cante niste manele, ceva!

Veneam zilele trecute cu microbuzul de la Bucuresti la Negoiesti si asta a fost reactia unui tanar la colindul pe care il ascultam, tacuti, toti calatorii. Soferul nu a spus nimic. A atins cu mana dreapta aparatul de radio si… a inceput: „Hai cichi, cichi, cichi cea/ Sa vi-na ne-vas-ta mea,/ Sa va-da cat sunt de ma-re,/ Cel mai ta-re din par-ca-reee!”.

Toate scaunele erau ocupate; m-am uitat’« la domnisoara de langa mine (o avea 20 de ani?) care a dat a lehamite din cap… cineva a zambit cu subinteles… altul… asta e… dar toti ascultam… hai cichi, cichi, cichi cea! Timp de vreo 5 minute mi-a sunat in urechi acelasi refren.

- Domnule sofer, am indraznit, opreste si mata difuzorul ca ma indispune cand aud ca cineva, care e suparat pe sotie, mai are chef si de cantat!

- Daca nu-ti place, mi se adreseaza tanarul, cumpara-ti masina si nu mai merge cu microbuzul!

Dar pana sa-i raspund, domnisoara de langa mine…

- Parinte, nu-l luati in seama, ca asta e situatia. Asta e Balanel, vecin cu mine in sat, il cunosc bine!

- Ma intreb, de ce un tanar, in preajma sarbatorilor de Craciun, prefera sa asculte manele, pe care oricum le asculta tot anul!

- S-au dus anii in care Nicolae Iorga elogia colindele noastre cantate de grupuri de copii, care vesteau nasterea lui Hristos din Fecioara Maria!

- Este adevarat, si Patriarhul Miron Cristea spunea undeva despre colinde, ca sunt expresii ale „simtirii religioase romanesti”.

- Am avut „colindatori” de seama, care au dus colindele noastre departe de tara. Ioan D. Chirescu la 15 martie 1925… a sustinut la Paris un concert de colinde cu societatea corala Hora!

- Domnisoara. .. sunt uimit!

- Sunt studenta la Conservator si va pot completa ca citatul Patriarhului Miron a fost rostit cand marele folclorist si muzicolog Constantin Brailoiu a publicat „Colinde si cantece de stea” in 1931.

- Sunt surprins intr-un mod placut sa constat ca generatia dumneavoastra, despre care credeam ca este inclinata spre manele, are si persoane atat de sensibile!
- Va pot spune, ca duminica trecuta, la sfarsitul evangheliei…

Dialogul nostru a fost intrerupt cand microbuzul a inceput sa „danseze” pe sosea, frana puternica, ne-am lovit de scaunele din fata… tipete… si ne-am oprit cu partea dreapta - fata in santul de la marginea soselei. Geamuri sparte, perdele fluturand, am iesit din microbuz pe usa direct in noroi, unii au iesit prin ferestrele sparte, o femeie a lesinat, doi copii plangeau. Soferul, ca sa evite un accident frontal, a pus frana si norocul nostru a fost ca, in dreapta, era o parcare si a avut loc unde „sa traga” microbuzul. Tremuram toti de frig si de frica. Cel mai speriat era Balanel. Sta „cocosat”, plangea si ii curgea nasul, cred ca avea un atac de panica. Se tinea cu mana de teava pe care era semnul de parcare si tipa cat il tinea gura: „mamaaa era sa mor… mamaaa era sa mor”. Cand a observat ca ma uit la el, a strigat la mine:

- Parinte, zi ceva… zi ceva… mi-e fricaaa, zi o rugaciuneee…! si se inchina repede.

Domnisoara studenta la Conservator, care era martora la scena, spre mirarea noastra, a tuturor, a ridicat mainile, mimand un dans si, pocnind din degete, a inceput sa cante: „Hai cichi, cichi, cichi cea/ Sa vi-na ne-vas-ta mea,/ Sa va-da cat sunt de ma-re,/ Cel mai ta-re din par- ca-reee!”.

Pr. Nicolae Trusca Parohia. Negoiesti

În prealabil postat de dorinastoica14

Eu le-am citit. Erau abia apărute pe piaţă. Pe vremea aceia nu prea ştiam ce înseamnă credinţa ortodoxă. Cărţile sunt o mare varză, un ghiveci. Nu este de nici un folos citirea lor.
Cât deapre Cristi cred că este destul de matur duhovniceşte ca să înţeleagă că aceste cărţi nu au nimic comun cu adevărata credinţă ci sunt doart nişte revelaţii demonice new-agiste.
Mai bine citeşte Vieţile Sfinţilor, Patericul, Scripturile.

Am renuntat a le citi dupa primele doua pagini ale primului volum... deoarece... ceva nu imi parea in regula.
Sa zic ca am simtit din instinct.??.. fler??? cum sa-i zic?
Nu se potriveste cu mine....

Da. Acelea da. Cand le citesc mi-e bine. Marturisesc ca nu am citit Patericul si nici tot Vechiul Testament.

[cristiboss56]

Ne povestea avva Ilie pascatorul , zacand: Traiam odinioara intr-o pestera, ca sa nu am nici o partasie cu avva Macarie, episcopul Ierusalimului. In una din zile, cam pe la ceasul al doisprezecelea, pe o arsita grozava a batut cineva la pestera mea. Cand am iesit afara am vazut o femeie si am spus:
- Ce faci aici?
- Duc si eu, avvo, mi-a raspuns ea, aceiasi viata ca si tine. Locuiesc nu departe de aici, la o departare de o mila, intr-o mica pestera. Si mi-a aratat si locul inspre miaza-zi. Strabatand acest pustiu, a continuat ea, am insetat din rpicina arsitei, asa ca te rog fii bun si da-mi putina apa.
Am adus ulciorul si i l-am dat. A luat ulciorul a baut si mi-am luat ramas bun de la ea. Dar dupa ce a plecat a inceput diavolul sa ma chinuie si sa ma ispiteasca cu tot felul de ganduri. Fiind biruit si nemaiputand suporta focul, mi-am luat toiagul si am iesit din pestera. Era atat de cald incat ardeau si pietrele. Iar eu am pornit spre ea ca sa-mi potolesc pofta.
Dupa ce am facut cam o mila de drum ars de pofta pana in maduva oaselor, am cazut in alta stare, am vazut pamantul deschis si pe mine cufundat in adancimea lui. Si am vazut trupuri moarte zacand putrede si imbucatatite, plin de un miros fara de seama de urat. Acolo era un barbat cu o tinuta de sfant. Acesta mi-a aratat trupurile stricate si mi-a zis:
- Iata, acesta e trupul unei femei, iar acesta este trupul unui barbat. Potoleste-ti setea cum vrei si cat vrei. Dar ia aminte de cate nevointe vei fi lipsit pentru o astfel de placere. Vezi pentru ce fel de placeri vreti sa fiti lipsiti de Imparatia Cerurilor? Cat de nenorocita e viata omeneasca! Pentru placeri de o clipa, vrei sa pierzi toata osteneala ta!
Eu, inabusit de mirosul greu si urat, am cazut la pamant. Cel ce mi s-a aratat a venit langa mine, m-a ridicat de jos si mi-a incetat chinul. Apoi am plecat la chilia mea multumind lui Dumnezeu.

Sursa : limonariu

[cristiboss56]

Un batran cu numele Chiriac traia in lavra Calamon din apropierea sfantului rau Iordan. Si era batranul imbunatatit in fapte dumnezeiesti. La el a venit un frate strain din tinutul Dara, cu numele Teofan, ca sa-l intrebe pe batran despre gandul curviei. Batranul a inceput sa-l sfatuiasca cu felurite cuvinte de intelpciune si viata curata. Folosindu-se mult fratele din cuvintele batranului, i-a spus:
- Eu, avva, am partasanie in tara mea cu nestorienii. Din aceasta pricina numai pot ramane cu ei si vreu sa locuiesc impreuna cu tine.
Cand a auzit batranul de numele lui Nestorie s-a intristat de pierderea fratelui si l-a sfatuit si l-a indemnat sa se desparta de aceasta erezie vatamatoare si sa vina la sfanta sobornica si apostolica Biserica. Si i-a spus:
- Nu este alta mantuire decat numai in a cugeta drept si a crede ca Sfanta Fecioara Maria este cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu.
- Intr-adevar, avvo, a raspuns fratele, toti ereticii asa spun: daca nu esti cu noi, nu te mantui. Sarmanul de mine nu stiu ce sa fac. Roaga-te deci Domnului ca Domnul sa ma incredinteze, prin fapta, care este credinta cea adevarata.
Batranul a primit cu bucurie cuvantul fratelui si i-a spus:
- Sezi in chilia mea si am nadejde in Dumnezeu ca bunatatea lui iti va descoperi adevarul!
Lasadu-l pe fratele in pestera s-a dus la tarmul Marii Moarte si s-a rugat pentru el. Si iata cam pe la ceasul trei dupa amiaza in ziua urmatoare, vede fratele pe cineva infricosator la vedere, stand in fata lui si-i spune:
- Vino si vezi adevarul!
Si luandu-l, la dus intr-un loc intunecos, cu miros urat si cu foc si-i arata in mijlocul focului pe Nestorie si Teodor, pe Eutihie si Apolinarie, pe Evagrie si pe Didim pe Dioscor si pe Sever, pe Arie si pe Origen si pe alti cativa.
- Iata, ii spune acela ce i s-a aratat, acesta-i locul pregatit ereticilor si celor ce urasc pe Sfanta Nascatoare de Dumnezeu si celor ce urmeaza invataturile lor. Daca iti place locul, ramai in credinta ta! Dar daca nu vrei sa incerci chinul acesta, vino la Biserica cea sfanta si sobornica, asa cum ti-a spus batranul. Caci iti spun: chiar daca ai savarsi toate virtutiile, ajungi in locul acesta daca n-ai dreapta credinta.
La cuvantul acesta fratele si-a venit in sine. Cand a venit batranul, i-a povestit toate cele intamplate asa cum le-a vazut si a trecut la sfanta sobornica si apostolica Biserica. Si a ramas impreuna cu batranul in Calamon. Dupa ce a stat multi ani cu el, a adormit in pace.

Sursa : limonariu