Ce carti am mai citit....

[Ekaterina]

În prealabil postat de glykys

Nici mie nu imi e prea simpatic Liiceanu, dar nu e bine sa confundam omul, personalitatea, cu opera. Asa, si omul Tolstoi a murit fijnd excomunicat de Biserica si nu a dorit sa se impace cu aceasta nici in clipa mortii, dar acest lucru nu stirbeste cu nimic valoarea literara a capodoperelor sale.

Sunt de aceeasi parere, ca excomunicarea lui Tolstoi din Biserica nu stirbeste cu nimic valoarea literara a capodoperelor sale, insa prezentarea conceptiilor sale neortodoxe pot influenta sufletul cititorului, mai ales atunci cand acesta nu isi cunoaste bine religia si ce invata aceasta.

De curand am citit nuvela Sonata Kreutzer, scriere de o mare profunzime si frumusete, care trateaza intr-un mod caracteristic lui Tolstoi viata de familie si casnicia. M-a impresionat profund prin descrierea starilor si trairilor.

Absorbita complet de frumusetea lecturii, am sesizat totusi si anumite idei, prezentate uneori subtil iar alteori evident straine de conceptia ortodoxa, asupra familiei si casniciei.

Tratand o tema atat de frumoasa, familia, intr-un stil ireprosabil, cu talentul caracteristic, Tolstoi isi exprima cateva idei personale mai putin ortodoxe si totodat amestecate cu idei de o mare inaltime si conforme cu invatatura Bisericii.

" O MARE colectie de carti !!! (> 15GB) "Aceasta este colecţia mea personală de cărţi ortodoxe colectate pe parcursul mai multor ani. Sper că va fi multora de folos. Unele cărţi sunt foarte rare." (autor)
Descarca(FTP): ftp://ftp.logos.md/Biblioteca/_Colectie_RO/

folositi vre-o programa client FTP, ca Filezilla de ex. ca sa copiati toata mapa, nu cite o carte ...

http://www.logos.md/forum/showpost.p...39&postcount=5
daca ceva nu lucreaza scriti mie mesaj sau skype: tricom.logos
"

http://logos.md/forum/showthread.php?p=7377

Nu postez lista cartilor caci este lunga. Contine mai toate cartile ortodoxe, pe toate temele. Sper sa fie de folos. Spor la citit.

[Daniel_7]

Sa stii ca e aproape imposibil sa citesti de pe calculator.Tot cartile cumparate sunt de folos .

În prealabil postat de Daniel_7

Sa stii ca e aproape imposibil sa citesti de pe calculator.Tot cartile cumparate sunt de folos .

Evident. Dar pentru cei care nu au posiiblitaea momentan, sau nu au de unde.N-a zis nimeni sa fie citite toate pe calculator. In sfarsit.

[Daniel_7]

În prealabil postat de Laura19

Evident. Dar pentru cei care nu au posiiblitaea momentan, sau nu au de unde.N-a zis nimeni sa fie citite toate pe calculator. In sfarsit.

E bun la urmatoarea treaba: ori sa le tiparesti la o imprimanta,ori sa vezi despre ce e vorba ca sa o cumperi mai apoi.

Repet,de pe calculator nu se poate citi.

În prealabil postat de Daniel_7

E bun la urmatoarea treaba: ori sa le tiparesti la o imprimanta,ori sa vezi despre ce e vorba ca sa o cumperi mai apoi.

Repet,de pe calculator nu se poate citi.

Cand n-ai de unde, folosesti si calculatorul. Eu spre exemplu nu prea am de unde sa iau carti ortodoxe in limbra romana, iar cele scrise de duhovnicii romani, numai in romana se gasesc. Iar unele nu contin asa multe pagini. Pentru cei care pot sa citeasca sunt bune. Pentru cei care vor si pot sa scoata o rugaciune, un acatist, chiar o carte la imprimanta sunt bune. Daca se va folosi cineva de ele bine, daca nu iarasi bine.

[Daniel_7]

În prealabil postat de Laura19

Cand n-ai de unde, folosesti si calculatorul. Eu spre exemplu nu prea am de unde sa iau carti ortodoxe in limbra romana, iar cele scrise de duhovnicii romani, numai in romana se gasesc. Iar unele nu contin asa multe pagini. Pentru cei care pot sa citeasca sunt bune. Pentru cei care vor si pot sa scoata o rugaciune, un acatist, chiar o carte la imprimanta sunt bune. Daca se va folosi cineva de ele bine, daca nu iarasi bine.

Daca esti in alta tara,poti face comanda pe internet de la librariile din Romania.

[tot-Laurentiu]

În prealabil postat de Ekaterina

Sunt de aceeasi parere, ca excomunicarea lui Tolstoi din Biserica nu stirbeste cu nimic valoarea literara a capodoperelor sale, insa prezentarea conceptiilor sale neortodoxe pot influenta sufletul cititorului, mai ales atunci cand acesta nu isi cunoaste bine religia si ce invata aceasta.

De curand am citit nuvela Sonata Kreutzer, scriere de o mare profunzime si frumusete, care trateaza intr-un mod caracteristic lui Tolstoi viata de familie si casnicia. M-a impresionat profund prin descrierea starilor si trairilor.

Absorbita complet de frumusetea lecturii, am sesizat totusi si anumite idei, prezentate uneori subtil iar alteori evident straine de conceptia ortodoxa, asupra familiei si casniciei.

Tratand o tema atat de frumoasa, familia, intr-un stil ireprosabil, cu talentul caracteristic, Tolstoi isi exprima cateva idei personale mai putin ortodoxe si totodat amestecate cu idei de o mare inaltime si conforme cu invatatura Bisericii.

Foarte bune observatiile tale Ekaterina.

Dar ca sa fie clar si pentru unii care nu stiu unde poate duce admiratia pentru scrierile lui Tolstoi citez din ASPECTE ALE SECTARISMULUI RUS ÎN SECOLUL AL XIX-lea:

O mişcare importantă a fost secta tolstoiştilor, întemeiată de contele L.N. Tolstoi (1828-1910). Ea se deosebea de sectarismul tipic prin caracterul etic al învăţăturii, nu cel religios. Secta a fost predominant social-politică, dar învăţătura se caracteriza printr-o ostilitate severă faţă de Biserică. Învăţătura radical-religioasă, răspândită de L.Tolstoi la sfârşitul anilor ’70 ai sec.XIX, s-a dezvoltat pe baza criticii culturii şi a esenţelor ei social-morale [37].

La 4 martie 1855, Tolstoi scria în notiţele sale: „Discuţia de ieri despre divinitate şi credinţă m-a îndreptat spre o idee măreaţă, pentru realizarea căreia mă simt în stare să-mi dedic toată viaţa. Ideea aceasta înseamnă înfiinţarea unei noi religii, corespunzătoare dezvoltării omenirii, religiei lui Hristos, dar eliberată de credinţă şi mistică, religiei practice, care nu promite fericirea viitoare, dar dăruie fericirea pe pământ. Realizarea acestei idei eu cred că este posibilă doar prin munca câtorva generaţii. O generaţie va transmite ideea următoarei generaţii şi cândva fanatismul sau raţiunea vor aduce la realizarea ei. A acţiona conştient pentru unirea oamenilor cu religia este baza ideii, care, sper că mă va pasiona” [38]. Ideea l-a impresionat pe L.Tolstoi în ultimii 50 de ani de viaţă, el scriind în „Învăţătura creştină”: „Mă mobilizează în ceea ce fac nu interesul mercantil, nu dorinţa de slavă, nu scopuri lumeşti, doar teama de a nu realiza ceea ce aşteaptă Cel Care m-a trimis pe mine în această lume şi la Care în fiece clipă aşteaptă întoarcerea mea… Deci, eu m-am convins că în credinţele existente nu voi găsi rezolvarea problemei mele şi alinarea suferinţelor. Disperarea mea era atât de mare, încât eram aproape de sinucidere. Atunci a venit însă şi salvarea mea. Am păstrat vag în memorie încă din copilărie că în Evanghelie pot găsi răspunsul la întrebarea mea. În învăţătura Evangheliei, în pofida tuturor schimonosirilor ei de Biserica Creştină, eu intuiam adevărul. Şi ca o ultimă încercare, eu am dat la o parte toate explicaţiile învăţăturii evanghelice, am început să citesc Evanghelia şi a-i pătrunde sensul. Şi cu cât mai mult pătrundeam în gândul acestei cărţi, cu atât mai mult mi se deschidea ceva nou, deloc asemănător cu ceea ce învaţă Bisericile Creştine, dar care răspundea la întrebarea vieţii mele” [39].

În viziunea lui Tolstoi, Hristos este un mare învăţător, la fel ca Socrate, Budda ş.a. Tolstoi era un raţionalist radical, care tindea să elibereze creştinismul de tot ce „este excepţional, imposibil, necesar şi chiar contradictoriu”, după cum scria în articolul „Cum să citim Evanghelia şi care este sensul ei?” (1896). Conform „Învăţăturii creştine” religia este necesară omului pentru a înţelege că fericirea vieţii, spre care el tinde ca fiinţă raţională, constă în urmarea raţiunii şi dragostei. Păcatele personale şi cele sociale moştenite, tradiţiile şi obiceiurile împiedică această fericire a vieţii în dragoste. Şase păcate stau în calea dragostei pentru aproape: pasiunile, lenea, dorinţa de putere, lăcomia, desfrâul şi beţia. Ispitirea păcatului se face prin „minciuna credinţei” în creştinism, care constă din: „1) răstălmăcirea adevărului evanghelic; 2) credinţa în minuni;
3) stabilirea intermediarului între om şi Dumnezeu; 4) acţiunea asupra sentimentelor exterioare ale omului şi 5) insuflarea credinţei false copiilor… Minciuna credinţei – este baza tuturor păcatelor şi nenorocirilor oamenilor”. Numai după eliberarea de minciuna credinţei este posibilă eliberarea de ispita păcatului [40]. Zeci de ani Tolstoi a luptat contra Bisericii până când, în 1901, Sfântul Sinod l-a excomunicat.

Radicalismul ideilor lui Tolstoi a influenţat unele secte, cum ar fi cea a molocanilor, duhoborilor şi ştundo-baptiştilor. Mişcarea tolstoiştilor şi-a găsit adepţii mai mult printre studenţi, care erau atraşi mai mult de critica socială a lui Tolstoi. Îmsă această critică nu a fost răspândită [41].
.................................................. .................................................. ..................
În cele din urmă, putem constata că în sec. XIX, în Imperiul Rus pe lângă sectele existente mai apar şi unele noi. Din punctul de vedere al originii, acestea fie că aveau rădăcini în Rusia, fie că erau preluate din Occident, de cele mai multe ori fiind nişte influenţe ale protestantismului. Numărul mare al sectelor, precum şi convertirea noilor membri ai societăţii ruse se datora, în primul rând, raporturilor stabilite între autoritatea de stat şi Biserica Ortodoxă rusă, care, pe de o parte, nu a întreprins măsurile administrative necesare pentru combaterea sectarismului, iar pe de altă parte, nu permitea instituţiei ecleziastice să acţioneze în combaterea sectarismului. Aceasta a şi generat atitudinea pasivă a clerului în problema luptei cu ideile sectare şi a permis, în cele din urmă, o evoluţie pozitivă a sectelor.

[tot-Laurentiu]

Un alt aspect mai putin discutat este faptul ca atunci cand citesti o carte, duhul in care a fost scrisa de autor in multe cazuri il poate influenta pe cititor chiar daca cititorul nu sesizeaza aceasta influenta, ea fiind mult mai subtila cu atat mai mult pentru un om neinduhovnicit.

Aceasta am citit-o la mai multi parinti harismatici dar nu mai tin minte exact la cine:
Parintelui Arsenie Muscalu punandu-i-se o intrebare asemanatoare a dat un raspuns foarte lamurit:

Intrebare: Spuneti-mi: toate valorile cultivate in emisiunile de radio, tv, presa, si in marea majoritate a cartilor laice, nu sunt niste sfaturi ale necredinciosilor? Toate acele lucruri izvorasc din credinta sau din trairea unei vieti duhovnicesti?

Parintele Arsenie M.: Sa stiti ca noi, citind o carte intram in comuniune cu autorul, cu toate simtirile si gandurile lui. Daca a avut ganduri si simtiri sfinte, hranite in el de harul dumnezeiesc, ni se transmit si noua. Daca a avut o viata ticaloasa, pacatoasa, simtiri pacatoase va pata si sufletul nostru. De aceea am spus ca trebuie foarte mare discernamant.

Ceva asemanator am citit la Parintele Lavrentie Sovre despre purtarea hainelor second hand:

O creştină avea ispite trupeşti şi nu ştia de unde îi vin. Ea era fecioară. Şi părintele o tot întreba ba de una de alta şi până la urmă a întrebat-o:
„Nu cumva porţi haine cumpărate la mâna a doua?"
„Da, a zis ea".
Şi părintele a zis:
„Aşa cum hainele pe care le poartă sfinţii, poartă sfinţenie şi sunt vindecătoare, tot aşa şi hainele pe care le poartă păcătoşii, poartă păcatele în ele şi sunt dăunătoare".
Şi ne zicea să nu cumpărăm haine sau încălţăminte purtate de alţii, că ne încărcăm cu păcate străine.

Cred că Părinții nu sunt unanimi în privința asta (mă refer la purtarea hainelor altora). Personal nu împărtășesc părerile de mai sus. Hristos S-a atins de toți păcătoșii, iar noi, prin mila Lui, ne atingem de El, și El ne locuiește. Când sfinții se atingeau de bolnavi și de păcătoși nu o făceau din cauză că se știau sfinți, ci pentru că aveau încredere în dragostea și puterea lui Dumnezeu.

Dacă am da curs unor astfel de îndemnuri am ajunge să fugim de oameni, să nu mai dăm mâna cu nimeni, să nu stăm la masă decât cu oamenii fără păcat, să ne izolăm, la limită, de lume, obsedați de aflarea unui mediu aseptic din punct de vedere spiritual.

Nu păcatele celorlalți ne îmbolnăvesc, ci numai ale noastre.

Chiar dacă este adevărat că lăsăm o amprentă (energetică? spirituală?) pe tot ce atingem, ea nu este indelebilă. Maleficul care poate însoți hainele (ca și mâncarea) de proveniență îndoielnică poate fi îndepărtat printr-o rugăciune făcută înainte de a le folosi, sau prin ducerea lor la biserică. Exista un obicei în bătrâni, ca orice haină nou îmbrăcată să se poarte cu ocazia mersului la biserică. Pentru orice lucru nou, pentru orice început, se căuta binecuvântare.

În ceea ce privește autorii cărților pe care le citim, cred că duhul lor se transpune, într-adevăr, în opera lor. Se simte duhul Părintelui Stăniloae, spre exemplu, când îi citești cărțile. Sau poate e vorba, în termeni laici, de amprenta personalității, de stil. Și știm că nu poate pom rău să facă roade bune.

Trebuie să ne cultivăm discernământul, primind, cel puțin pentru început, laptele duhovnicesc de la părinți incontestabil înduhovniciți. După ce vom simți gustul acestuia, vom putea deosebi ceea ce este fals de ceea ce e veritabil.