Ce carti am mai citit....

Cred ca aici este locul in care fiecare poate declara CE citeşte....Nu inţeleg ce deranjază asta....Şi daca ai citit acum 20 de ani...ai facut+o banuiesc in lb franceză, nu+i asa_ Pt in Romania nu se traduce decăt de caţiva ani....Deci nimeni NU are dreptul să judece ceea ce citeşte celălat, pt fiecare este suficient de echilibrat ca să ştie alege...Ce ai postat tu, sorry aduce a vînătoare de vrăjitoare..şi îmi vine sa rîd!

[Adriana98]

În prealabil postat de misteria

Cred ca aici este locul in care fiecare poate declara CE citeşte....Nu inţeleg ce deranjază asta....

"deranjează" nu este tocmai cuvîntul potrivit. Nu aş fi putut să păstrez pentru mine ceea ce-ar putea fi de folos şi altora; de aceea mi-am permis să fac unele precizări în legătură cu acel autor, care citează un zeu ce apare în vechile scrieri hinduse, care spune despre sine că ar fi atât binele cât şi răul.
Pentru cine caută şi vrea să primească Adevărul revelat de Însuşi Dumnezeu, discursurile lui Aivanhov, precum şi ale altora pe aceeaşi lungime de undă cu el, sunt vorbe de hulă (= blasfemie, dacă înţelegi mai bine acest termen). În concluzie, cine-şi doreşte mântuirea, presupun că nu va căuta să facă acrobaţii pe buza prăpastiei, ci va alege Calea, adică pe Hristos.

Şi daca ai citit acum 20 de ani...ai facut-o banuiesc in lb franceză, nu-i asa? Pt ca in Romania nu se traduce decăt de caţiva ani....

În germană, dacă asta are vreo importanţă pentru tine. Şi dacă tot veni vorba, trebuie să spun că în germană circulă de mult mai mult timp scrieri şi traduceri în spirit "new age-ist" şi se lucrează cu multă tenacitate la spălarea creierului uman, la denigrarea Creştinismului şi la ridiculizarea Creştinătăţii. Este lucru ştiut (declarat de adepţii acestor credinţe, pe care, pentru a convinge, ei le numesc filozofii sau chiar ştiinţe), că obiectivul lor principal este acela de a descreştina omenirea.

Deci nimeni NU are dreptul să judece ceea ce citeşte celălalt, pt ca fiecare este suficient de echilibrat ca să ştie alege...

Deci, dragă misteria, tu nu ai decât să faci ce crezi. Nu ţine seamă de sfaturile mele dacă acestea nu îţi convin, dar nici nu mă împiedica să transmit ceea ce am de spus. Fiecare alege ce vrea, deşi de cele mai multe ori în necunoştinţă de cauză, din păcate.

Ce ai postat tu, sorry aduce a vînătoare de vrăjitoare..şi îmi vine sa rîd!

Eşti liberă să rîzi cât vrei, fiecare reacţionează cum poate. Cât despre "vînătoarea de vrăjitoare", nu ai prea nimerit-o, ca şi alţii care-o aduc pe tapet ori de câte ori nu au argumente sau contra-argumente solide.

[Adriana98]

CE AM DESCOPERIT IN BIBLIOTECA LOR

Ashramul din Mongyr dispunea de o bibliotecă pentru uzul membrilor săi. Majoritatea cărtilor din dotare erau cele ale gurului, traduse în diverse limbi. Existau foarte putini alti autori în afara celor din cercul restrâns al gurului. Una dintre exceptii era swami Vivekananda. Nu stiu dacă îl numărau printre înaintasii lor spirituali sau îi apreciau pur si simplu scrierile.

Asadar, acest swami Vivekananda a devenit celebru în Occident, cu precădere în Anglia si America, la începutul secolului XX. Si-a petrecut viata conferentiind despre hinduism oriunde era solicitat. S-a străduit să întemeieze si câteva centre hinduse, bucurându-se de ceva mai mult succes în America. Această misiune i-a fost încredintată ca si datorie a vietii sale de către maestrul său, gurul Rama Krishna, un mare „sfânt“ al hinduismului. A murit în jurul anului 1930.

Citisem câteva din cărtile sale, fapt pentru care mi-a stârnit un viu interes testamentul lui, pe care l-am găsit într-unui din rafturile bibliotecii. O carte cu putine pagini, pe care însă n-o mai văzusem, si nici nu mai auzisem vreodată despre ea. De altfel, n-am mai întâlnit-o până astăzi nicăieri altundeva. Am început deci să o citesc. Foarte curând, am rămas stupefiat de continutul ei! Era mărturisirea existentei unui efort sistematic, concertat cu precizie de-a lungul mai multor etape, cu scopul schimbării politice si, în cele din urmă, a cotropirii lumii occidentale crestine de către conceptiile orientale. Punctul terminus al acestui plan era distrugerea definitivă a crestinismului.

Vivekananda vorbea de o riguroasă strategie care fusese initiată cu câteva generatii înainte de el si care se afla deja în curs de aplicare. în stadiul actual, se urmărea pregătirea mentalitătii occidentale pentru asumarea conceptiilor orientale despre lume si Dumnezeu. Planul în sine era conceput de niste fiinte spirituale superioare, în orice caz nu de către oameni, din câte lăsa să se înteleagă textul. Vivekananda se socotea un umil slujitor al acestui plan, si se plasa pe sine într-o serie de nume apartinând altor oameni care îsi puseseră în trecut viata în slujba aceluiasi scop. Era satisfăcut de felul în care se achitase de partea sa de datorie, si părăsea această viată „împlinit“.

M-a impresionat, pe de o parte, mărturisirea fătisă a faptului că există o veritabilă strategie de cotropire religioasă a lumii occidentale, iar pe de altă parte, caracterul atât de pervers al acestui plan.

Cine ar fi bănuit, de exemplu, că stiinta psihiatrică a fost utilizată în acest scop? Părintele psihiatriei contemporane, Karl Jung, nu face nici o descoperire novatoare, asa cum ar fi multă lume tentată să creadă. El colectează pur si simplu toate „revelatiile“ hinduismului despre sufletul omenesc, despre structura si functionarea lui, converteste definitiile sanscrite într-un limbaj personal, simplu si accesibil, le cosmetizează cu o terminologie stiintifică si le prezintă societătii occidentale ca pe niste noi descoperiri. Pe măsură ce ele sunt receptate cu entuziasm în medii tot mai largi, Jung elaborează lucrări al căror caracter metafizic devine din ce în ce mai explicit, pentru ca la sfârsitul vietii să-si mărturisească public atasamentul fată de hinduism. Câtă lume a fost avizată asupra farsei jucate de Jung? Un cititor pasionat al cărtilor sale este deja influentat, acomodat cu o întreagă suită de conceptii hinduse. Este un exemplu tipic de infiltrare ocultă a unor anumite tipuri de idei...

Demersul acesta continuă cu succes în zilele noastre. Imbrăcarea hinduismului într-o haină „stiintifică“ îl face mai usor digerabil. Nu sunt prea multi oamenii care se întreabă serios ce poate avea stiintific în ea o conceptie incontrolabilă prin ratiune si experientă. Cât de stiintific poate fi un sistem care se bazează pe teoria karmei, sau pe teoria reîncarnării? Este nimic altceva decât metafizică pură, credintă pură, adică religie.

Din păcate, lumea se lasă usor înselată de acest ambalaj „stiintific“. Astăzi, la ani de zile după vizita mea, actualul guru Niranjananda si-a botezat ashramul „universitate“, s-a autoproclamat „rector“ al ei, si a demarat inclusiv o serie de programe „postuniversitare“. Pe deasupra, pretinde cu emfază că „această universitate este cea dintâi de acest fel din lume“ (nr. 3/1999 al propriei reviste, p. 24). El „uită“, desigur, că altii de teapa sa i-o luaseră deja înainte, întemeind asa-numita „Universitate Spirituală Mondială Brahma Kumaris“. întregul proiect s-a izbit atunci de opozitia O.N.U. si a Universitătii din Hamburg.

Totusi, atractia occidentalilor fată de spiritualitatea hindusă este astăzi o realitate, în contextul în care catolicismul si protestantismul, aceste devastatoare erezii, au reusit să distrugă în Apus autentica traditie spirituală crestină. însetând după ceva mai profund, oamenii descoperă întâi yoga, iar apoi sfârsesc prin a deveni hindusi. Există regiuni, precum nordul Americii, în care yoghinii din ashramuri au fost dusi chiar si la mănăstiri catolice cu scopul de a-si propovădui „stiinta“. I-au invitat însisi călugării catolici, care au pus la dispozitie spatiul monastic si toată logistica necesară, au adresat invitatii publicului larg si au sustinut inclusiv financiar „cursurile“ de yoga! De vreme ce L-au pierdut pe Hristos, fireste că se hrănesc acum cu roscove...

Al doilea lucru care m-a impresionat a fost legat de ceea ce am descoperit într-un alt periodic pe care îl tipărea asezământul. Existau aici relatări despre diverse evenimente din viata gurului. Iată ce povestea la un moment dat el însusi:

„Când eram mai tânăr, călătoream prin satele Indiei. într-un sat oarecare, un om pe care îl ajutasem foarte mult s-a oferit să mă învete cum să chem spiritele din lumea de jos. [...] Am mers apoi într-o seară la cimitir cu câtiva ucenici de-ai mei, si am aplicat cele pe care le învătasem. Dar când au venit spiritele, nu le-am putut tine piept, asa încât le-am îndreptat asupra uneia dintre discipolele mele, pe care au luat-o în stăpânire. A fost chinuită foarte tare si în cele din urmă a murit. Pentru a mă purifica de această faptă, am stat trei zile si trei nopti în apele Gangelui“.

Ce ar trebui să mire pe cineva mai întâi în această relatare? Vizita nocturnă la cimitir? Invocarea spiritelor? Dirijarea lor împotriva tinerei fete? Cum se cheamă aceasta: spiritism, magie, satanism? Oricum ar sta lucrurile, în nici un caz stiintă! Iar în ce priveste spiritele din lumea de jos, ce altceva puteau fi ele, dacă nu demonii despre care ne previne Evanghelia?

La fel de socantă este si calitatea morală a gurului, care pentru a se salva pe sine îsi sacrifică discipola care îi încredintase trupul, sufletul, mintea si întreaga ei viată! Apoi individul îsi „spală“ calm si imperturbabil crima morală în... apele Gangelui! Apropo, calitatea apei unui râu de a spăla constiintele înnegrite si vinovate este un fapt dovedit stiintific, sau o conceptie pe de-a-ntregul religioasă? Din câte cunosc, râul Gange este considerat sfânt numai de către hindusi. Nici musulmanii, nici buddhistii, nici taoistii, nici crestinii nu împărtăsesc o asemenea credintă. Cu atât mai putin oamenii de stiintă. Orice practicant al „stiintei“ yoga se comportă în realitate ca un credincios, ca un hindus.

Ne putem întreba de ce aceste cercuri de oameni de factura lui Vivekananda încearcă să ne submineze credinta în mod indirect si ocult, de ce îsi prezintă oferta sub o aparentă stiintifică si de ce nu se încumetă să ne propună deschis si onest credinta lor, dându-ne posibilitatea de a o supune în cunostintă de cauză comparatiei cu credinta crestină. Evident că oamenii vicleni nu înteleg să folosească decât mijloace de actiune pe măsură. Rătăcind pe altii si rătăciti fiind ei însisi, vor merge din rău în mai rău..., spune Scriptura (II Tim. 3, 13).
--------------------------------------------------------------------------------
„Nici un om responsabil spiritual nu poate urmări distrugerea crestinismului“.
Einstein

http://www.sfaturiortodoxe.ro/marii-...intele-paisie/

Iar te pripeşti....Nu trebuie să aduc argumente NIMĂNUI pt ceea ce aleg să citesc...Nici măcar topicul nu este în măsură prin formulare să oblige la aşa ceva..Însă da, cu vînătoarea de vrăjitoare mereu o nimeresc cînd dau peste spirite care se cred mult mai elevate , fără ca măcar să aibă o idee clară cu cine vorbesc şi despre ce anume...Deci...Prieteneşte ţi-aş recomanda..Calea tăcerii ....sigur vb de cartea lui Aivanhov...

Îmi plac şi Ouspensky şi Gurdjief deopotrivă iar acum îl citesc pe Schroeder prin cartea Omul şi Îngerii.

În prealabil postat de misteria

Îmi plac şi Ouspensky şi Gurdjief deopotrivă iar acum îl citesc pe Schroeder prin cartea Omul şi Îngerii.

esti tinara ... o sa iti treaca
multa iubire

În prealabil postat de the_Listener

esti tinara ... o sa iti treaca
multa iubire

Recunosc ca in suflet am 25 de ani mereu....biologicul insa apartine categoric altor trepte dar am o open mind asa ca never nu ma voi supune limitarii....regret !

[tot-Laurentiu]

În prealabil postat de misteria

Cred ca aici este locul in care fiecare poate declara CE citeşte....Nu inţeleg ce deranjază asta....Şi daca ai citit acum 20 de ani...ai facut+o banuiesc in lb franceză, nu+i asa_ Pt in Romania nu se traduce decăt de caţiva ani....Deci nimeni NU are dreptul să judece ceea ce citeşte celălat, pt fiecare este suficient de echilibrat ca să ştie alege...Ce ai postat tu, sorry aduce a vînătoare de vrăjitoare..şi îmi vine sa rîd!

Desigur, fiecare poate declara ce citeste, nimeni nu le interzice, dar asta nu inseamna ca ceilalti nu au dreptul la replici de critica sau de apreciere.

Suntem pe un forum ortodox, nu pe un forum de literatura si trebuie tinut cont de acest aspect, care trebuie sa primeze. Orice crestin ortodox este dator sa aiba o atitudine corespunzatoare inclusiv fata de unele opere literare "impecabile" chiar si la nivel academic.

Tocmai in asta consta frumusetea unui forum, ca fiecare sa isi poata expune criticile sau aprecierile prin replici!