Budism-Despre cauzalitate

[ioanna]

IDEALUL MANTUIRII BUDISTE

Lotusul Legii bune, text buddhist al Scolii Mahayana sau Marele Vehicul (cca 100-250 d.H.), exprima idealul mîntuirii buddhiste prin parabola omului bogat si a casei cuprinse de incendiu.

Într-un oras dintr-un anumit regat traia un barbat batrîn, de rang înalt, extrem de bogat, cap de familie si tata a numerosi copii, proprietar al unei imense case degradate, partial cazuta în ruina, care nu avea decît o singura poarta de intrare-iesire, o poarta strîmta. Într-o zi, casa este cuprinsa de un incendiu devastator, iar batrînul aristocrat se gîndeste care ar fi cel mai eficient mijloc de salvare a copiilor sai ignoranti, inconstienti, care continua sa se joace în casa cuprinsa de flacari, sa rîda si sa alerge în toate colturile, fara a acorda nici o atentie primejdiei iminente.

Stapînul casei le adreseaza copiilor sai un discurs plin de întelepciune, menit sa-i îndemne sa iasa din casa care continua sa arda, dar copiii nu dau ascultare cuvintelor sale. Apoi se gîndeste ca ar fi mai bine sa încerce sa-i ia pe copii în brate si sa-i scoata cu forta din casa, dar realizeaza ca îi va fi imposibil sa-i cuprinda pe toti în bratele sale si sa-i treaca prin poarta cea strîmta, deoarece numarul copiilor este prea mare, iar miscarile lor haotice si agitatia neîncetata, determinate de entuziasmul si inconstienta jocului, l-ar împiedica sa-i salveze pe toti.

Batrînul întelept cunoaste însa, în mod desavîrsit, starile sufletesti, înclinatiile si dorintele copiilor sai, stie prea bine care sînt jucariile pe care ei le iubesc cel mai mult. Prin urmare, le spune ca a pregatit pentru ei, înafara casei, jucarii de mai multe feluri si de mai multe culori, care trase de boi, capre si antilope. Atunci, ispititi de promisiunea batrînului, copiii ies imediat din casa incendiata, plini de energie si cu puteri reînnoite, se împing unii pe altii prin poarta strîmta si în timp ce alearga spre jucariile promise îsi recîstiga, de fapt, darul propriilor vieti.

Dupa ce îi vede iesiti din casa cuprinsa de flacari, în deplina siguranta, batrînul cap de familie îsi marturiseste iubirea netarmurita pentru copiii sai si le daruieste opulente care trase de boi, împodobite cu metale pretioase si diamante. Cele trei vehicule promise sînt, de fapt, unul singur, un singur vehicul al salvarii, triplu ipostaziat.

Prin asemanare, Prea-fericitul Buddha este tatal atotputernic al lumii, care s-a nascut în edificiul celor trei lumi (celesta, pamînteana, subpamînteana) cu misiunea de a salva fiintele de incendiul suferintelor si durerilor, al nasterilor si mortilor, al patimilor si urii, al iluziei si ignorantei. Aflate sub influenta dorintelor care le îndeamna sa caute diverse obiecte ale placerii, fiintele cad prada diferitelor ipostaze ale raului, transmigreaza spre treptele inferioare ale starilor de existenta, pîna la nivelul starilor infernale. Cu toate acestea, fiintele nu înteleg ca, pe parcursul imersiunii în abisul placerilor, sînt covîrsite de incendiul suferintei. Desi sînt amenintate de marea masa a durerilor, fiintele nu au constiinta ideii de durere. Pentru a salva fiintele, Buddha, în calitate de parinte iubitor al fiintelor, trebuie sa recurga la folosirea îndemînatica a mijloacelor de salvare. Expunerea întelepciunii lui Buddha nu se dovedeste eficienta, deoarece fiintele nu-i asculta cuvintele si nu le pun în practica.

Salvarea îndeplinita exclusiv prin puterile supranaturale ale lui Buddha nu ar fi o salvare desavîrsita, deoarece nu numai ca fiintele nu si-ar folosi liberul arbitru în directia salvarii, dar liberul lor arbitru, fixat în domeniul placerilor simturilor, ar fi îndreptat împotriva efortului salvator savîrsit de Buddha.

Prin urmare, Prea-fericitul Buddha promite salvarea fiintelor din ansamblul celor trei lumi cuprinse de incendiul suferintei prin cele trei vehicule: vehiculul pentru Sravakas , vehiculul pentru Pratyekabuddhas, vehiculul pentru Bodhisattvas .Odata iesite din constructia celor trei lumi, îmbarcate într-unul din cele trei vehicule, eliberate de primejdiile suferintei, iluziei, damnarii, fiintele vor trai experienta imensei voluptati a desavîrsirii spirituale a simturilor, vor cunoaste meditatiile, contemplatiile si eliberarile care caracterizeaza starea de Bodhi, vor trai fericirea suprema si calmul desavîrsit al spiritului, vor trece pragul spre Nirvana. Cu conditia preliminara de a actiona, prin puterea liberului arbitru, în directia idealului salvarii, promis de Buddha, de a iesi din spatiul celor trei lumi si a urca într-unul dintre cele trei vehicule ale salvarii .

.................................................. .................................................. .................................................. ......
Buddha a invatat Calea pe care a descoperit-o odata cu Iluminarea, cale conducand ,,la pace, la intelepciune, la trezire si la Nirvana". Insa Nirvana , fiind Absolutul, nu poate fi efectul a orice. Rolul caii budiste este doar a se dispune, fara a fi posibil sa se prevada cand va fi atins. Budismul dezvolta asadar o atitudine de vigilenta, de asteptare si de receptivitate care reprezinta o uvertura la transcendenta. In scopul de a orienta omul catre scop, calea budista propune mijloace ce pot fi calificate drept salvatoare, incepand cu Refugiul. Budistul se refugiaza in Buddha, Dharma, Sangha: isi pune in ei asadar intreaga incredere. In acest triplu refugiu, el subliniaza prioritatea Dharmei. Doctrina insasi este salvatoare: Buddha nu a facut decat descoperirea ei prin el insusi si a predat-o, iar comunitatea monastica are drept ratiune de a fi aceasta doctrina si predicarea ei.

cugetari de Dharma: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=14532