Sunt legile Sabatului obligatorii pentru crestini in ziua de astazi?

În prealabil postat de osutafaraunu

Sabatul a fost instituit de la întemeierea Lumii! Şi nu doar instituit, ci şi sfinţit şi binecuvântat de Dumnezeu (Facerea 2,3).

Cum de nu vă dați seama că felul în care vă cramponați de respectarea riguroasă și formală a unei zile din calendar e idolatrie, voi care nu scăpați nicio ocazie să-i acuzați pe ortodocși de păcatul ăsta?

Și cum de nu înțelegeți că nicio altă zi din istorie nu poate avea o semnificație mai mare decât Ziua Învierii (Ziua cea Una)? Cum ar putea creștinii să n-o sărbătorească pe aceasta ca început al fiecărei săptămâni?

P.S. Întrebările sunt retorice, știu că aveți răspunsurile gata pregătite.

[MihaiG]

Fapte, cap. 3 - se întâmplă în zi de Sabat; Petru şi Ioan urcă la Templu şi îl vindecă pe olog, sunt arestaţi şi închişi;

Fapte, cap. 4 - a doua zi (Duminică) sunt duşi în faţa Sinedriului, acuzaţi, avertizaţi şi trimişi acasă; se întorc la ai lor, şi împreună cu ceilalţi apostoli, se roagă, locul se cutremură iar ei se umplu de Duh Sfânt.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de MihaiG

Fapte, cap. 3 - se întâmplă în zi de Sabat; Petru şi Ioan urcă la Templu şi îl vindecă pe olog, sunt arestaţi şi închişi;

Fapte, cap. 4 - a doua zi (Duminică) sunt duşi în faţa Sinedriului, acuzaţi, avertizaţi şi trimişi acasă; se întorc la ai lor, şi împreună cu ceilalţi apostoli, se roagă, locul se cutremură iar ei se umplu de Duh Sfânt.

Şi care e ideea?

• Nu e voie să se facă vindecări în zi de sabat (chiar şi Hristos a vindecat în sabat)?
• E interzisă rugăciunea în prima zi a săptămânii?
• Duminicile nu pot avea loc cutremure?
• E interzisă cu desăvârşire umplerea cu Duhul Sfânt în vreo zi a săptămânii?

Iertaţi-mă dacă am banalizat puţin aceste lucruri, dar nu văd ce rost a avut postarea! Poate nu s-a vrut a fi un argument şi-mi scapă mie ideea...

[MihaiG]

Dumneavoastră vă scapă multe idei, dar fiţi liniştit, postarea nu vă era adresată.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de N.Priceputu

Cum de nu vă dați seama că felul în care vă cramponați de respectarea riguroasă și formală a unei zile

Domnule, facem tot posibilul ca respectarea sabatului să nu fie doar o formalitate, ci ea să aibă şi o încărcătură plină de spiritualitate, detaşându-ne de erorile fariseilor şi ataşându-ne de exemplul lui Hristos.

Cât priveşte rigorizitate, aflaţi că ne "cramponăm" la fel de mult în a respecta şi celelalte 9 porunci din Decalog. Credeţi că greşim? Dumneavoastră faceţi altfel? Consideraţi că nu trebuie să fim chiar atât de "riguroşi" în privinţa Decalogului? Ca şi creştini, putem să mai comitem şi câte o crimă, câte un viol, etc.?

În prealabil postat de N.Priceputu

respectarea riguroasă și formală a unei zile din calendar e idolatrie

Exageraţi! Dacă ar fi să vă cred, ar însemna că şi Domnul Hristos şi sf. apostol Pavel erau "idolatri", deoarece îşi făcuseră un obicei (aceasta e rigurozitate) legat de ziua sabatului (Luca 4,16; Fapte 17,2).

În prealabil postat de N.Priceputu

nicio altă zi din istorie nu poate avea o semnificație mai mare decât Ziua Învierii (Ziua cea Una)?

Ziua Jertfei Supreme are o semnificaţie cel puţin la fel de mare (fără de care Ziua Învierii nici n-ar fi existat), la fel Ziua Revenirii în Slavă; aceasta nu înseamnă că trebuie să le transformăm în zile înlocuitoare ale zilei sabatului.

În prealabil postat de N.Priceputu

Cum ar putea creștinii să n-o sărbătorească pe aceasta ca început al fiecărei săptămâni?

Din două motive principale:

1. Pentru că ziua odihnei se sărbătoreşte la sfârşitul săptămânii, nu la începutul ei.
2. Pentru că pur şi simplu nu a fost poruncită de Dumnezeu.

Nu vă supăraţi pe mine, dar aceste două motive serioase, fac ca sărbătorirea duminicii ca zi de odihnă şi zi de întâlnire cu Domnul, să fie în acelaşi timp şi ilogică şi nelegală.

În prealabil postat de N.Priceputu

P.S. Întrebările sunt retorice, știu că aveți răspunsurile gata pregătite.

Când adresaţi nişte întrebări personal cuiva, ele nu pot fi numite "retorice"

[AlinB]

În prealabil postat de osutafaraunu

Domnule, facem tot posibilul ca respectarea sabatului să nu fie doar o formalitate, ci ea să aibă şi o încărcătură plină de spiritualitate, detaşându-ne de erorile fariseilor şi ataşându-ne de exemplul lui Hristos.

Hm, ca unul care i-am cunoscut pe adventisti de f. aproape, ma indoies ca detasarea de erorile fariseilor va reuseste chiar asa bine.

Cât priveşte rigorizitate, aflaţi că ne "cramponăm" la fel de mult în a respecta şi celelalte 9 porunci din Decalog. Credeţi că greşim? Dumneavoastră faceţi altfel? Consideraţi că nu trebuie să fim chiar atât de "riguroşi" în privinţa Decalogului? Ca şi creştini, putem să mai comitem şi câte o crimă, câte un viol, etc.?

Din pacate, limitarea la cele 10 porunci din decalog este o greseala.
De exemplu invidia fatza de pozitia altuia in cadrul adunarii nu pare a fi condamnata expres deci poate fi practicata.

La fel si zgarcenia sau avaritia sau inselarea fratelui.

Dar nu ca restul ar fi legi de aur si n-ar fi calcate.

De ex. nu se considera se pare pacat sa ai afacerea deschisa sambata daca angajatii tai sunt ortodocsi.

Sau nu e pacat sa vinzi in curtea ta bauturi alcoolice atat timp cat nu esti tu proprietarul direct al afacerii ci doar incasezi bani din ea.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de AlinB

Hm, ca unul care i-am cunoscut pe adventisti de f. aproape, ma indoies ca detasarea de erorile fariseilor va reuseste chiar asa bine.

Mă rog... unora ne reuşeşte mai bine, alţii suntem mai stângaci... Fiecare confesiune se poate "lăuda" cu fariseii ei.

În prealabil postat de AlinB

Din pacate, limitarea la cele 10 porunci din decalog este o greseala.

Sunt de acord. Însă este esenţa, celelalte porunci pot fi circumscrise acestora 10. Uite, de exemplu:

În prealabil postat de AlinB

De exemplu invidia fatza de pozitia altuia in cadrul adunarii nu pare a fi condamnata expres deci poate fi practicata.

Aceasta intră în porunca a X-a (Ieşirea 20,17): să nu doreşti/pofteşti cu invidie la poziţia aproapelui tău...

În prealabil postat de AlinB

La fel si zgarcenia sau avaritia sau inselarea fratelui.

Aceasta se încadrează la porunca a VIII-a (Ieşirea 20,15).

[AlinB]

În prealabil postat de osutafaraunu

Mă rog... unora ne reuşeşte mai bine, alţii suntem mai stângaci... Fiecare confesiune se poate "lăuda" cu fariseii ei.

Din pacate ceea ce este definitoriu se pare pentru confesiunile neoprotestante as putea zice chiar ca educatie religioasa este lauda cu propriile reusite (chiar si inexistente) si aratarea cu degetul spre greselile altora (de care nici ei insisi nu sunt scutiti).

Sunt de acord. Însă este esenţa, celelalte porunci pot fi circumscrise acestora 10. Uite, de exemplu:

Depinde cat de mult te intinzi cu interpretarea.

Aceasta intră în porunca a X-a (Ieşirea 20,17): să nu doreşti/pofteşti cu invidie la poziţia aproapelui tău...

Daca ai sa citesti cu atentie se vorbeste de dorinta de a poseda bunuri care sunt indivizibile
Adica ce este a lui, nu poate fi si al meu.
Daca vecinul tau are o vaca, este un pacat sa-ti doresti vaca lui dar nu este un pacat sa doresti o vaca ca a lui.

Iar invidia precede dorinta, daca iti doresti de ex. sa fii numita diaconita si alta ti-o ia inainte pentru ca are o contributie mai mare, invidia care urmeaza nu prea se incadreaza la porunca a 10a (poti sa fii si tu numita nu trebuie sa-i iei locul) deci pentru adventist se pare ca e legitima.

Aceasta se încadrează la porunca a VIII-a (Ieşirea 20,15).

Chiar nu faci diferenta intre zgarcenie si hotie?

Iar inselarea fratelui e iarasi interpretabil clasificabila la capitolul hotie, daca profiti de vulnerabilitatea cuiva intr-o situatie de criza si respectivul cade de acord sa renunte la o mare suma de bani care i se cuvine pe drept in favoarea altcuiva poti usor spune ca de fapt nu l-ai inselat (a fost de acord, nu?)

Ah, si putem vorbi si de foame de bani, nu se pare ca este condamnata nicaieri in VT.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de AlinB

Depinde cat de mult te intinzi cu interpretarea.

Atât cât s-a întis şi Hristos reducând cele două table ale Decalogului la esenţa esenţei: Mat.22,37-40.

În prealabil postat de AlinB

Daca ai sa citesti cu atentie se vorbeste de dorinta de a poseda bunuri care sunt indivizibile
Adica ce este a lui, nu poate fi si al meu.
Daca vecinul tau are o vaca, este un pacat sa-ti doresti vaca lui dar nu este un pacat sa doresti o vaca ca a lui.

Iar invidia precede dorinta, daca iti doresti de ex. sa fii numita diaconita si alta ti-o ia inainte pentru ca are o contributie mai mare, invidia care urmeaza nu prea se incadreaza la porunca a 10a (poti sa fii si tu numita nu trebuie sa-i iei locul) deci pentru adventist se pare ca e legitima.

Acum te-ai întins tu interpretarea... Dacă scopul poruncii este iubirea sinceră a semenului (1 Tim.1,5), nu vei invidia, nu vei urî, nu vei dori şi nu vei pofti nimic din ce este al aproapelui tău. Vizibi/invizibil, ori divizibil/indivizibil.